Corectarea unei epigrame

aproape orice epigramă poate fi îmbunătățită. Dacă stau să iau tot ce am scris, pot corecta zile întregi.
Am înțeles că postarea ta este pentru a sublinia acest aspect, iar epigrama cu pricina e doar pretextul. Subiectul este interesant, mai ales că, de multe ori, ni se întâmplă, în urma corecturilor succesive, să constatăm că forma finală nu mai seamănă deloc cu varianta originală.

Oaia candidată
( minifabulă)
Candida o oaie proastă,
Și-a avut mare succes,
Căci i-a devenit nevastă
Chiar berbecului ales.

p.s: ...cred că n-am făcut-o de oaie?

s-alegi la urne răul cel mai mic = vota-vei răul cel mai mic
oiță dragă, hai să îți explic, = dar hai oiță dragă să-ți explic
e ca la stână în momentul când. = momentul e la stână când
alegi ca paznic lupul cel mai blând.= paznic alegi lupul cel blând

am dubii mari dacă poate fi numită epigramă sau rezolvă cu ceva, sună interesant

De-ai să alegi ca cei din turmă
Zicând: hei și? nu mi se-ndoaie...
Ca prostu-ai să te-ntrebi pe urmă:
Cum de-am făcut-o iar de oaie?

Foarte bună postarea. Arată ce mulți nu vor să înțeleagă, și anume că o epigramă bună înseamnă muncă. Și un pic de autocontrol și autocritică.

Vali și Laurone au subliniat scopul exercițiului: de a evidenția munca unui epigramist pentru a se apropia de perfecțiune.

Ioane, ai dat un exemplu perfect de epigramă care are nevoie de corectură. În versul 2 ai o aritmie "mare". Pune osul la treabă, că altfel epigrama nu e rea.

Sorin Oancea, încercarea are prozodia defectă. Versul 2 are două silabe prea mult (se poate elimina cuvântul dragă), iar ultimul vers are ritmul dat peste cap. Se poate transforma cam așa.
Vota-vei răul cel mai mic
Dar hai oiță să-ți explic:
Momentul e la stână când
Alegi pe lupul cel mai blând.

Ioan Postolache-Doljești, catrenul promite. Prozodia e corectă, dar din punct de vedere al construcției am niște dubii la versul 2.

Vă mulțumesc pentru vizită și semn.

așa de joc, de altfel educativ:

Vota-vor lupul lor blând
oiță hai la stână când
momentul e să-ți explic
alegi tu răul cel mai mic

Asemeni, fără pretenții epigramatice sau prozodice
Foarte instructiv exercițiu, mulțumesc.

Oaia candidată
( minifabulă)
Candida o oaie proastă,
Și-a avut imens succes,
Căci i-a devenit nevastă
Chiar berbecului ales.

p.s: Dane, chiar ieri am modificat-o postând-o pe FB ! puneam accentul pe MA, găsindu-i sinonimul iMENS, cred că n-am făcut-o de oaie. Mulțumesc pentru atenție și mai așteaptă surprize plăcute!

Pune-ți mintea la bătaie
Și n-ai s-o mai faci de oaie!

Sorin Oancea, în felul ăsta te poți juca la nesfârșit. Dar, sincer, nu mi se pare o îmbunătățire.


Oaia candidată
( minifabulă)
Candida o oaie proastă,
Și-a avut imens succes,
Căci i-a devenit nevastă
Chiar berbecului ales.
(Ion Cuzuioc)

Să candidezi devine-o modă,
Femeie printre troglodiți
Căci este și-asta o metodă
...................Să te măriți!


Sorin Olariu, bucuros de oaspeí, n-ai mai fost demult pe pagina mea.

Problema m-a preocupat (și mă preocupă) și pe mine, chiar doream să scriu și eu ceva mai elaborat pe această temă (nu-i de mirare, deoarece eu și prietenul Dan Norea ne asemănăm în multe privințe) de aceea îmi permit să spun, cât mai pe scurt, câte ceva:
1. În opinia mea, corectarea (perfecționarea, îmbunătățirea) unei epigrame trebuie să se facă astfel încât poanta din catrenul de la care s-a plecat să nu se schimbe, nici ca efect dorit și nici ca mecanism de realizare; în caz contrar, vorbim de construirea unei alte epigrame.
2. Asemenea exerciții de îmbunătățire a unei epigrame trebuie făcute doar cu epigramele proprii, sau în cadrul analizelor de cenaclu (prin extensie includem aici și site-urile care promovează epigrama și diversele întâlniri - formale sau informale - ale epigramiștilor). Sunt TOTAL ÎMPOTRIVA corectării catrenelor de către redacții sau de către antologatori. Adică în momentul în care s-a trimis o epigramă la o revistă, sau a fost selectată pentru o carte, NU ESTE CORECT ca ea să mai fie perfecționată, din foarte foarte multe motive, pe care nu le dezvolt aici (cu excepția unor probleme de ortografie, sau a unor greșeli care, în mod evident nu pot fi ale autorului, dar și în acest ultim caz trebuie discutat personal cu acesta, dacă se poate).
3. La un catren nu are rost să se mai muncească pentru perfecționarea prozodiei sau a altui element de construcție, dacă acesta nu are o poantă clară, bună și originală.
4. Este contraindicată, în opinia mea, repararea prozodiei, a limbajului, sau a construcției dacă în urma acestor operații se „diluează” poanta.
5. Rezultate slabe se obțin atunci când într-un colectiv se perfecționează o epigramă, se ajunge la o formă finală, dar autorul, neînțelegând întru totul cum s-a lucrat, mai schimbă el ceva, ca să-și pună mai mult „amprenta personală”.
6 . Efecte „catastrofale” se obțin dacă un „binevoitor” încearcă să perfecționeze o epigramă a cărei poantă nu a înțeles-o bine și nici măcar nu discută cu autorul ei.
7. În exemplul dat de Dan mai sus s-a ales spre exemplificare cea mai simplă variantă de perfecționare a unei epigrame, aceea în care se corectează prozodia prin eliminarea unor aritmii.
În opinia mea, de asemenea, ușor ar fi de corectat o epigramă cu mici probleme de topică, sau cu măsura versurilor prea mare. Nu este chiar atât de greu să se perfecționeze nici epigrama care are câteva cuvinte insuficient de sugestive, sau, în general, un limbaj neadecvat.
Dar, mult mai complicată este corectarea catrenului când este vorba de greșeli la rimă.
De asemenea, relativ greu se îmbunătățește o epigramă care are poanta plasată unde nu trebuie (de regulă „prea devreme”). Foarte greu se repară un catren cu idee de poantă bună, dar care nu este foarte bine pregătită.
Ar mai fi și altele, dar le las, poate, pentru alte ocazii și alte locuri de exprimare.
Numai bine, tuturor!
Cornel

Cornel, îți dau dreptate în toate punctele tale, chiar dacă unele sunt discutabile. Adică unii sunt tentați să discute în contradictoriu. Se vede experiența de șef de cenaclu și, mai ales, de redactor la ACUS și la EPIGRAMA.
Aproape toate exemplele tale se referă la corectarea epigramelor altora. Pentru că tu nu faci greșeli de prozodie și nici la construcție nu lucrezi superficial.
În ceea ce mă privește, am lucrat foarte puțin în CUC la capitolul ăsta. Mi-am propus să încep în 2016.

Până una-alta, se întrevede un nou eseu. Spor la treabă!

Concluzie

Sorin Olariu
[11.Jan.16 01:00]

Pune-ți mintea la bătaie
Și n-ai s-o mai faci de oaie!

***

Sorin Olariu, bucuros de oaspetí, n-ai mai fost demult pe pagina mea. (Dan Norea)