Mediu
bărbatul acesta e ca un soare. e ca o zi toridă în mexic. palma lui grea îmi cuprinde înlăuntrul. mă întreb spre ce i se îndreaptă privirea. mă întreb cât de frumoasă aș putea să-i mai fiu. cum aș putea să-i culeg zâmbetul amărui căzut adânc în spatele ochilor mei închiși. bărbatul e singur. și eu singură în el străbat ziua și noaptea în flăcări.
casele par niște fluturi uriași adorându-se. miroase a var. bărbatul se iubește cu toate femeile în casă. eu zâmbesc mă simt ascuțită și caldă. bucuria lor e strălucitoare.
cuprind luna cu brațe creole. stau goală în fața ei și ea mă tranformă într-un gând argintiu. așa pătrund în bărbatul meu care doarme. așa pătrund în visul lui. ca un glonte.
065.677
0
cata putere de exprimare, cata luciditate; totul mi se pare ca vine ca un ecou, de undeva dinauntru.
inima bate, nopatea devii.
raportul devine unul foarte intim si sensibil, direct si ascuns in acelasi timp.
mi-a placut foarte mult imaginea de final, cu glontele, ca semn al profundului si al letalului, al ranii; imi plac devenirile exterioare, de la tine care treci in el, la ceasele-fluturi.
in mexic soarele arde ca un blues.