Iakab Cornelia Claudia

.Închis în nimbul tainelor, nimbul sensibilității în femei le învăluie în aureola trădărilor a cărei strălucire ascunde întunericul cu umbre de fiori lubrici și atracții carnale sub o piele catifelată, ochi ingenui și zâmbet ca un vis inofensiv

nu am gasit de ce sa ma opresc din ale mele decat aici, deoarece e o legatura. m-am saturat de misoginism . dumnezeu e mascul si mama natura femela, adica vezi tu gandirea vine din masculin si penetreaza femininul cu marii nuri si promisiuni de insufletire a gargaunilor dominatorului. iti spun eu feminin sau masculin tot una la capacitati, doar la calitati au nevoie unul de alta pentru mai multa putere pina ajung de se confunda in rezultat.

vedeti numai nuri nuri, dar hormonii si feromonii de masculi, cum dau pe dinafara cum miros de la o posta vad si eu. nu e frumos sa tot ataci viata femininului acolo unde se refugiaza ea sa lucreze uneori: in erotism.

asculta la mine: tu material genetic atingi sufletul universal, te insufleteste, vezi te excita, dar si cand te va atinge sa vada ce a atins-o, cand de aici va rezulta constiinta ta puterea ta de a alege, cand functionand va vedea sufletul ca nu e buna atingerea materiei respective, ca ii stirneste sentimente pe care nu le vrea, cand partea sa feminina iti va da exitus din sistemul insufletirilor, sa vad eu cum o sa speri la nuri.
mai pe scurt: primul impuls ii trezeste sufletului un aflux de energie= sentiment, apoi partea sa mai desteapta isi trezeste singura un alt sentiment reactie la primul si zice: nu permit, eu aleg directia in care ies din nemanifestare, nu permit intimplarea, haosul, contrariile cu partea mea desteapta, cu secretele mele pasiuni, cine a produs impulsul sa-l maninc de viu?
nu?! ma grabesc am un creier care proceseaza prea multe informatii, ce iti dau prea multe directii, mi-e grea o sinteza cand stiu sigur ca nu trebuie facuta pe nivelul meu prea ridicat.
maine
vin curand
stai sa ma hotarasc prin ce idei.

a capăt soarele e la fel de stingher
iar cerul tot mai gol de iluzii

Formularea aceasta: \"zilele voastre nu sunt ale mele\" ai mai utilizat-o la un alt poem de al meu. Mă lasă rece.

ce era de dovedit e subantales doar de un adevarat poet al incifrarilor subconstiente

ia uite la el ce recunoaste ca nu e bine sa ai vreo legatura cu o coasta de drac. eu mi-am ales, subliniez mi-am ales cand am avut chef de astfel de idei, sa ma pornesc de acolo de unde universul e revolutionat de iubirea mea pentru el.. ce e inainte pentru mine e haos oricum ar arata. vad insa ca se locuieste si pe acolo.

cand propria viata merge mai departe fara tine, adica partea autocunoscatoare, deoarece esti coplesit de ce ai vazut, inseamna ca esti invins, ai pierdut miracolul. solutia e sa cunosti ceea ce ai vazut, poate gasesti si ceea ce nu te doboara pentru ca nu poate sau nu incearca. eu am mers mai departe de finalul poemului tau pentru ca asa mi-e mie caracteristic. alaturi de lacrimi sa adaug o mangaiere. de cele mai multe ori mangaierile mele imi par mie un balast care ma tine in urma mea. pentru ca eu tin pasul cu mine cand vreau sa ma protejez, sa ma razbun, sa inving. cum o sa renunt la a cauta calea ce ma indeparteaza de cacao si o sa devin sentimentala cu cine nu trebuie cum o sa recit poemul tau amar. atat cat o sa imi amintesc: el zicea ca e infernal in infern, stiam sau nu?

va nu v-a scuze

apropos: cum vrea leul sa fie painea? din carne de caprioara. cum vrea pomul sa-i fie painea? din apa cu minerale! cum vrea pisica sa-i fie painea? din conserva de peste inca viu. cum vrea zeul sa-i fie painea? din ambrozie. poezia e o paine pentru psihic, un anumit gen de psihic. painea te ajuta sa existi. constiintele se tem de sfaramare, niciuna nu crede ca v-a disparea definitiv, deoarece nu a facut-o pana acum. dar toate se tem de incapacitatea de a se exprima, o altfel de disparitie, deci au experimentat, poate de aici au plecat.

fiecare gest al tau ar vrea sa fie incarcat de poezie, dar trebuie atunci sa dai frau liber sentimentelor fata de subiect: materialismul omului care pare perfect, jinduit. materialism pentru mine este implicit egal cu lasitatea , frica, slabiciunea.

nu stiu daca constientizezi ca vrei imposibilul: un text ajustat din miliarde de unghiuri critice. sa te asezi cumva intre pareri pozitive si pareri negative, sa le suporti pe toate, sa le gasesti o solutie, sa amplifici sa scazi, sa iti schimbi gandirea dupa principiul supravietuieste ceea ce e pe placul tuturor...foarte ciudat spirit. sa stii ca universul acesta nu tine cont de parerile inferiorilor, doar a varfului sau de evolutie, astfel a iesit ceea ce neputand intelege oricine e superior tuturor si ori te lasa cu gura cascata ori te determina sa te porti ca un frustrat. varful evolutiei e sentimentul de iubire sau mai bine zis un fenomen interpretat de om asa. daca vrei sa descoperi cum se produce haosul atunci incearca sincer sa te adaptezi la orice parere. cand ajungi la limite sa ma anunti.

dincolo de actul nociv al actiunii fara cunoastere a consecintelor, tu vezi motivul actiunii si acest lucru cred ca il percepi ca o lovitura data propriei sperante de viata. chiar asa e daca nu reusesti sa contrabalansezi cu alta actiune. faptul ca se creaza asupra psihicului tau responsabil presiuni, stresuri, arata ierarhia ta in lumea animala: inferior, mori ca vrea altul, ce ti-e drag sciupa altul...adunand imaginar puterea frustrarilor tuturor ca tine, rupand imaginar zagazul lor in creierul vinovatilor, ce oare imaginar efect ar avea?
daca as fii regina subconstientului, as conecta niste fire si gata...buuum

nu-mi place. nu-mi da nimic din ceea ce cauta oricine. daca tu esti cel din poem acum nici nu-mi mai placi. poti sa te arati victima sa savurez mirosul tau ca un vanator, poti sa te arati mare maestru vanator, nu-mi placi. esti fals. esti un ratacit de propria esenta. asta e o varianta? care e alta?

musca nu misca

te chinui parca intr-o astepare fara capat a unei altfel de lumi, in care a fi-uri urate sa nu mai incerce sa creeze ordinea lor, stupida, ca si ei,in care ordine tu si orice : copac, pisica e doar o sluga fara libertate. ei nu stiu ca sufletul universal o sa le-o plateasca cu varf si indesat pentru incercarea lor de a domina cu primitivism viata sa insetata de evolutie. misca, asa cum e ea, cu laturile sale distructive, nu incearca sa schimbe nici o ordine si uite i s-a gasit un loc in care e libera sa se dezvolte cum ii e firescul, fara criticile nimanui, fara restrictii.
cand gresesti ca individ fata de sistemele naturii plata e pe masura, aparent necunoscuta, doar ignorata.
te chinui intr-o asteptare a fortei care sa te puna in locul fara suferinte provocate de prostie, adica putand sa i te opui. bravo. o sa merite, te asigur.

crezi ca nu poti presupune infinitele variante critice la versiunea unui text care niciodata nu o sa fie cea perfecta, caci ce e perfect in idei si sentimente inseamna chiar viata reala, palpabila, capabila sa-si evolueze perfectiunea?
crezi ca tu nu auzi prea bine interior tot ce tine de tine si detaliile tale, asa cum prea bine cunosti cum sa produci energie celulara?
tu crezi ca nu poti lua orice comentariu la orice si de te chinui sa vezi legatura?

orice se intoarce, ai vrea tu sa nu existe infern, adica imposibilitatea de a merge cat mai departe. cei liberi ajung mai aproape de dominanta cuvantului suprem, ei vor putea invata cum se domina prostia.
din pacate nu doar iubirea produce miscari, iar nu orice constiinta rezista la contradictii, va continua sfaramata pana la a nu exista, dar va continua. infernul e rau si pentru cei ce nu sunt prinsi in el pentru ca exista.

celor ce vor sa se cunoasca.

in refacerea supremei ecuatii a echilibrului nu orice x si nu orice y se alatura cu reusita.

greconazist, neputinte, fatalisme, descarcerari, ce de asa as vrea sa fac eu, asa simt eu, ce asprime nefondata, ce implicare a sentimentelor in lumea celor ce nu cuvanta ce vrei tu...sau poate ce traducere gresita a propriilor sentimente sau mascarea aspiratiilor. ce de dusmani, ce de salvatori!!!!!!!!!

Promisiune e cunoasterea ecuatiei, frumusetea sta tocmai in faptul ca realitatea poate fii pusa in ecuatie, subantelegand astfel demonstratia existentei constiintei in detrimentul intamplarii.
Ador jocurile de genul acestui text, dar ceea ce ma caracterizeaza e sa caut nod in papura oricui aspira la X=Y si oricui neaga aceasta posibilitate.

Am voie sa fac o gluma, la un text cu steluta meritata?
Soarele e incestuos?
Trecand peste ceea ce ma caracterizeaza, remarc ceea ce-mi place: orice relatie Spirit-idee, Suflet sentiment, nu e mereu o relatie definitiva de iubire.
Iata ziua aceasta, imi e sotie doar mie. Cine are ceva de spus, sa zica. Oricum degeaba. Zilele voastre nu-mi apartin.

cu tristete despre ceea ce este, un strigat care nu aduce nimic evident, dar latenta frica se risipeste in frica altuia. ce mai ramane? aparent doar praf, vazut precum fantomele, ramasitele arderilor din care rezulta viata, exprimarea ei.