Mediu
Așteptându-te îmi smulgeam
durerile din mine,
pentru tine vreau să fiu doar un pom înflorit.
Spinii din sufletul meu îmi însângerau toate degetele,
nu îndrăzneam să te-ating, să te pătez
cu strigătul înăbușit al lacrimilor mele amare.
Eu tăceam...
ție îți arătam doar un surâs mincinos,
nu voiam să mă știi suferind,
dar ochii mei îți cereau umili
să mă iubești cu o durere, două, mai mult.
012808
0
sunt unele lucruri prea frumoase ca sa fie reale. sunt iubiri neimpartasite, sunt vise...multe vise..te-ai intrebat vreodata de ce naiba din cutia Pandorei noua oamenilor ne-a ramas Speranta? Ce sa facem cu ea cand totul in jur se prabuseste ca un castel de nisip..?
Frumos textul...frumos spus...frumos simtit...mi-a ajuns direct la farama de suflet pe care ma incapatanez sa o pastrez..
nu stiu cat poate conta pentru tine, dar..felicitarile mele...le meriti
Caesara