Ioan Postolache-Doljești

să-i vezi pe cei apropiați atâta de om
că fac din păsări pian e mai mult decât mult
singur din coadă bătând văduv spre om
pe limba cuvintelor o bucată de existență-i de-ajuns
ce dacă va arde mocnit ca o banală țigară...

1 dacă linii ondulatorii sunt în conexiunile lumii
ne despărțim de acestea...
contemplăm viața ca mai presus de neant
deslulșindu-ne sinele
2îmbobotite de ser și de sânge
sufletele fără de măști descompunându-se lent ar puți
oribil arătându-ne adevărata față
3 nu sunt tornade ci lasce păreri
fibrilațiile sunt doar echivocuri pretinse
4 spiritul nu absoarbe eoni din inteligentul divin
pentru simplu motiv că e parte
5 noapte și zi pleoapă pe ochi
mătură de lacrimă unsă
6 deșertăciunea nu are fizionomie
mulțimea vidă e-un zero barat
7 iubirea-i durerea plăcută simțită-n ascuns
pornirile carnale n-au cum a o perverti
8 reversul e scârbă, vai ție...
9 poezia-i simțire plenară de nu nu e poezie
10 mirarea-i mister și atât...

tânără și frumoasă de nota 9,90
(asta să le mai dau și altora o șansă)
în locul tău de dragul globalizării
aș avea ambiț și-aș divorța să mă mărit
cu un aborigen cu care să am doi urmași
să mă-ncuscrez apoi cu un lapon și-un papuaș...

glumesc continuându-ți gluma bună. Ioan.

cu mâzgă zgură și tină-npregnată adevărata bibliotecă
a lumii nu este în cer ci în lacrima neplânsă a lui
Dumnezeu care lubrifică ochiul Omului cu El să se
vadă pe El
El totul risipindu-se-n parte potop și deșert în simbol
se caută în propia-i creație și plenar ar vrea să fie
iubire regăsită în om dar Omul unde e Omul
"nebunul" acela care se crede deopotrivă cu El poetul
fărâme au fost și sunt geniale dar Unu ce n-a scris nici un vers
ci doar le-a trăit de cei cu alură de om a fost răstignit...
ferice de cel ce în el pe El îl caută...

cu stimă, Ioan.

când îți faci o poză resortul intim declanșează alerta
și conștient că furi trecerii clipa tocmai clipa aceea
o strici printr-o voită postură
peste ani privești fotografia te bucuri dar amintirea
îți spune că totuși în ea e o mare doză de fals
scrisul e o poză a sufletului convingerea asta o am
și doamne citesc și citesc atâtea falsuri...
suntem apteri și noi ne punem aripi visând plutiri
de condori și beți de-nchipuitul zbor ne prăbușim
în clipa unui fals poem...
fotografiile rămân ca amintiri de familie de obicei
nepoții sau cel mult fiii lor le ard sau le aruncă
la fel am procedat și eu de ce-am păstrat doar un
instantaneu cu-al meu bunic plecat prășind cu sapa în grădină
poate unde era bunicul meu adevărat
de ce ignor eu pozele cu clovni sau de actori jucând în
tragedii și de ce le păstrez pe-acelor care îmi par
reali în tragicomedii eu n-am să știu...
"cruzimea" ta e un instantaneu de-aceea m-am oprit la el
plăcut gustând sinceritatea și mi se pare
că-i un reușit poem chiar dacă zici că-i proză...

cu bucuria lecturii,Ioan.

...cum toate se pierd în negura zării
de ce tristețe
a poetului mai are o șansă
cu mâna streșină la ochi
alți marinari din când în când
îi vor vedea fantoma...

cu bucuria unei noi dimineți, Ioan.

copleșitor sentiment să aflii că undeva pe pământ
un alt suflet e-n rezonanță cu-al tău.
pentru prima oară nu mă mai uit pe furiș
să văd cine îmi bate în poartă
sparg lacătul ruginit și-mi primesc oaspetele
c-un fericit bine-ai venit.
poate nu merit steluța dar o primesc cu bucuria
străbunului meu preistoric când în peștera lui
s-a aprins primul opaiț.
mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc. Ioan

începând din clipa aceasta și derapajele
ți le-nțeleg și le iert
ești primul și singurul dintre poeții de azi
ce n-au un dumnezeu care recunoaște și strigă
"fiecare scriitor e un pește" și-i bine
mâine-s Floriile și-ncepe săptămâna patimilor
tâlharul din dreapta l-a recunoscut pe HRISTOS
CUVÂNTUL și garanție-a primit că fi-va în rai
până la urmă cuvintele-s simple trăiri ale clipei
și-atât
dar noi le sechestrăm le obligăm
să se prostituieze în înțelesuri
de noi sensuri să aibe
câți din cei ce sunt peștii cuvintelor
le aud scâncetul lor de durere...

cu plecăciune, Ioan.

ai grijă ai grijă
la fericirea în coadă de pește

îngrijorat ideatic,Ioan.

bine ai revenit cu primăvara Marie.

a venit primăvara la mine
s-a strecurat pe sub ușă
și prin crăpăturile din perete
să n-o vadă nimeni
am stat alături de ea ca două surori
se-ngrămădise natura în noi
auzeam șoșotire de triluri
mă mângâie primăvara pe umeri
ca un pescăruș bolnav de iubire
pe respirația-i ușoară capul mi-l pun
am vrut să-i spun
cu degetul la buze m-a oprit spre tăcere
aburea pământul cu lacrimi de rouă

pui din găoace și gâze ieșiau
din primăvară, din mine, nici nu mai știu
dar știu că te așteptam

îți mulțumesc dacă îmi dai voie
să-ți citesc poezia așa.
cu stimă,Ioan.

În numele Lui îți cad cu gându-n genunchi
și-ți spun, știind că bibelou de la
Minulescu-i iubire și că iubire e Fiul
ca Tatăl, c-așa ai gândit, lasă-L viu
în vers de sfârșit, chiar de-l vezi
cu mii de ani mai tânăr,dar nu
static ca nefiind în tablou...

fără ce și cum, mă-nțelegi tu, Ioan.

vom paște-mpreună ți-o spun
chit că păcatul mă paște
fie ce-o fi mi-l asum
și ne-om ne-om până-n paște

bună-bună,mulțam. Ioan.

ce frumos dacă al patrulea vers
ar fi fost Ludmila

"Pârlit","incinerat"? Nici pe departe,
Cu vervă-n jur scântei împarte.
Ca mărțișor îi zic: Tataie,
La mai mulți ani cu vâlvătaie!

Mihaela

mulțumesc pentru osteneala citirii
și pentru îngăduitorul semn
Ioan

Viorele
am postat un răspuns dar paria încă fiind
se pare că nu-i de ajuns așa că așteaptă
poate că poate...oricum plasture ești
pe sufletul meu jupuit...Ioan

Emilian

mulțumesc pentru răbdare și vorbele bune,Ioan.

copilul de foc visează și poate
că noi suntem umbrele visului
său și nu știm crezându-ne
oameni iar moartea ne este
trezirea-i din vis
nu te trezi și visează copile
de foc să putem visa și noi
umbre cuvintele noastre

cu plăcerea lecturii Ioan

e bine cât mai putem umfa și
sparge baloane pe maidanul vieții
iertările iernii s-aștepte
toamna-i frumoasă în sâmburi

cu prietenie Ioan

propoziții scurte fraza plină de verb citire în fluviu
poticniri delicioase-n răspântii așa citesc tinerii
explicitul e greață nu-i timp fuga primează sugestie
stare și-atât spune-mi ce ai de spus nu-mi fura timpul
zic bine sau nu...

mulțumesc de popas,cu stimă,Ioan