repetentă

Nu,nu,ajunge sa vezi, numa o data-n viata bratele prefacindu-se si-apoi ai atacuri de panica, nu trebuie mai mult, chelnerita unde toate bratele-s ale uneo caracatite c-o gramada de ochi de toate culorile lipiti de fundul tau? Nu, nu si iar nu.Frumoasa, adica nu frumoasa,impresionanta poezie Ioana.

frumos, oricum crede că era mai bine în proză, sunt o groază de întâmplări pe care le-ai povestit cu penel fin, de prozator.

luana, am stat mult sa ma gandesc daca sa pun textul acesta aici. cred ca stii de ce. multumesc pentru vorbele bune.

alberto, este mai putin important daca este postat la proza sau la poezie. este un prozo-poem, oricum. multumesc ca l-ai citit si ai lasat vorba.

recunoștința e al nouălea cerc, pare-mi-se.

ai (pe)trecut aici un text interesant... il poti citi fara intrerupere si fara prea mare greutate... mesajul insa este (mult) mai drastic...
te simti repetenta pentru doua maini pe care le vezi transformandu-se, si nu poti face nimic... pentru (ne)trecerea testului mirosului....
sa vezi cum e sa te simti repetent(a) cand nici macar recunostinta de a fi incercat mcar, nu-ti este transmisa....
cu drag AM!

ma bucur ca ma cititi si aveti opinii. voi tine cont de observatiile voastre.
multumesc.

am fost repetenta cu coronita.

Mi-a plăcut mult poemul, l-am citit de când l-ai publicat, am fost printre primii cititori, să mă laud. Am revenit acum, să las aici un semn.

alina, ma bucur tare mult ca ai citit textul asta si, in general, ma bucura prezenta ta la textele mele. multumesc.

dorin, este un text onest pe care l-as fi dorit citit si comentat si la care tin foarte mult. iti multumesc pentru apreciere, pentru stea si pentru faptul ca ai inteles. am sperat ca mesajul sa fie transmis si a fost.

Eu cred ca poezia asta trebuia sa se numeasca Magna cum laude, nu repetenta.
Asa cum spun americanii, important nu este sa castigi, important este sa participi,
si sa pleci viu din casa Domnului cu Coasa.
Este usor sa joci rolul Julietei cand ai 14 ani si siguranta ca, la finalul spectacolului,
vei primi aplauze si flori sau cel putin o steluta de la CMV:)
Dar nu la fel de usor sa te intelegi cu \"moartea\" mai ales cand ea ti se adreseaza
intr-o limba necunoscuta.
Revenind la text, cel mai mult m-a impresionat, partea expresionista a \"scurt metrajului\".
Daca ar fi sa o asociez cu ceva ar fi cu o inspaimantatoare bataie in geam a unui copac strain si rece.
As putea sa mai zic eu oarece, dar ce nevoie este de cuvinte on line,
cand am un mesaj important de transmis prin viu grai, legat de karma.
Oricum, importanta este, dincolo de poezie ca in viata si poezia ta exista Cristi.
Chiar daca nu apare calare pe un calb alb, are totusi meritul sa intre in scena la momnetul oportun.
Cat despre clestele de intors gene, daca tot l-ai cumparat foloseste-l.
Intoarce-ti genele si uita de atacul de panica.
Ce rost are sa te incapatanezi sa porti in spate un balast cand viata merge inainte si cum spunea cineva
e mai bine sa fii tanar, frumos, destept si bogat, decat sa fii panicat.

iti multumesc pentru ca mi-ai indeplinit dorinta de a citi textul meu. de multa vreme nu ma mai mira intuitia formidabila cu care reusesti sa patrunzi vorbele mele. este chiar asa cum spui si nimic din ce spui nu ma poate compromite, pentru ca tu stii mereu ce spui.
acum, ca esti aici, poate vine si maestrul peia cu o opinie.
multumesc, carmen.

De asta imi era teama. De intalnirea cu maestrul tau. Pe mine sa nu contati. Azi nu ma simt prea bine si nici nu mai am chef de polemici.
Eu si dl. Peia sunetm 2 personaje care nu pot sa incapa pe aceeasi pagina sau pe acelasi site. Chiar ma gandesc serios sa ma retrag de pe Agonia, unde este mai iubit Caragiale decat Mateiu. Eu il iubesc pe Mateiu si lumea aceea decadenta, cu valorile ei.
Mor deci impreuna cu micuta coreana si las Cezarului Coroana.

iata ca maestrul nu a venit.

n-as vrea sa pleci atata timp cat eu sunt, inca, aici. sunt convinsa ca ioan se va relaxa in ceea ce te priveste. alta speranta nu pare a fi. poate voi intelege vreodata de ce se intampla asta...

Da ai dreptate, am ajuns la mila lui.

Ioana,
apreciez poemul (epoeea sau adiseea romanoamericana), tehnica si usurinta in/de constructie. poate cam mare...in rest e ok.
cu prietenie,
p.parvescu

multumesc, petrut! un an bun si inspiratie!

...