Iakab Cornelia Claudia

si nu-mi place aspectul de violenta, nu e o lupta spirituala, e un altceva. gandeaste-te.

interesant ce intelegi cand ai un bagaj diferit de notiuni mistice. te invinge latura masculina a universalului matern, latura masculina a femeii aleia, supreme.
versuril;e nu sunt muzicale, par doar informatie nu si sentiment. o victorie mica

prietenii ma striga si vibreaza notele conform parfumului lor sufletesc unic.acesta e numele. si le raspunzi un poem, un intuneric cu o cometa si ceva sclipici. judecata de valoare a sinelui cui?a celui ce striga sau al ei? frumoa prin puritate, un pic de alt6ceva intr-un pradator cu privire

nu era cippewa?

e colosala si generoasa ideea care se distinge sub alex /museum of abstract paintings - minnesota
/ iar una din imaginile ilenei, un tablou meditativ pastrat cu grija .

ma gandesc si zic. pana acum ramasesem blocata la ochiul shiva inchis .

ma ajuti cu urmatorul poem? sa deliberez concluziile?

atunci nu e ochiul lui shiva, sau ma rog al cui e el, ca se schimba numele ca sa fie arogate ceva de groaza. sau hai sa zicem ca e dreptul omului, daca descopera ceva in univers sa-i dea un nume, de obicei al sau. ce te faci cand toti descopera pt prima oara? razboi religios?

deci: atunci nu e ochiul deoarece pentru el nimic nu dispare totul se transforma, cat exista el.
de aceea e bine ales cuvantul prelungire.

e deosebit poemul. cum spui: vin, vin, dar fiecare personaj isi cere partea sa de atentie, de interactiune si nu poti negocia, ele fac doar ceea ce stiu. vin, vin, sa te pun si pe tine in miscare, sa-mi faci si tu ceva ileano, vin vin sa te curat de molii...

dar ma intreb de ce era inchis al treilea ochi?

\"ileana
prelungirea mea într-o casă de hârtie
japoneză, într-un bob din grâul lui van gogh, prelungirea mea
în tonitza, prăbușirea mea în colții leoaicei
prelungirea mea sub carapacea insulei galapagos
sub o pălărie mexicană
într-un trabuc cubanez
\"

e un text profetie, o agitatie interioara , ceva s-a intamplat acolo in subconstient:
\"dar cobrele au mușcat
au mușcat

au mușcat



m-au
mușcat\"


precum pe o planeta ce nu mai are nimic de daruit, precum o natura fara ape, fara suflet, precum intr-o fata asemenea,
\'\'veneau caravane interminabile ca niște procesiuni
luna fierbinte și albă reflectîndu-i înfățișarea
scalpul tuns zero
se vedeau venele
un fel de plasă de prins vise
cu ochiurile prea mari\"

daca nu mai incerc sa o iau ca intreg, ci ca niste fragmente adunate din diferite procesari inconstiente, am si mai multe interpretari, pe care apoi le pot lega intr-una.

ca tehnica ador strofa:
\"dune galbene unele în spatele altora
un deșert și un punct în mijlocul lui
în care te rotești pierdut
însetat
un deșert din cafea uscată
cu miros de febră\"

nu stiam ce...nu stiam cum... nu stiam.... nu stiam....dar iata cobrele au muscat.

trebuie sa iesi din starea acestui poem cu urmatorul, un antidot urgent, antivenin.

com. stil eu.

un text in continuarea lui servitium \"\' al lui v. munteanu, care vine in continuarea lui\'\" sa comunicam pe dinamic\"

o alta treapta, reintoarcerea la unghiul cu puterea: aici e constiinta femeii de servici\"

un poem absolut minunat care nu va suparati dar e treapta peste textul lui mihai pacatosul \"sa comunicam pe dinamic\"\"\"

o stare descrisa care nici macar nu e de revolta, nici de victimizare, e un fel de a spune, nu reusesc.

invelit in cuvinte spiritul.

ori am innebunit eu, ori tu faci sa se vada iepurele ca pentru prima oara de doua ori.
\"Era probabil o imagine interesantă pentru că, la nici zece pași de el, automobilul frână violent. Geamul din partea opusă șoferului coborî rapid și un chip ca nici un altul îl cercetă uimit. (Înghițind în sec cu privirea pe animal, tânăra îl întrebă:)
- Ce ai acolo, cina? Apoi un zâmbet nepământean se întinse pe fața ei.
\"Privindu-l pentru prima dată, fata se crispă și păru a fi îmbrățișată de un curent electric, unul foarte puternic. Piciorul ei bruscă pedala de frână și automobilul icni oprindu-se.
- Ce…? E…? Aia…? Fiecare cuvânt era o propoziție și degetul ei se îndreptă tremurând spre iepurele din poala tânărului.
Băiatul pricepu o clipă mai târziu la ce se referea. \"

am studiat poemul mai bine tot incercand sa descopar cum se moduleaza forta masculina pentru a se intrepatrunde cu cea feminina atat de diferita, prima suna ceva de genul rock dur, cea de a doua mult mai moale. asa am descoperit misterul cuvantului pisicuta din titlu, e un liant, un transformator de la baritonal la mijlocitor pentru suav. rezulta: \"ora e o felină somnoroasă tatuată pe glezna ta\"
femeia e descrisa precum o salbaticine, dar daca te uiti mai bine, nu e asa decat transformata prin empatia cu masculinul. si chiar spui despre actiunea de modelare si imprimare a virilitatii miscarii:\"
îți așezi fundul între palmele mele
ca pământul\" / iar aici intrezaresc un ceva deasupra carnii, un fel de zeu obisnuit cu puterea, el invarte, ferilizeaza o planeta. nu rade. nu-mi gasesc ideea.
mai sunt si alte elemente din acea dimensiune ce se descopera doar simturilor:
\"
pereții au luat-o razna sunt aripi
cu care mă apeși am omoplații striviți\"

spun toate acestea ca sa-ti demonstrez ca este stilul tau, doar ca e totul mai la vedere, ceea ce pare vulgar, insa e doar natural.
atat timp cat vezi lucrurile de la radacina lor si de dincolo de ea esti chiar tu.

nu doar scriitura e de apreciat. totusi sunt unii mult mai tari in erotism. mai avem de alergat. interesant e ce imi sugereaza, \"aminteste cumva\":
Nevoia de energie a universului, pofta sa gauri negre

Apoi evolutia si crearea unui arhitecturi necesare placerea se metamorfozeaza ridica miza= autosatisfacere

ma vasilica, uite-ma sunt in bec, dar tu vezi bucalati si demoni. in urma feedbackului tau te-am trimis la morga, astea sunt placerile tale. nu ti-am zis : esti liber, faca-se si voia ta?
ca era usa inchisa asta era din cauza placerii altora, au si ei feedback. voi l-ati inventat si va straduiti sa-i dati amploare.
vrei sa ma cunosti, vrei placerile mele ? esti ata de uracios uneori ca ma faci sa uit cine sunt, simpatia in persoana, magnetul suprem. mi-e cam teama de ispitele tale, le vezi asa frumos. uite sticla aia goala. cum iti pare?
noroc ca ai umor, asta imi prinde bine. ce vrei pe el? sunt asa trista, vasilica. serghei cu umorul sau nu-mi ajunge nici pe o masea.
hai, fa-te incoa, sa te inghid, pastiluta draguta, hormonel simpaticel, vino fara baston sa nu ma inec.
stii de ce mi-e teama, sa nu fie un esec piesa. ma intelegi? se duce notorietatea mea. te-am ales dintre multi ca esti un bosorog ambitios. dar daca tu nu reusesti, nu reusesc nici eu. de ce sa te platesc inainte?
romania zici? ce inseamna? e trecuta undeva , in vreun tratat international ceva? nu-mi bat capul cu micimile ratate, eu vreau pe prima pagina a ziarelor. sa scrie: matraguna e ambrozie.
clar!
nu. nu. imi da tarcoale frica de ironie. sunt pierduta. daca ratez?

asa deci, doamna papusareasa, proserfino sau cum iti zice ca nici sa ma faci sa-ti tin numele minte nu te-ai straduit! asa deci, pe serghei il duci in oras, il pregatesti sa fie vedeta, ca e mai falos si pe mine ca-s mai balos ma lasi cu nostalgia frumoaselor din morga, imi faci cucuie si ma pui sa studiez mopul si gratia unei afrodite stirbe. te anunt ca ma revolt, nu-ti mai dau feedback in veci sa vad eu cum iti merge piesa cu mine mut.

ce vrei ma scaraoschii, ce tot te foiesti in bec
? cum? ca ma sinucid asa? ha, ha, cui ii pasa, ma? tie ca nu ai decat gura mea pentru vin?

auzi cica ma sinucid.
cucoana eu sunt mai plin de umor decat serghei, habar nu ai matale cat jar suporta pielea mea, habar nu ai ca stiu pe de rost replici din piese celebre, mefisto in original e mic puisor intors la tata si deocheat degeaba. sunt mai plin de vraje decat sticla asta. au! pardon, nu asta, cealalta pe care o beau maine, e pe vine. mi-o aduce serghei, telepatic ii comunic, persefomiro. daca vreau devin vocea lui interioara si ii pun muzica pe ochi sa te vada chioara si leftera.

tu ce mai vrei buclatule, de ce te foiesti si tu in bec?
cum? cum? cine pierde? cum?

nici macar nu aud bine piticii din pereti din cauza ta papusareaso, nu te-ai ingrijit sa-mi cureti urechile, ca nu-s de taur comunal, sunt de fat-frumos si tie ti-e frica de feti frumosi sa nu cazi in ispita.

sunt suparat. gata. acum gadila-ma in talpi, ca tot degeaba. comisionul meu , daca vrei sa ma folosesti, a crescut. vreau palat, printese, ba nu de astea am avut. ce n-am avut? ce sa-ti cer?

unde esti? ma auuuuziiii?
sunt in romania, ce mai sper?! aici reclamatiile nu tin!

stiu despre ce e vorba, una din variantele de traducere poarta marca mea si imi rezerv dreptul de autor.
e vorba despre acea amnezie pe care o are spiritul, sau mai bine zis un fragment din el cand nu e insufletit, nu e incarnat in suflet. asa...
sau varianta doi: constiinta iubirii amnezica, o arhitectura de cai si informatii, miscari reflexe si premergatoare altora, amnezica cand nu e insufletita, incarnata de sensul sau, iubirea de iubire.

miza mea era in subtitlu, aici. eram curioasa daca se vede, nu-mi ramane decat sa-mi imaginez.

nu prea sunt poeme...daca as avea o exprimare mai aleasa poate. acum imi place sa descopar ca am stari si idei. imi place jocul de-a inspiratia.

pai suna bine, dar eu vroiam ceva mai mult efort.
trebuie sa ai nivel 105, eu asa stiu, apoi selectionezi multimedia si pui embed in pagina. cu pozele e mai complica stiam.

nu are sens sa mai laud si eu calitatile scriitorului, am sa vorbesc despre ceea ce pare mesajul, aduce cu o defulare copilaroasa: \"O să credeți că sunt nebun, dar în irișii lui cafenii, intens catifelați, lucește iscoditoare privirea de prezbit a domnului Chipere!\" ma trimite spre budism, karme si intr-un final chiar imi sugereaza doua idei clare: fie pedeapsa e transformarea in constiinta de sine a cainelui, mai redusa ca beneficii decat a omului, ceea ce inseamna ca exista o justitie pentru orice sau un echilibru, iei viata dai viata, fie ca personajul se temea de reincarnarea in catel, avusese o premonitie si incerca sa scape...glumesc. e un text grav, un sentiment onest pentru orice forma de viata, neputinta de a apara.
si parca mai imi vine o idee: nu poti sa gasesti o fiinta ucisa fara un motiv. si nimeni nu se intreaba care este aici, doar se fac corelatii indirecte, subconstiente.

am cautat in istorie , care pe mine nu ma pasioneaza si asa am descoperit ura, luptele de cuceriri, detronarea lui saul de david, care e dispretuit in coran...am vazut firul...asa ca interpretez: ea e credinta probabil, cea considerata ca nu functioneaza daca nu cureti orice diversitate.
poate gresesc, ca eu nu mi-am batut capul cu asa ceva. pe mine istoria ma lasa rece, eu sunt interesata de iubirea pura, de generozitate, de intelegerea naturii imperfecte care se straduieste sa faseasca calea spre pacea interioara.