jane doe

Acest text chiar m-a afectat. De curând am fost la morgă. Acolo toate ceasurile s-au stricat la diferite ore.

un loc de unde poate incepe vesnicia, viorel.
multumesc de semn

Veșnicia începe din greul cadavrelor grele de plumb...
Cu respect, G-MikE.

mihai, cand spuneam cuiva ca o sa trec la moda de iarna imbracand o coverca de plumb, mi-a raspuns ca si plumbul se topeste. multumesc pentru primul tau semn pe pagina mea. fara legatura, nu agreez victimele si nici pe mine in acest fel, nici cu pumnalul infipt in spate. te mai astept.

veșnicia nu începe la morgă,Ioana
prietenul tău avea dreptate

dar unde incepe vesnicia, alice?

Ma bag si eu in seama si zic ca \"vesnicia s-a nascut la sat\" :-) nu de altceva, dar ne pregatim de un cenaclu literar, right?
Mi-a placut incursiunea... un pic intruziva, insa bine temperata.
Andu.

o poezie interesanta si, ca de obicei, frumos elaborata.
de asemenea, asa cum te-ai obisnuit probabil cu modul meu de a comenta, ma opresc la unele versuri...si anume:
\"cum așteaptă încrîncenată mântuirea
unei făclii de lumânare
cât să-i dezghețe bruma cazută
peste pleoapă\"

fragmentul acesta a reusit destul de mult sa imi trezeasca in minte mai multe imagini, desi ai putea spune ca sunt obisnuit cu ele... nu ma mai gandisem de mult la \"vesnicie\" la cea din urma clipa, la clipa cand pamantul se va mantui prin intoarcerea noastra la EL, sau in EL...
numai bine!
cu drag Madalin

și eu care credeam că I am the world\'s greatest Jane Doe (pe bune cred asta, mi-am scris-o și pe un perete), dar tu cu viziunea ta mă constrângi să-ți dau un pic de UAU!
ei bine, râsu-plânsu pe-aici, e o stare a lucrurilor,
ce te-ai întristat așa? dacă te supără cineva, îl bat, parol!:P
nu știu de ce îmi vine asta în cap, dar îți las un citat aci, de chiar Ioan Es. Pop:
\"nu de trup moare omul, ci de suflet\".
hai, hai să-l căutăm și pe John Doe...
smile:)

dragii mei, nu prea conteaza unde se naste vesnicia. important este sa te prinda viu si fericit. :)

este un poem mai vechi. trista eram atunci, acum e bine. si tu ma stii, deja, eu ma transform...

la naiba, nu despre vesnicie era vorba in poemul asta!!!
este doar o galceava cu lumea a unei lipsite de intelepciune... :)

in sfarsit, ai aparut si tu la un text de-al meu. acum o astept pe li...

chiar si \"vesnicia \" este subiect de galceava.... :))
nu cred ca nu ne-am dat seama ca e vorba de o \"cearta\" a ta cu X Y Z T... o lume intreaga... ne este specific... celor care indraznim sa scriem.
dar cred ca fiecare s-a oprit acolo unde a vrut si unde a gasit ca trebuie marcat ceva la aceasta poezie.
cat despre faptul ca nu a dorit nimeni sa discute despre neintelegerea ta nu LUMEA ar trebui sa te obisnuiesti... am transforma poezia intr-un mini subiect de chat...sau mai bine zis in noile si binecunoscutele \"blog-uri\"
numai bine Ioana!

jane doe are cam acelasi destin ca eroul necunoscut, numai ca inainte de a deveni un mormint neviyitat, e un trup dispretuit.
nu pot spune ca nu mi-a placut, dar e trista atitudinea din care se incheaga acest poem. sa fie un fel de post-mortem self acknowledge?
M.

este radiografia unui refuz. sper sa-mi treaca la un moment da si sa ma apuc de fotografie. peisajele umane in splendoarea lor. eroul necunoscut, da. un motiv drag mie...
va multumesc