cât am fost la teatru nu am plâns nu am aplaudat
m-au întristat mitică popescu albulescu dinică
ceilalți actori actrițe figuranți spectatori
teama lor m-a întristat
A mânca vine poftind. Să zicem…
Budincă de macaroane, frișcă și sos de ciocolată, înghețată de mentă, salată a la boeuf, salată de icre fără ceapă, rață pe varză călită, plăcintă cu dovleac,
calibrul nu va fi cunoscut
nici după ce vom găsi în craniu
glonțul incert lucirile cernelei simpatice
pe contractul cu poarta aleasă
traforul, bărbate, prin care vei trece
aceleași dimensiuni
eu mă uit la meci
iubitul meu șterge televizorul de praf
apoi udă puiul de cactus
si mă privește lingav
ghiveciul este pe toshiba
într-o farfurioară maronie de plastic
plină cu apă
drobul de
în america am îngrijit o bătrână coreeancă
trei zile
era paralizată de la brâu în jos
nu știa română
nu știa engleză
nu vorbea nici chiar coreeană
eu aveam un avânt nebun
îmi verificam
încep alegerile
realegerile
sap în grădină o urnă
în marea gradină
o adâncesc cu fiecare respirație
cu fiecare bătaie de inimă
o cavitate plină cu ceață
sap
în jurul ei un
sunt săracă
stau pe balcon fumez și scriu
mobila să nu ia miros de fum
stau și scriu pe balcon despre sărăcie
despre mine
și despre cea mai insignifiantă veste bună
s-a anunțat ploaie pentru
noaptea visez
dimineața mă trezesc
toată ziua scriu
seara mă culc
plus excepțiile
*
noaptea visez
întotdeauna fumos
uneori mă trezesc
constat că am visat frumos
visul nu este
e dimineață în lanul cu maci
*
lipsesc din acest peisaj
iluminat cu neon
în contrast
lipsesc din aceasta haină
agățată în penumbra din acest trup
găoacea e spartă si eu fugită
din
ți se năzărise să-ți faci o praștie pentru zburătoare
erai închis între gratii moi condamnat la libertate
colivia ta stâmtă din fâșii de carne
dincolo se aliniau in zig-zag
obiecte înaripate ca
La Spitalul Dr. Stâncă, pentru a ajunge la secția oncologie trebuie sa intri pe ușa principală, să o iei la dreapta pe un culoar, să cobori la subsol, să străbați culoarul de la subsol si, apoi, să
pofta vine mâncând
ne lingem puii la naștere
îi lingem de umorile noastre
lichide lipicioase dulci hrănitoare
placenta o punem în congelatorul lumii
plătim pentru veșnicia ei niște mii de
Chiar te simți minunat când treci pe lânga ei?
Fericiții, inconstienții, veselii fără frontiere…
Simți nevoia să ii atingi să le impartasesti bucuria
Să ii imbrațisezi?
acum atinge-mă
treci prin
lui i se întinde fruntea
întinerește crește în afară
ca un bărbat întors în tihna peșterii
iar mi-ai născut fată îi spune
cine ne va apăra
eu cresc înăuntru ca o rădăcină în stepă
voi afla
nu pot să schimb nimic absolut nimic îmi amintesc cum intru în acea casă neprimitoare există o delicatețe a refuzului praguri de catifea bariere moi și elastice te împingi în ele iar ele iau forma
ți-a crescut barba iubitule
ca o perdea cu irizări albăstrii
eu anacronică printre falduri
mă trezești din vis de decembre
atâtea cărnuri virmuiesc aici
în stânga dreapta mea
ce gătim pentru
\"trupă, atenție mărită
avem contract pe capul morții
țelul nostru din chiar această clipă
este să o punem sub urmărire
după aia
într-o altă clipă
să o turnăm la maimarele nostru
adică să-I
la tine mănânc \"deosebit\"
de-aia tot vin în pauza de prânz
niciodată cu mâna goală o sticlă de ceva
câteva goașe o pensulă un pește
îmi amintesc cum stăteam la coadă la ușă
mă strângea haina tu îmi
de câte ori obosesc de oameni mă întind in lanul de maci
high high în lanul de maci cât cuprinde sufletul meu
obosit
lanul de maci de lângă fâșia no man\'s land
care mă desparte de voi
de
nimic din lumea asta găsită înghețată
in pijama decolorată cu dungi alb negru
pe chei de fetele din schimbul trei
nu voi recunoaște la morga
va promit la toți
și mie îmi promit
o voi privi