air on the G string

am vrut sa ma opresc aici:
\"trebuia să mă ascund
venisem să fac nu să desfac
să aduc nu să iau
ce ți se furase demult\" ... nu am vrut sa citesc mai departe... aici am simtit empatia... asa este... can ne dorim atat de mult ceva, ne este teama, ne ascundem initial, plecam capul ca niste catelusi, fara sa ne pierdem insa demnitatea, pentru a fi siguri ca suntem intelesi asa cum trebuie.

am citit si cealalta parte a poeziei... in final aveam dreptate... :-)

un singur lucru am sa obiectez... cred ca titlul... nu stiu de ce avem tendinta asta de a \"englezi \" cuvintele... mi se intmpla si mie... nu zic sa modifici neaparat titlul... da poate asa ti-a venit prima oara in cap si l-ai pus acolo... asa e poezia... nu prea se elaboreaza... dar totusi... ii sta mult mai bine fara \"englezisme\"

Cand am auzit muzica lui Vivaldi mi-am spus, in Siberia oamnenii ingheta mai frumos ca-n povesti, poezia incepe geros deci va urma o nastere.
Mint. Nu asta am gandit prima data. Asta mi-a venit in nimte cand ma intrebam cine este Antonio?
Iar mint, pentru ca nu stiu cum sa-ti spun, ca primele versuri mi-au placut pentru ca am auzit scartitul zapezii asa cum mi-a placut si finalul, pentru muzicalitate si pentru elementul surpriza.
Din nefericire, pentru mine, nu am inteles ce cautat copiii in jurul casei in care se intamplau reveniri si nasteri.
Imi dai o cheie?

cheie, nu chieie

Un poem bun, tensionat la maxim, sunt explozii la tot pasul pe un teren minat. (...sper că n-ai... pistol... )
Dar poemul bun se termină la \"fără să mă auzi fără să mă vezi\". Versurile următoare încarcă inutil! Iar eu mă bucur de revedere,

Să fiu sincer finalul m-a dezumflat după ce textul fusese așa de curgător și apetisant. Dar așa faci tu mereu.

incantata de prezenta voastra aici. am retinut obiectiile. multumesc pentru opinii.

va mai astept

Dispunerea grafică a poemului tău creează un profil de bărbat, sunt foarte atentă la chestiile astea, există o similitudine între conținut și structura grafică. Am înțeles că ai terminat cu un bocet în versuri treptat scurtate. Că nu poți renunța la asta. Eu urmăream tensiunea și probabil că tu chiar ai vrut să termini descendent povestea alegorică a unei iubiri ucise. La fiecare lectură vezi altceva, acum mă duc, fată supărată,

ioana, chiar nu sunt o fata suparata. am raspuns mai scurt pentru ca am foarte mul;t de lucru. si comentariile la ceilalti au foat extrem de scurte, din acelasi motiv. eu nu ma supar decat daca se fac aprecieri pe langa subiect, vizibil subiective, sau impregnate de prejudecati. si nici atunci nu ma supar, doar ma intristez. ma voi gandi la ce-mi spui. e important.

Arcușul a trecut peste creierul meu/unul după altul lobii s-au deschis ca două buchete de crini imperiali strânse la pieptul aceleeași mirese. Aceste versuri sunt aparte, m-au urmărit dar cred că ai un typo la imperial e scris \"impariali\" și altceva emisferele cerebrale sunt două
dar lobii sunt mai mulți puteai să pui în loc de două/ niște .
Oricum scrii frumos, voi fi un cititor al tău deși lungești poeziile iar eu sunt un adept al poeziilor scurte.
Cu respect
Djamal

Poemul seamana cu un tablou muzical.Albul apare ca un laitmotiv de fond (al puritatii),discret si sclipitor in acelasi timp,de la uvertura si pana la final,iar eliberarea ta, dupa efortul contopirii in creuzetul creatiei, pare scoasa dintr-o fresca de Escher.
Titlul nu este clar.Trebuie sa existe ceva mai neaos.Schimba-l.Dorinta adunarii…
Corecteaza si “să nasc în pântecul” si “crini albi imperiali”.

ambele comentarii pertinenete si de bun simt poetic. va multumesc pentru ele. mahmoud, observatia ta este foarte buna. nu as fi vrut sa fie \"emisfere\", tocmai pentru ca era prea la obiect, dar inteleg ca si \"lobi\" este, asa ca va trebui sa gasesc o solutie... grigore, chiar un concert era dupa cum bine ai observat (al lui bach) si astfel ii raspund si lui madalin. \"tablou muzical\" imi place nespus. voi corecta typos.
carmen, copii sunt si in exterior si in interior. cresteri si transformari.