subsol

Impresionanta aceasta privire prin \"caleidoscopul poeziei\"... cu atat mai mult cu cat aici, Ioana, intr-un gest de noblete fata de noi, cititorii (il numesc chiar asa!) ne relateaza si intamplarea din spatiul realului, lasandu-ne sa ne inchipuim apoi ce ar fi fost daca nu ne-ar fi calauzit, cu atentie, pasii prin acest poem. Ioana Barac scrie tot mai cu sufletul, tot mai cu inima. Ioana Barac incepe sa rasara din cenusa imperiului! Asa am zis eu si semnez
Andu.
P.S. Steaua vine nu pentru ce am scris mai sus, pentru aia Raul H. m-ar baga la off-topic iar RA m-ar trimite inapoi la scoala poeziei pe care, hai sa fim seriosi, niciunul dintre noi nu a terminat-o inca... Nu... steaua e pentru imagistica exuberanta a acestui poem, de parca o camera betacam s-ar plimba cu Ioana rand cu rand si ne-ar arata si cele mai tainice unghere ale viziunii, ale filtrului privirii ei. O filmare cu gross-plan, sau cu macro, cum preferati, o vizuala care rasare in ochii cititorului dintre metafore plasate cu maiestrie la limita abstractului. Felicitari!