diana weisz

Stau întors pe-o parte dând din coadă în ritmul aparatului bătrân Bănuiesc o bătaie în umbră dar nu m-aplec nu aplaud nu descânt Dacă s-ar ridica ceva din mine poate chiar tu sau alte

Ana se trezea în fiecare zi de după masă se deplasa perfect flexibilă la baie, se privea în oglindă dar imaginea se strecura undeva în comun, deși nu era. Ana se ofilea, dar se trezea

Prefață Mama e pe drum nervoasă îmblegită de hârțogării și contondențe selenare (bandajul emailat încopcit elegant stratificat neanatomic silit aglomerat) Din tribune: avem sabat prelungit

paralizată aici între coastele edenice mereu pe radarul golului bilinguă bispațială tridimensională aplatizată recent de cele patru laturi ale cutiuței de mahon unde secretoșii mă

e luni cască de fiecare dată când ștampila apasă mecanicul instabil de dimineață un miros ciudat de anestezie în fosta cutie de pantofi căutam un prelungitor și am găsit breșa în timp un bătrân

mă transform în tren șinele mi se încolăcesc în stomac și șuierul lor ma intoxică după fiecare stație cu soț sau soție cum să stai pe vine și să lași altora vertijul mersului în

Am visat caii de ciocolată afundându-se în plămânii luminii noi ne țineam de nas în marele parc de distracții translucid și răcoros din când în când alunecam pe buzele sărurilor interzise o

De undeva din mulțime se întrezăreau stindarde smoală și petarde scaunele adunate -n ploaie la perete Garduri și noroaie Un cal cu om cu coasă Cu iubirea roasă Vinil și neoane Eu

Buda fără capăt de la fundul zilei Și metanul din respirația cerului Un lapsus de ciocolată pe fiecare față de staniol Lemnele s-au zbârcit în jurul bufnițelor lor Nu e nici o glumă Lumea

1. undeva, în colțul stâng al gurii tale se petrec toate de la naștere la înviere biata dreaptă zace și ea pe o rână așteptându-și rândul 2. mă oglindesc în rana deschisă a asfaltului e rece

1. într-un clarobscur de rugină expiră greu o pianină -ecou- crăpată nota absolută stă înconvoiată clătinându-se bolnav e înghețat și geamul e pentru totdeauna deschis într-un ultim

nu te mai suport noaptea simt că mă închizi etanș întâi și întâi din somn câteodată te ridici cu ochii închiși ca să verfici dacă ai făcut corect nodul la gaura cheii sunt mai multe m-am convins în

zilele de portocală în buzunarul drept de la palton în fiecare toamnă de-ar fi drumul ca în palmă

un mic secret secret alergând printre degetele țepene împădurite copaci copaci printre degetele trenului colțuri colțuri fluturând dezamăgite printre degetele unei mici coliziuni

spirale în spirale pe spirale cercuri în spirale sau invers?! zici că-s obsedată zici că-s obsedată cine nu-i cine știu că știu că ști că alții știu ceva se întâmplă înăuntru.. stau cu urechea

acolo din gaura aia de lemn curge universul peste circuitele tale cărnoase în dimineața asta verzuie cineva se scurge din găuri găuri de cuvinte ieșirea a plecat fără mine am rămas acolo

supranotă alegorică:10:15, personal note: It\'s fair to say I\'m stepping out on a limb, but I am on the edge and that\'s where it happens. (Pi) tu ai zis...ști ce-am realizat că sunt spirale

dumnezeu știe un dumnezeu de hârtie copilul ieftin de la marginea drumului dumnezeu știe sau doar o beție nuanța de-nceput facerea lumii dintr-un strănut dinastia gardului și oile

știu momentul l-am mai crăpat odată era...dimineață câteva libelule împietrite la geam și un dop de plută îmi naviga în pahar desenai cercuri cu degetul mic în gaura din cearșaf miroseai a

văd circular o cană cu cafea fierbinte și masa prinsă-n pioneze de tavan pe panoul de control un breloc de duzină la cheile unei lumi costisitoare aș striga în mine până m-aș face pământ se

Omul de piatră are ochii negri Aduce a Jack the Ripper Târăște un flagrant după el Pare aproape sacrificat Oricum faptele contează Puse cap la cap Ca acest cap decolorat de piatră Și trupul

sunt o poveste sunt Alice sunt Alice căzând sunt Alice fără repere sunt Alice urmărind un iepure sadic aterizez pianul se excită paravanul dintre artere și minuni cade într-o rafală de furie

Dacă libertatea e o gaură de aerisire Atunci ea în sine e găunoasă Gaura se rupe în perete Peretele se surpă în găuri Prea mici ca să încapi prin ele Azi e marți și cresc umanitatea Într-un

Ușa face valuri pe un fond albastru Cheile se întorc la origini Și butoanele așteaptă Te am pe undeva pe sub plapumă Dar fumul te ascunde Mi se asortează unghiile cu aeul din casă Cineva se