Frunze uscate

Ca iarba suntem uneori fire subțiri de-un verde transparent în bătaia vântului ca o frunză presată între file amintirea unui zâmbet pe care cineva-l ține pe un raft, între alte cărți un alt nor, o altă formă pe cer o altă stea cu un colț mai mic, unul mai mare lângă mâna cuiva iți observi degetele aproape de ochii tăi mijește întotdeauna o altă umbră un alt mâine... bătaia inimii tale se-oprește doar un alt fir de iarbă o altă amintire a cuiva o dragoste moartă