Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@ioana-negoescuIN
ioana negoescu
@ioana-negoescu
Jurnaljournal

intestine

lighioana

1 min lectură·
Mediu
servesc trupului meu. intestinului gros. tocmai am aflat că oamenii au grijă de îngeri. pentru că îngerii sunt cei care plâng. oamenii le mănâncă transparența. oamenii visează cu scări. am plecat să nasc. câmpia urlă cu mine. întinderea face aripi din carnea mea. strig. înspăimântător. nu se aude. femeia care tace strigă și ea înlăuntru. nu-știu-cine mă iubește într-un cântec foarte vechi. inutil. cântecul rămâne în gâtlej. ca un codru de pâine care în loc să hrăneasca ucide. femeia care tace se apără de toate cântecele. așa devine ea nemuritoare. mi-am implorat teama până am construit un trup din trupuri un cer din ceruri. din uterul meu se scurge roșie lumea. cineva îmi transmite condoleanțe. eu nu știu pentru ce. un cadavru există cu siguranță foarte aproape. îl nasc încă o dată. mort.
#journal
054.149
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
133
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

ioana negoescu. “intestine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/1740527/intestine

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@leonard-ancutaLALeonard Ancuta✓
acum ma scarpin in cap. e un amestec de neplacut si intrebare. ma intreb de ce. finalul sigur nu imi place. un cadavru pe care il mai nasiti inca odata mort suna redundant. as fi preferat sa imi provoace greata. dar nu. tecstul tau nu are nimic olfactiv, cu toate ca se cheama intestine. e un tecst asa... uscat
0
@adriana-giurcaAGAdriana Giurcă✓
In fiecare text al tau gasesc un fragment sau mai multe care ma urmaresc in continuare multe ore multe drumuri multe ganduri.
Azi am stat o vreme langa cuvintele astea : \"nu-știu-cine mă iubește într-un cântec foarte vechi. inutil. cântecul rămâne în gâtlej. ca un codru de pâine care în loc să hrăneasca ucide. femeia care tace se apără de toate cântecele. așa devine ea nemuritoare\" . Si nu am putut pleca mai departe fara ele.
Pe drum i-am spus femeii.
Te poti apara doar de cantecele care vin din afara ta. Celelalte nu tac.
0
@nicolae-popaNPNicolae Popa✓
Ioana,
Modalitatea aceasta de a-ți servi trupul prin poezie și poezia prin afurisitele, uneori, descătușări ale trupului, devine surprinzător de convingătoare în versurile tale. Între timp am revenit și la alte cîteva texte care îți aparțin, împrospătîndu-mi memoria, și am înțeles că avem de aface deja cu un stil caracteristic Ioanei Negoescu. Mda, oamenii, de bună seamă, mănîncă uneori transparența îngerilor și dau de poezie.

\"mi-am implorat teama până am construit un trup din trupuri un cer din ceruri.\"

\"un cadavru există cu siguranță foarte aproape. îl nasc încă o dată. mort.\"

Înfricoșător de convingător.
Felicitări!
0
Distincție acordată
@sophie-polanskySPsophie polansky✓
mi-a atras atentia finetea cu care ai creionat nasterea din nastere, trecerea spre devenire, cat si tristetea si zbuciumul.
intestinul este un semn al profunzimii, al contrariului, al daruirii si apropierii spre celalalt.
campia este o miscare, zbuciumul se transmite din interior spre exterior.
totul se naste ca tristete si suferinta.
mort
0
@ioana-negoescuINioana negoescu✓
Leonard, e cu adevărat un txt uscat. mă bucur că nu ți-a plăcut.

Adriana, ai găsit un cântec interior. este acolo...

Nic, te-am convins ceea ce înseamnă foarte mult.

Deea, nu am cuvinte să-ți mulțumesc că ești aici...mulțumesc!
0