îmbrățișare

Desebita, calma si resemnata imbratisare. As fi inlocuit toamna din care cu toamna in care, dar tu stii mai bine.

Emil, acolo am forțat puțin expresia, știu bine, dar din asta se moare...sau se cade :) mulțumesc pentru citire.

ca rezonez la neiubirea asta, la caderea ei pe nesimtite si fructifera din pom...:)
dincolo de \"moartea\" asta, tot tomnatic vorbind si facind pe adormitul, gol cum e si tremurind, te asigur ca pomul vegheaza...:)iar maine va exubera ca niciodata primavara nu fu mai frumoasa...!
nu exista tristeti mortale, doar citeva bucurii nerezonabile,care zimbesc chiar si asa intoarse cu capul in jos...:(
pisi:...:)

vorbeam cu cineva despre avalansa asta care incepe sa bantuie siteul (si nu numai), un melange greu de evitat: toamna, iubiri risipite, nichita care urla in noi.
si cred ca tocmai la citirea poeziei tale s-a intamplat:)

mie nu mi se pare resemnata deloc; amaraciune, no escape, poate, dar nu resemnare.
dar mi-a placut, pare ca ascunde o vulnerabilitate careia nu ii rezist usor.

fortat, adevarat. de care, in care, din cauza etc. parca e prea frust si micut textul sa mai suporte fortari. vezi tu.

(p.s. emi, ti-am spus sa nu mai gandesti atat, simte, d-le, doar simte:) ).