Poezie
contează perspectiva
1 min lectură·
Mediu
pe eșafod numai liniștea asistă la execuția zilnică înmărmurirea celorlalte fețe e dintr-un alt ritual
doar călăul rămâne consecvent cu sine de cealaltă parte o lună îndoliată și libretul unei stele târzii
nodul e bine strâns deși lucrurile vor sta mereu spânzurate între sine și cer se vor balansa un timp apoi vor face saltul spre altceva privirea va tăia legătura nefastă
sar cătușele întunericului lucrurile condamnate la viață aclamă sentința luminii
023.698
0
\"pe eșafod numai liniștea asistă la execuția zilnică\": ma gandesc la un drum sacrificial al *construirii* de sine ce mereu se desfasoara in liniste, ca un adevarat ritual...
\"înmărmurirea celorlalte fețe e dintr-un alt ritual()\": neintelegerea unui alt drum pe drum...
\"doar călăul rămâne consecvent cu sine()\": cautare de sine cu orice pret...
\"de cealaltă parte o lună îndoliată și libretul unei stele târzii()\": durerea renuntarii la cel de pana atunci, ce nu se mai stie/reciunoaste...
\"nodul e bine strâns()\": forta luptatorului ce nu ezita niciodata, asumandu-si deciziile...
\"deși lucrurile vor sta mereu spânzurate între sine și cer()\": o ultima privire imprejur...
\"se vor balansa un timp apoi vor face saltul spre altceva()\": credinta ferma intr-o necesitate divina, intr-un sens ascendent al *lumilor* devenirii...
\"privirea va tăia legătura nefastă()\": saltul spre inca o treapta...
\"sar cătușele întunericului() lucrurile condamnate la viață aclamă sentința luminii\": aici intunericul o devine...o alta lumina...
aici raman fara cuvinte...nu inainte sa rostesc: TOTUL CONTEAZA!...