tot un drac

George,

O poezie în lucru. Cel puțin aș vedea o continuare a acesteia după cele două strofe, înainte de acordul final care acoperă ca o... umbrelă - și speranțele, și drumul și întrebările și umbra și oprirea și..., și... ... șirul acesta ar trebui continuat... că până la urmă nu e tot un drac.

Aur

Aurelia, să știi că ai dreptate. Poemul acesta am dorit să fie de câteva ori mai amplu. L-am purtat cumva în minte mai multe zile, refuzând să fac vreo însemnare. Dar atunci când l-am scris efectiv, a luat o cu totul altă formă. Dar versurile ultime din strofa a doua cereau acordul final. Și poemul nu s-a mai scris. Poate altădată. Mulțumesc mult pentru intuiție!

chintesenta a poemului...si *capcana* in acelasi timp (cred eu)...poem pe care l-am citit ca pe o poveste a tentativei de renastere (reconstructie)...din seceta lucrurilor...

ia uite la el ce recunoaste ca nu e bine sa ai vreo legatura cu o coasta de drac. eu mi-am ales, subliniez mi-am ales cand am avut chef de astfel de idei, sa ma pornesc de acolo de unde universul e revolutionat de iubirea mea pentru el.. ce e inainte pentru mine e haos oricum ar arata. vad insa ca se locuieste si pe acolo.

Ioana și Cornelia-Claudia, e și \"o renaștere di seceta lucrurilor\", dar și altceva. Dar despre aceasta vorbește, total eronat și în afara subiectului Cornelia-Claudia. Dacă mă feresc de ceva, e vorba de \"aceeași cărare-a smintiților\". Haosul nu e locuit de mine, ci de cel care acuză. Vezi și relația dintre limbă și gândire, foarte importantă pentru coerența percepției unui mesaj și pentru transmiterea unui mesaj. Formularea aceasta: \"zilele voastre nu sunt ale mele\" ai mai utilizat-o la un alt poem de al meu. Mă lasă rece.

a capăt soarele e la fel de stingher
iar cerul tot mai gol de iluzii

Formularea aceasta: \"zilele voastre nu sunt ale mele\" ai mai utilizat-o la un alt poem de al meu. Mă lasă rece.

ce era de dovedit e subantales doar de un adevarat poet al incifrarilor subconstiente