Poezie
prinsă în iarnă
1 min lectură·
Mediu
e alb orașul și afânat
drumul între noi rupt ca sufletul
înghețat
la rădăcina copacilor
fulgii tămâiază de dorul verii care s-a dus
îmbrobodită de ulisse
coase nu știu ce dorințe
le face armuri
pentru zile negre
marea e mai agitată ca nicicând
își caută inelul
de corali se ține să nu se prăbușească în peștii
simpli în alunecare
oamenii nu au nimic de spus
doar eu revendic iubirea
țărm căruia trebuie să-i fac
față
024.861
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 75
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “prinsă în iarnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14086249/prinsa-in-iarnaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Ioan, mă bucur că poezia a transmis pozitiv.
numai bine!
numai bine!
0

hoinar prin spații și timpi
uită că are aripi fragile de gând
că de făptura trecătoare a cărnii-i legat
repetând anotimpuri ca treceri
și că în fructul odată mâncat
nu mai poți infige iar dinții.
lângă focul amintirilor iernii
mai abitir revin aromele verii...
nostalgică poezie plină de tâlc
pe care cu drag am citit-o. Ioan.