Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

măcar o dată

1 min lectură·
Mediu
frontul de gânduri polare ce te-a cuprins
determină o severă scădere-a temperaturii
ceața deasă obturează orizontul vederii
pe suflet polei pericol major
de fracturi pentru vis...
și eu ironie a sorții dau ghes
prost anotimp mi-am ales și totuși
pornesc încrezător înspre tine...
sunt conștient cum să nu spre maxim
axa-ndoielii-i plecată și rar printre nori
se arată soarele și atunci cu dinți
doar crivățul să nu bată că tot
voi ajunge-ntr-o zi micuță cum ești
să te țin pe genunchi măcar o dată
să-ți spun o poveste ce n-a fost
și nici nu va fi c-un flăcău
pe un cal alb aripat și o fată...
tu zâmbind să adormi eu să plec
să mă pierd definitiv înghițit de zăpadă...
024653
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
120
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Ioan Postolache-Doljești. “măcar o dată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-postolache-doljesti/poezie/14084556/macar-o-data

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
Gândurile trec printr-o zonă cu o ''severă scădere-a temperaturii'', în care entitatea realității dârdâie, acoperită de ''ceața deasă obturând orizontul vederii'', iar tu, ''ironie a sorții'' și minune a vieții, ''pornești încrezător'' înspre ''maximul'' a tot ceea ce există și se vede, cu spiritul încolăcit pe ''axa-ndoielii''.
În poezie răceala zăpezii poate fi asociată cu siderarea nefiindului.
0
@ioan-postolache-doljestiIP
pentru interpretarea dată,
măgulitoare de altfel, dar eu unu
nu prea înțeleg cum poate fi siderat
nefiindul...

cu prietenie, Ioan.
0