Mediu
pe atunci nu suporta să privească apusul de soare. eu concepeam numai asfințitul. știam că abia atunci mai urmează ceva. noaptea.
ar fi murit dacă deschidea ochii. eu dacă i-aș fi închis.
același ritual.
am ajuns mari fără să ne privim. soarele se muta dintr-unul în altul. întunericul făcea la fel. eram două recipiente astrale. nu ne mai întâlneam niciodată. nu ne recunoșteam congruențele.
totuși
a existat o singură clipă când a răsărit și eu eram încă acolo. a sfâșiat glorios întunericul. am sângerat. așa. ca în oricare început.
și în oricare sfârșit.
033.605
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- ioana negoescu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
ioana negoescu. “&.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioana-negoescu/jurnal/1744573/textComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
am tot citit din tecstele tale. acesta mi se pare cel mai plin, mai cursiv si mai poetic din toate. chiar imi place modul in care l-ai conceput & sintit, repetitia, congruentele. felicitari!
0
Mie mi se pare un text de trecere. Definitoriu pentru mine e lipsa subtitlului. Partea finala mi se pare buna, partea de inceput putin crispata. Nu esti tu aici.
P.s. Leonard, ai spus ca ti se pare cel mai poetic text. Ai citit vreodata 2 in 1? Dar In fiecare noapte ascultam jazz? dar seria ROGVAIV? Ca ziceai ca ai tot citit din textele Ioanei.
P.s. Leonard, ai spus ca ti se pare cel mai poetic text. Ai citit vreodata 2 in 1? Dar In fiecare noapte ascultam jazz? dar seria ROGVAIV? Ca ziceai ca ai tot citit din textele Ioanei.
0
Leonard, cu adevărat acest text este de trecere așa cum bine a intuit Emil. nu știu spre ce. nu știu prea bine nici de unde. dar simt că s-a schimbat ceva...undeva. mulțumesc.
Emil, da! mulțumesc.
Emil, da! mulțumesc.
0
