pentru el nu s-au inventat unități de măsură

cuvantul care *pleaca* intelege cuvantul ce *ramane*...poate asta este chiar conditia necesara *plecarii* lui...aici e pretinsa o falsa *inaltime*...o falsa intuitie a treptelor cuvantului...eu asa cred...dar...un text interesant si profund...

Hm, era o scurta povestire SF de Asimov care trata acelasi subiect. Prin inginerie genetica pamantenii reusesc sa transforme pamanteni in martieni. Problema e ca odata eliberati pe Marte, spre a fi spioni, ei nu se mai intorc niciodata.

De ce? Pentru ca un martian stapanea adevarul planetei lui, Marte i se deschidea impreuna cu toata cunoasterea, tot ceea ce un pamantean era incapabil sa intelega chiar pe planeta proprie. Si cum nimeni nu s-a intors, nici un pamantean nu a aflat.

Asa e, adevarurile nu se striga.

Ioana, nu mă pronunț. Probabil, după logica ta, ceea ce spun aici e fals.

Roxana, spre rușinea mea, nu am citit nimic de Asimov, deși admir literatura rusă, dar nu sunt pasionat de SF. E altceva aici, dar, cine știe, poate că sunt și eu vreun marțian și nu știu!

Vă mulțumesc pentru opiniile voastre!

libertatea cuvântului implică și infinitatea prostiei
Doar atat si ar fi fost mai mult decat suficient! Atat de mult adevar! O chintesenta a naturii umane.
Dupa aceste cuvinte...si ma gandesc serios sa tac mai mult!

logică și intuiții...despre \"libertatea cuvântului\" și \"cuvântul născut liber\"...subtil joc de cuvinte ...*rafinarea* cuvântătorului în *rostirea* cuvântului este o inchidere (indepărtare de vulg)/deschidere (apropiere in trepte) de esente până la identificarea cu el (el Cuvântul Esentă)...dar...exista ceva rau aici...de exemplu raportari la \"insulte\" si la \"stadioane cu aplaudaci de ocazie()\" (pare-se importante , totusi!(?))...intr-un context atat de inaltator si profund...logica imi tot face semne sa tac...intuitia ma face sa amintesc despre Cuvantul Iubire...unde e Iubirea aici, George Pasa?...

Din idei desfășori “libertatea cuvântului” pe firele lungi și subțiri ale adevărului alterabil, iar “infinitatea prostiei” se divide la nesfârșit în fracțiile reductibile la existența ternă.

Ioana Adina, nu totdeauna trebuie să taci, uneori chiar e nevoie să vorbești, altminteri prostia poate domina lumea. Dar, să recunoaștem, orice om e atins câteodată în viață de această \"boală\".

Ioana Matei, iubirea o poți găsi în tine, cel care a receptat mesajul.

Răzvan, deși e întortocheată calea pe care ai ales-o spre mesaj, sigur ai ajuns la el.

Vă mulțumesc!

orice se intoarce, ai vrea tu sa nu existe infern, adica imposibilitatea de a merge cat mai departe. cei liberi ajung mai aproape de dominanta cuvantului suprem, ei vor putea invata cum se domina prostia.
din pacate nu doar iubirea produce miscari, iar nu orice constiinta rezista la contradictii, va continua sfaramata pana la a nu exista, dar va continua. infernul e rau si pentru cei ce nu sunt prinsi in el pentru ca exista.

Claudia, despre libertate s-au spus multe, nu era în intenția mea să fac filosofie. Da, putem în primul rând să dominăm prostia din noi înșine. A nu-ți recunoaște limitele e și aceasta ceva. Numai El este cu adevărat liber.