Conexiunile cu lumea

1.Linii ondulatorii în conexiunile lumii, uneori ne despărțim de aceasta prin întărirea individualității, ce crește în singurătate legată intrinsec de personalitate, contemplăm viața pentru a întrezări neantul din miezul ei și, prin introspecție, ne contemplăm sinele pentru a desluși inexplicabilul și misterul. 2.Dacă ne-am da jos măștile pe care ni le punem pentru a ascunde gândurile negre ce le avem unii față de alții, s-ar vedea răul, parazitând ființa sub forma urii, invidiei și resentimentelor. 3.Firea blândă și calmă la suprafață, ascunde tornade ale afectelor învârtindu-se în jurul unui sine electrizat de avânturile generatoare de febrilități echivoce și frenezii ilogice. 4.Spiritul ca o entitate ce conduce mintea, absoarbe eoni din inteligența divină și inoculează sinelui substanța psihedelică, pentru a-l purifica de mâzga existențială. 5.Succesiunea perenă de noapte și zi afectează ființa ce-și face din jocul gândurilor cu realitatea o matrice existențială. 6.O deșertăciune având fizionomia blazării închide timpul în sfere de nefiind, și creează în arealul firii un deșert, cu nisipul emoțiilor sucombate de o trăire artificială. 7.Iubirea pură nu este un concept idealizat, ci mai degrabă o entitate ce trăiește în spațiile fanteziei și ale închipuirii, se întinează prin pervertirea ei în atracții carnale, devine impură, legată de pasiuni, când este aplicată peste realitate. 8.Reversul iubirii creează un spațiu umplut cu gelozii, dispreț, fricțiuni, prejudecăți și resentimente, care sunt elemente corozive și acide atacând axa existențială. 9.Poezia este un autoportret al poetului făcut în culorile cuvintelor. 10.Mirarea coboară misterul din transcendent în minte, din care face elemente ale cunoașterii.