Ioan Postolache-Doljești

mi se pare mai potrivit Ștefane
că noaptea nu-i timp
facem antrenament
pentru somnul cel mare

am zis n-am dat cu parul.Ioan.

bătu-l-ar norocul să-l bată
hoinar prin spații și timpi
uită că are aripi fragile de gând
că de făptura trecătoare a cărnii-i legat
repetând anotimpuri ca treceri
și că în fructul odată mâncat
nu mai poți infige iar dinții.
lângă focul amintirilor iernii
mai abitir revin aromele verii...

nostalgică poezie plină de tâlc
pe care cu drag am citit-o. Ioan.

ce idolatrizează semnificantul, în monologul interior se retrage poetul.
Acolo-și găsește farmecul tăcerii primordiale. Introspectând cazuistica
faptelor, gândurilor, viselor eului, redescoperă magia cuvintelor, vibrația
și ecoul lor în frumusețea trăirii.
Primul pas al tăcerii spre rezonare cu viața e murmurul,mugur înflorind melodiea.
Pe modulările ei se atașează cuvintele ritmate, rimate și melodia devine poezie.
Poezia e un limbaj comunicativ și metaforic. Lipsit de aceste atribute devine
necognitiv,neafectiv, un sterp sistem de semne și-atât.
Se-ncearcă disperat inlocuirea fascinației lucrurilor cu cea a ideelor dar, dacă
ideele nu ascultă de legile murmurului devin arabescuri verbale fără de noimă,
sărmane beții de cuvinte.
Poezia e un fruct al tăcerii pe care îl dăruim.El trebuie să fie, dacă nu arătos
măcar aromat și gustos. Bobița de strugure copt cu poftă o mănânci,agurida o
scuipi.Trei trepte de suflet are poetul:cântul,poezia și proza -fiorul,cuvântul
și vorba de duh.Astea îl deosebesc de trăncănelele gloatei.
Lucrarea să-i fie un transfer de aleasă simțire, că ea își are izvorul în
trăire sau în imaginar nici nu contează,țelul ei fiind să trezească-n conștiințe
frumosul acestei unice vieți ce ni-i dată.
Mă repet cu plăcere comparând poezia cu altă minune a lumii,femeia.Urâtă de e
dar de poartă adânca simțire-a iubirii, mi-i dragă. Cum mă feresc de cele tunate
tot așa de poeziile malformate. Stridențe au fost și vor fi. Fiecare creier își
are sinapsele lui și nu sunt eu cel în măsură să judec.E doar o umilă părere...

De-ai să alegi ca cei din turmă
Zicând: hei și? nu mi se-ndoaie...
Ca prostu-ai să te-ntrebi pe urmă:
Cum de-am făcut-o iar de oaie?

Cu două pocnitori în casă,
Furios că-i este bleagă,
Să-și tragă sufletul oleacă,
La geam el cearta simulează.

de viață
de suflet
al naibii de bine pusă în foaie.
felicitări Loredana! Ioan.

nimic despre tine
îmi pari o copilă cu har mult peste vârstă
și uite
poezia ta se preface-n snejană
topindu-se cald sub genele mele
atâta candoare și-atâta vis
numai sub tâmpla unei fecioare poate să fie...
ai stofă
am citit tot ce ai scris
rămâi tu și drumul deschis ți-i spre stele...

de-acum, cu ochii pe tine, Ioan.

deschizi și citești curioasă să vezi
ce-au mai avut și alții sub tâmplă.
la fel am făcut.
la primele două versuri ținând cont de titlu
s-a aprins becușorul de-alertă pâlpâind cu intermitențe
mai gata să se ardă la cele două de la sfârșit.
o viziune. parcă ar fi trecut pe la mine
în taină-o femeie și-n graba plecării
și-a uitat mototolită pe pat eșarfa cu-nscrisuri.
am netezit-o și am citit:
dacă nu-mi mai poți controla pulsul
când sunt în cămașa aurie de noapte
femeei femeia adevărată
asta nu înseamnă că am murit și jură
jură-mi că tot ce se întâmplă e-un vis
iar despărtirea e nunta vremelnic ratată.

admirându-ți arta cu care ai știut să
transformi un accident de alcov în poezie
cer pemisiunea să te felicit. Ioan.

chiar stranie uneori frumusețea femeii
depinde de ochiul care-o privește Răzvane
prezbitul cu năduf face pași înapoi
doar măcar s-o vadă
miopul retina de ea își lipește
orb să fii să n-o vezi și cât de dureros
resimte ea că pe bărbat
mai mereu orbirea-l pândește...

dreptate
ai Gabriela și când dreptate are femeia
zicea un hâtru făcându-mi cu ochiul
băiuete tu dăi-o și de n-are fă-i o bucurie și dăi-o...
știu ca și Sorescu "lasă bă că vine ea sângură..."
dar mai știu că-i măgulită când o faci pe-a milogul...

Elena
comentariul tău e cel mai frumos dar primit
întreit mă bucur de el cum nu
când vine de la femeia psiholog și poet

la cumpăna anilor în gând
ciocni-voi paharul cu voi dragilor
an nou sănătos vă doresc
livadă-nflorită de vise vă fie. Ioan.

sunt încă un amețit. plata acestei stări de fapt
aș fi achitat-o din "Atelier" la calendele grecești
de n-ați fi fost dumneavoastră.
m-ați disciplinat cât de cât și cu respect
mă înclin mulțumindu-vă.
luat de val am mers la plural și-am greșit.
impardonabil ținând cont că organizarea acestui concurs
e un dar, timp al vieții dat nouă fără de plată.
da, am uitat "de gustibus non disputandum" cu scuza că
latina e moartă dar, și-aici palme îmi vine să-mi dau,
de ce-am uitat varianta noastră mai suculent nuanțată?
de-aceea, acum, la sfârșit de an, să nu râmân dator,
iar mă înclin cerându-vă scuze și vă promit
că-n anul ce vine, la nimeni în meniu nu mă mai uit...

un an după inima dumneavoastră cea largă.
cu tot respectul și stima, Ioan.

domnule Lunca! mă bucur că "bacovienei" i-am acordat nota
mea maximă (după cum îmi amintesc). am considerat-o singura poezie adevărată
din concurs. total ancorată-n tematică ritmată rimată curată doat s-o citești
cu modulare în glas și e cântec. e ca și cum pe taraba târgului printre
produse cu mai mult sau mai puține E-uri ați avut curajul să veniți cu unul
ecologic și bine ați făcut dovadă că poezia a fost cu plăcere gustată.
am văzut și un 2,1 printre notele mari dar asta e. celui care în neștiința
lui de copil a mâncat râme râma-i va fi un deliciu. se observă de altfel
că tinerilor crescuți cu pui de crescătorie le pute carnea găinilor de curte.
aș fi curios să citesc capodoperele acelor geniali care acordă astfel de note
dar mă tem c-aș da de adânca frustrare a eunucilor din harem.
ar trebui ca organizatorii să facă public tabelul votanților cu nume prenume
și notele acordate. sub masca anonimatului invidia răutatea prostia infatuarea
egocentrismul iau loc ușor onestității și-i mare păcat. până la urmă fiecare-și
aduce pe scenă copilul să nu lăsăm în el să se arunce cu pietre...

mulțumiri organizatorilor și votanților de bună credință.
sărbători cu har și-un nou an fiecăruia după vise. Ioan.

și mă bucur pentru tine Cristina-Monica
pentru că ți-ai făcut din răni și cicatrici
aripi de zbor. din jar și cenușă te-ai ridicat
frumoasă, adevăratul poet ce-și trăiește scrisul.
în fața ta mă înclin cu respect.

sărbători fericite, Ioan.

că încă mai sunt pe pământ
oameni pe-aceeași lungime de undă
cu mine
care văd în femeie, cu tot noianul ei de necazuri,
datul miraculos al vieții...

îți mulțumesc că te-ai oprit... Ioan.

Răzvane,să te rupi din abstract.
aici e o mare minune a cărnii
ce-mbracă mai mult sau mai puțin sufletul
cu ceva, în curgerea vrerii și-a vremii...

îți mulțumesc de trecere, de răbdătorul popas...
Ioan. sărbători fericite!

Dar dacă vom privi atent,
Amenințând cu furci și cu topoare,
Cred că bârlog ei văd în parlament
Cu lupi, cu vulpi, cu urși și alte fiare...

cu scuzele de rigoare...
inițial s-a vrut un com.
la zisele Oanei.
se pare că ea nu s-a prins.
mulțumiri pentru interpretare.

Ioan.

cum zici tu Ștefane
dar de unde fac rost
de-un poem comsistent
asta-i problema...

cu mulțumiri de oprire, Ioan.

pentru interpretarea dată,
măgulitoare de altfel, dar eu unu
nu prea înțeleg cum poate fi siderat
nefiindul...

cu prietenie, Ioan.

Ștefan
sunt sigur că ți-ai dat seama demult
că sunt cel mai ușor de citit
fără mișmașuri de fiecare dată scriu o poveste
aparent simplă desigur cu un substrat ca bonus
substanțial pentru cel care...
berbec cu lâna laie stiu că în iarba vieții
sunt peste tot ouă microscopice de viermi filiformi să nu-i
înghit pe bot mi-am dezvoltat senzori curați
să-mi fie chiar căcărezii căpiat să nu strănut
ghemuri de viermi că jalnic e spectacolul scabros inestetic...
n-ai rezonat doar atât dar te-ai ales totuși
cu o ciudată poveste...

Răzdvan
gnostic postările mi le vezi criptograme
ca cheie te folosești de șabloane
uneori reușești descifrarea acum nu
cheia e la cineva care tace...
titlul e ora din zi la care insomnic
da am făcut criptograma...

vă mulțumesc și cu drag vă mai aștept. Ioan

sau nu vrem să știm că ne tragem
din niște dinozauri bipezi...
și dacă s-au găsit artefacte de aluminiu
din vremea lor
de ce n-am crede că un poet de atunci
n-a spus la fel
un adevăr ce azi întreține războaie...

felicitări de la un alt dinozaur, Ioan.