ioana negoescu

citind această scrisoare mi-am dat seama că și eu scriu tot scrisori. îmi plac scrisorile. destinatarul...uneori lipsă. există o simplitate și o acuratețe a mesajului în acest text pe care altfel nu ai de unde s-o aduci. a te adresa atât de simplu, a vorbi atât de natural despre lucruri cotidiene amestecându-le cu anumite considerații și concluzii existențiale, a continua apoi cu stângăcie, ștergând și iarăși scriind, de fapt...de fapt e un poem superb. dulapul sicriu în care încape un copil, ca și acela care a fost primul tău mort, dar și cineva ca \"noi\", \"depinde cum ne-o prinde moartea\", felul în care povestești că aproape toate sunt la fel, amănuntele unui cotidian intim și liniștit sau pe alocuri, ale unuia trist și liniștit, planuri de viitor, moarte, viață, depărtare, aștepare, toate într-o scrisoare-poem de o frumusețe neasemuită.

este poemul de azi! felicitări și pentru felul în care l-ai prezentat. tăieturile sunt de un excelent efect! excelent!

Dia, acum văd comentariul tău. acum îți mulțumesc mult. baloanele de săpun...da. cu miros de lăcrămioare :)
mulțumesc.

Gheorghe,mă bucur că ai remarcat acel vers. mulțumesc.

Medeea, ai dreptate. accentul cade declamator pe \"tu\". ai perfectă dreptate. mulțumesc mult de tot...

Paul, prezența ta mă bucură mult. titlul e...dar am remarcat că ești foarte atent la alegerea titlului. chiar am observat la textele tale acest lucru.

Ioan Lila, mulțumesc mult pentru apreciere.

Ioana, în sfârșit vizibil comentariul tău. mă bucur că ești aici.

Petruț Pârvescu, uneori ne jucăm cam prostește cu propriile vieți. uneori e tot ceea ce trebuie să facem. mulțumesc de semnul din semn...

Leonard, cu adevărat acest text este de trecere așa cum bine a intuit Emil. nu știu spre ce. nu știu prea bine nici de unde. dar simt că s-a schimbat ceva...undeva. mulțumesc.

Emil, da! mulțumesc.

Anni, ești aici și asta mă bucură mult. mulțumesc.

nu am de gând să analizez. nu am dreptul și nici nu mi se pare potrivit să fac asta unui poem. aveam nevoie să citesc acest text pentru că \"ne e rău și nu știm uita nimic despre noi\", pentru că îmi doream să inventez \"viața fără urmări\" dar nu aveam cum s-o inventez pe tonul acesta subtil ironic. este poemul meu de azi pentru că și eu cred ca orice muritoare că am înțeles și că am fost pe unde n-am fost niciodată.

Emil, mulțumesc mult, mult de tot...

Costin, mă bucură mult trecerea și aprecierea ta. îți mulțumesc.

Ela, Mădălina, Tamara, Tudor, am încercat să vă răspund ieri mai pe larg, dar din păcate răspunsul meu s-a pierdut pe undeva. azi vă mulțumesc mult pentru citire și comentarii.

Emil, acolo am forțat puțin expresia, știu bine, dar din asta se moare...sau se cade :) mulțumesc pentru citire.

fiecare cuvânt este la locul lui. fiecare cuvânt al acestui poem are o forță imensă. fiecare strofă, fragment e imaginea pulsatilă a vieții. textul este adresat, ceea ce îi face bine. textul e străbătut de o resemnare cum n-o poți avea decât în fața realității a vieții a destinului. apelând la memorii olfactive vizuale și alte senzorialități autorul a completat până la perfecțiune imaginea. care imagine? a tot ceea ce este.

este poemul meu de azi! mulțumesc!

Leonard, când ai dreptate ai și n-am ce-ți face...:)

Leonard, e cu adevărat un txt uscat. mă bucur că nu ți-a plăcut.

Adriana, ai găsit un cântec interior. este acolo...

Nic, te-am convins ceea ce înseamnă foarte mult.

Deea, nu am cuvinte să-ți mulțumesc că ești aici...mulțumesc!

Leonard, Michael e un Înger plin. e un Înger care trezește viața în oameni. lasă în urmă un miros vanilat care te face să te simți acasă...cam asta e. mulțumesc de citire.

Yann, nu ai trecut de mult. să nu crezi că treci neobservat :) văd că mi-ai tăiat finalul. mi-ai tăiat moartea...

Anghel, mă bucură mult aprecierea ta. eu chiar l-am întâlnit pe Îngerul Michael...mulțumesc mult.

Lucia, nu înțeleg de ce m-aș supăra...urmărește-mă dacă îți face plăcere :) eu mă bucur că mă citești cu sufletul.

Deea, îți mulțumesc mult pentru citire, pentru blues și pt wow :)

Adi, o vacanță în Mexic e un vis care stă să se împlinească...mulțumesc.

George, recunosc că te așteptam...recunosc că sunt o fană. te citesc cu mare bucurie. asta e o zi mare pentru că ai venit cu mine în mexic...

Diana, gândurile acestea sunt șerpii strălucitori ai conștiinței de sine...sau așa ceva :)

Gabriela, mă bucur pentru că ai observat feminitatea ce se exhibă oarecum aici. e a mea :) mulțumesc.

Lucian, versul selectat de tine e foarte foarte vechi scris cândva in copilarie. e primul text postat de mine...foarte demult.

Adi, ai sesizat și tu că este o continuitate. o apartenență. da.

Cristina, bine ai venit în ospiciul meu interior...:)

Emil, tot ce spui tu e sfânt pentru mine...:) mulțumesc.

Ramona, vorbim despre singurătate, vorbim fără să ne mai auzim. zidul crește în noi. noi creștem ziduri unii în alții...cam așa. mulțumesc de trecere.

acest text mi-a trezit curiozitatea. am citit mai departe și am fost bucuroasă pentru că am descoperit un loc în care să revin. azi nu mi se potrivește perfect acest poem, dar mi-a adus puțin aer în plămâni, am putut respira. ironia fină are acest efect asupra mea. imagini foarte reușite, surprinzătoare, vii. mi-a plăcut mult:

\"îmi vin gânduri ascuțite, să intru pe gheață, să țip înecat,
poate ca un fanatic cu o grenadă în gură,\"

și
\"nu mai știu literele pentru care am fost la grădiniță,
ochii mei salivează în felul lor habotnic,
aproape ca o icoană pupată de toate babele satului,
ca un dascăl de catifea peste un glas de oțel laminat,\"

foarte bine conturat imagistic, senzorial, compozițional, ca să spun așa...adică, poemul meu de azi.

îmi place numele tău, îmi place concluzia ta. mulțumesc.