Din jurnalul unui bărbat nefericit în dragoste

Observ că începi bine, foarte bine, apoi te împiedici de două ori în \"stiletos\", ai alunecat pe pielea de jaguar shi finalmente tzi-ai prins piciorul drept în ciorapi de mătase (- cu bandă? sau cu port jartier?). Un ultim aspect, în umila mea părere, e că ai diluat finalul... și e de-a dreptul păcat pentru primele cinci versuri...

De altfel, mă gândesc adesea (fiindcă venise vorba despre fetițșuri, de care nu sunt întru totul străin, nărturisesc), atunci când un bărbat îi face cadou iubitei lui un set de lenjerie intimă de mătase, se cheamă că își face sieși sau că îi face ei un cadou? Este altruism aici? Ori cel mai erotic egoism?

andrei,
textul tău nu trebuia încadrat aici. nu conține cuvinte vulgare. e un text cuminte care transmite o stare ca oricare alta. de vrei....o descriere argumentată a momentelor. îmi place că pe a locuri ai picantat textul cu imagini faine. nu-i un text prea hotărât după cum se anunța în titlu. consider că strofa (cea de patru rânduri)separată prin steluțe nu-și are locul acolo.
nu-i rău textul chiar dacă e limbajul în desfășurare e destul de simplu ,doar o descriere amănunțită a momentului și atât.
păi vezi, nu poți să critici, cum susții, un lucru care-ți place chiar dacă gusturile altora diferă...iar dacă am de dat o sugestie o fac subtil și nu dând din coate ca să ies la suprafață, cum o fac unii...m-ai criticat că aduc laude multora prin comentariile mele. sigur că da. asta fac dacă-mi place ceea ce-am citit. eu nu am nevoie de polemici și nici de semnele acelora care știu doar să critice un lucru făcut, iar textele din pagina lor se află undeva sub nivelul mediocrității. să fiu înțeles; eu nu cerșesc milă și nicio trecere părin pagina mea. cei care trec o fac conștient că găsesc ceva...altfel ar trece mai departe. mie dacă nu-mi place un text, trec mai departe chiar dacă el poate fi de recomandat în viziunea unora. dar nu-l critic doar așa că nu-mi place mie...

andrei, acestea sunt lucruri care n-au ce căuta într-o pagină literară. cum bine știi, gusturile nu se discută...și încă ceva.ar fi absurd ca eu (sau alții) să critic(să critice) un text pentru că nu-mi place (nu le place) iar textul meu (lor) e jalnic.
scuză-mi intervenția prea explicativă, dar uneori nu m-am simțit bine găsindu-mi numele în altă pagină, pentru c-am elaborat un commm poate prea subiectiv. acolo nu erade fel subiectiv.

cu prietenie,
teodor dume,

Andrei, mi-a placut in mod deosebit prima strofa. De fapt, prima jumatate a primei strofe. E de exceptie. Apoi, ce ureaza, nu sunt decit cuvinte care descriu o actiunne. Si atit. Puteai fi in continuare putin mai poet si puteai pastra nota de inceput. Ideea insomniilor unui barbat facute bratari de o femeie recunosc ca e noua. Niciodata nu m-am gindit ca bratarile mele ar putea fi insomniile lui. Asa, zgomotoase cum sunt ele.

Urmeaza-ti drumul, dar fara sticla de cognac dosita sub pat, pregatita anume pentru astfel de iluzii.

mie mi-au placut insomniile de la incheieturi pe care ea le roteste ca pe niste bratari, e o idee buna, trece granita banalitatii.
in rest totul e previzibil/banal,inclusiv finalul chiar daca poemul e scris bine. poate incerci sa treci peste ceea ce este comun si sa scrii asa cum incepusei poemul, sa aduci ceva nou. flori, sampanie, trandafiri,ciorapi(sigur cu banda deziva:))e destul de firesc. sa eviti de_dimineata, cu_ciorapii, pe_pat(la_li, pe_pe, mai ales in poezie, in vorbirea curenta e cam imposibil) pentru ca definitia cacofoniei este \"asociatia de sunete neplacute\" nu doar ca_ce_ci etc .
da, cere putin efort si mie imi scapa, recunosc.
mcm

și mi se pare important să-ți spun că acumularea de detalii din prima secvență

cristalele, jaguarul și tocurile stiletos

pe mine mă lasă rece. adică au exact efectul contrar. în loc să îmi aducă veridicitate, dimpotrivă, îmi pare o extravaganță forțată, deși poate chiar este adevărat ce zici. iar paranteza în care ne lamentăm că nu mai avem timp de poezii nu are nici ea cine știe ce efect. e doar o lamentare și atât. ca să nu mai zic că doua paranteză, cea cu a bed of roses mie mi se pare chiar jenantă. sunt și lucruri bune, dar cu ele revin după ce ajung la destinație sau poate ți le spun ceilalți colegi de site.

ieftinuță și decorarea casei după feng-shui.

repetiția lui stiletos este foarte bună. după cum a zis și noemi: chiar gravă.

ai ceva ceva aici, desi pe alocuri am senzatia ca citesc o revista de femei - adica ce sa faca ei sa le placa lor si viceversa :)

partea asta in niciun caz
\"pe care presărasem pentru tine
petale de trandafir
(știind că îți place piesa
I wanna lay you on a bed of roses)\"


as elimina din explicatii- detalii prea multe.

imi place insa

visez uneori
că-mi înfigi în inimă
tocuri stiletos
că mă sugrumi cu ciorapii tăi de mătase

nu-mi place. nu-mi da nimic din ceea ce cauta oricine. daca tu esti cel din poem acum nici nu-mi mai placi. poti sa te arati victima sa savurez mirosul tau ca un vanator, poti sa te arati mare maestru vanator, nu-mi placi. esti fals. esti un ratacit de propria esenta. asta e o varianta? care e alta?

cred ca \"jurnalul unui bărbat nefericit în dragoste\" ar trebui sa fie doar asta, o relatare factuala, fara comentarii, fara introspectii pseudo psihologice, preferabil virila. primul vers cade din cauza asta.

cred ca nici ironia nu se potriveste intr-un asemenea scenariu: \"muncesc de dimineața până seara)/ ca să-ți cumpăr un sutien/ cu cristale swarovski\"

\"limba mea/ ca un șarpe orb cuibărit în sexul tău\" suna fals, adica, intr-un jurnal (care se presupune ca nu are alti cititori decat autorul) \"sexul tău\" suna pudibond

spre sfarsit avem o avalansa de clisee care, chiar daca intentionate, tot irita: flori, sampanie, cina, lumanari, petale de trandafir (lol)

sfarsitul merge, insa ar arata mult mai bine intr-un context diferit, mai sobru, mai meditativ

versuri de retinut: \"mi se înăspreau buzele și buricele degetelor/ de așteptare\"

Simt ca trebuie neaparat sa va multumesc ca sunteti printre cititorii care au gasit de cuviinta sa lase cate un comentariu, care nu s-au rezumat doar la a citi si a trece mai departe, chiar daca textul asta nu a meritat atentia voastra si, foarte probabil, aveati lucruri mai bune facut decat sa-l comentati. Constat cu placere ca sunt unele lucruri care unora le plac in timp ce altora le displac, numai ca asta ma arunca intr-o stare de confuzie. Cine are dreptate? Probabil ca fiecare in parte. Cred ca pana la urma lucrurile care mie mi se pareau faine in acest poem sunt de-a dreptul jalnice. Inainte sa raspund fiecarui comentator in parte, vreau sa va spun ca textele pe care le postez pe acest site sunt niste exercitii si comentariile voastre sunt foarte pretioase pentru mine pentru ca reprezinta un fel de feed-back, de fapt pentru asta si postez aici. Adica voi sunteti cei care imi \"corecteaza\" \"exercitiile\" si imi arata greselile. Te inseli crezand despre mine ca dau din coate ca sa ies la suprafata, crede-ma, inainte sa imi fac cont am studiat indelung acest site si am vazut cum se poate \"iesi la suprafata\", insa nu acesta e scopul meu. daca as fi vrut sa ies la suprafata mi-as fi postat textele tari, insa, dupa cum vezi, am postat doar texte penibile.

Andrei Dumitru,
Intr-adevar, este vorba aici de un egotism feroce, probabil ca asta e si cauza nefericirii personajului care scrie acest jurnal. Cat despre observatiile referitoare la textul in sine, le voi studia cu toata atentia. Cred ca textul nu numai ca se dilueaza dupa primele cinci versuri, dar, culmea, mai si aluneca in autocompatimirea specifica masculului cu orgoliul ranit. Cred ca o sa tai foarte mult din aceasta tentativa de poem. Taieturile, oricat de dureroase, sunt un rau necesar cand e vorba de poezie.

Teodor Dume,
Imi cer scuze daca te-am jignit, uneori sunt cam incisiv si ulterior regret. Dar asta mi-e firea, am un temperament care imi cam aduce necazuri. Daca am fost rautacios cu tine, motivul principal a fost urmatorul: de cate ori ai comentat textele mele ai spus doar ce iti place, fara sa imi spui ce nu iti place. Intelegi? Pentru mine e foarte important sa imi spui ce nu iti place. Sustii ca lauzi ce iti place, numai ca nu pot sa cred ca a putut sa-ti placa tot ce am scris eu, mai ales ca nici macar mie nu-mi place ceea ce am postat pe acest site. Te inseli, multi s-ar putea sa treaca printr-o pagina din acest site nu pentru ca stiu ca gasesc ce le place, ci dintr-o curiozitate de genul: \"ia sa vad cam ce scrie asta\". Dovada ca, din vreo 300 cati au citit ultimul meu poem, foarte putini au lasat comentarii, cei mai multi considerand ca textul meu nu merita osteneala unui comentariu, fie chiar si negativ. Eu insumi citesc foarte multe poeme de pe aici, dar comentez putine fiindca mi se pare ca restul nu merita efortul. Sau unele mi se par bune, dar au trecut altii inaintea mea si au spus exact ce as fi vrut sa spun si eu, asa ca mi s-a parut fara rost sa repet ce au scris altii.

Nu stiu din ce cauza, in raspunsul meu s-a produs o amestecatura foarte aiurea. Textul incepand cu \"Te inseli crezand despre mine\" pana la \"doar texte penibile\" ii era adresat lui Teodor Dume.
In continuare, tot pentru Teodor Dume:
Sunt de acord cu tine, textul e cuminte si din punctul meu de vedere, dar mie chestiile astea cu limbaj explicit mi se par tare alunecoase si m-am temut ca editorii mi-ar putea reprosa anumite referinte la un tip de sex mai neconventional. Am stat foarte mult pe ganduri pana sa ma hotarasc sa incadrez textul asa. L-am incadrat asa nu pentru limbaj, ci pentru faptul ca m-am temut ca mi s-ar fi putut imputa o aluzie sexuala nu tocmai ortodoxa (in conceptia unora). Cat despre polemici, permite-mi sa nu fiu de acord cu tine, le ador, polemica mi se pare cel mai fain exercitiu intelectual. Dar iti multumesc pentru ca vii pentru prima data cu un comentariu aplicat pe textul meu, fara sa-mi spui doar ca ti-a placut un vers sau o imagine. Si iti multumesc mai ales ca in sfarsit ai avut curajul sa-mi spui ca textele mele sunt jalnice. De ce n-ai spus de la inceput? Chiar era nevoie sa te provoc ca sa te determin sa-ti asumi adevarata parere despre textele mele? Ti se pare ca as cersi mila? Pai eu, din contra, cersesc tocmai lipsa milei. Ti se pare ca as cersi sa mi se citeasca textele? Textele mele au fost citite si pana acum. Cer, de fapt, comentarii, chiar comentarii in care sa mi se spuna ca textele mele sunt penibile, mai ales daca mi se spune si de ce sau prin ce sunt penibile. Asta ma ajuta mai mult decat daca imi spui ca iti place felul cum clipeste languros o proasta. Mai bine imi spui ca textul e sub nivelul mediocritatii decat sa imi spui ca te-a impresionat finalul. Si apoi, de ce crezi ca, in ciuda submediocritatii textelor mele, nu as avea organ critic? Din cate stiu, nu am criticat vreun text pana acum fara sa imi justific remarcile critice. Iar criticii, stii si tu foarte bine, sunt niste poeti ratati. Asta nu inseamna ca nu au discernamant fata de un text literar.

Ana Calavrias,
ma bucur ca ti-a placut ceva din poemul meu, mai ales ca partea care ti-a placut coincide cu ce a apreciat primul comentator. Si constat ca si lui Carmen-Manuela Macelaru i-a placut aceeasi secventa. Probabil ca pe asta ar trebui sa mizez, dar voi tine cont si de celelalte pareri. Cat despre sticla de coniac, eu consum de obicei bere, dar nu refuz sampania si nu neg ca sticla de coniac ramane undeva ascunsa, pentru cazuri de forta majora, cum e situatia cu aceasta femeiusca plina de dispret fata de personajul meu. Dar ai dreptate, o sa vars sticla de coniac in chiuveta.

Carmen-Manuela,
Intotdeauna mi-am dorit sa aduc ceva nou, dar stii cat de greu e sa realizezi asta in conditiile in care in poezie au fost deja spuse atatea. De multe ori, fara sa vrei si fara sa iti dai seama, aluneci in banal. Nu ascund ca eu, de fapt, am alunecat in banal intentionat in incercarea de a aduce ceva nou, dar se pare ca am esuat. Daca, asa cum spui tu, poemul e scris bine, inseamna ca incep sa stapanesc mestesugul, dar nu arta. Retin ca ti-a placut faza cu insomniile rasucite ca niste bratari, care nu e banala, deci ceea ce caut eu s-ar putea sa nu fie de gasit in banalitatea pe care am incercat s-o valorific in acest poem. Multumesc in special pentru sugestiile legate de fonetica, unul dintre lucrurile pe care le detest in poezie e aliteratia, mai ales cand e intentionata, dar se vede ca nici pe mine nu ma cruta ceea ce detest.

Alina Livia Lazar,
Apreciez ca nu te ascunzi dupa deget si spui verde in fata ceea ce ai de spus. Mai ales ca poemul acesta este in stadiul de \"santier\", orice sugestie e de folos. O sa vad ce fac cu detaliile alea, cum sa le redistribui sau ce sa elimin in asa fel incat sa nu sufoce textul. Cat despre lamentatia ca nu mai am timp pentru poezii, e singura adevarata din tot textul, asta nu inseamna insa ca nu e penibila. Acest text e artificial de la inceput pana la sfarsit, tu ai sesizat foarte bine acest lucru, ceea ce trebuie sa ma puna pe ganduri. Nu zic ca un poem trebuie sa fie neaparat natural si veridic, dar macar trebuie sa dea impresia ca ar fi. Daca pentru tine se vede de la distanta ca e artificial si fortat, ceva nu e in regula cu acest poem. Cat despre chestia cu ieftinuta, ca un tip cu situatie financiara ce sunt, in viata reala caut chilipiruri, dar nu vreau chestii ieftine si in poezia mea. Deci ma gandesc serios daca sa scot aia cu feng shui sau sa o plasez in alt context. Cat despre faza cu \"chiar grava\", e o ironie sau e pe bune? Nu urmaresc chestii sau efecte grave in poezie, cand am chef de ceva grav ascult \"Deschide, gropar, mormantul\" sau citesc o poezie de Macedonski despre dansul iesmelor. Sau, nu cumva, tu si Noemi, vreti sa spuneti ca sunt neserios si ar trebui sa fiu ceva mai grav? Cred ca ar trebui sa bag o doza de E.A.Poe.

Pentru Livia Alina Lazar
M vrut sa scriu \"cu situatie financiara precara\", dar se pare ca, din graba, am sarit peste un cuvant.

Elis Ioan,
am o continuare a acestui poem care incepe tocmai cu revistele pentru femei, dar ma mai gandesc daca sa o postez. O sa elimin partea de care zici ca in niciun caz, a mai facut cineva o observatie referitoare la ea, dar daca te legi si tu de ea, inseamna ca e chiar aiurea. Nu stiu daca e o idee buna, dar studiind comentariile ma gandeam sa incep poemul cu
visez uneori
că-mi înfigi în inimă
tocuri stiletos
că mă sugrumi cu ciorapii tăi de mătase
si sa dezvolt versurile astea, chiar sa construiesc poemul pornind de la ele, eventual sa pastrez cate ceva din prima strofa, eliminand detaliile care sunt in plus. Incep sa ma simt ca un chirurg estetician care vrea sa indeparteze celulita unei batrane respingatoare careia vrea sa-i contureze niste coapse splendide. Nu prea stiu daca merita efortul, dar, daca ii mai fac niste liposuctii si niste liftinguri, poate iese ceva. Multumesc pentru comentariu, mi-au venit niste idei in timp ce l-am citit.

Iakab Cornelia Claudia,
Nu sunt eu cel din poem, dar sunt sigur ca eu, cel real, ti-as placea si mai putin decat ala din poem. Da, sunt ratacit de propria-mi esenta, asta mai ales pentru ca nu mi-am cunoscut niciodata propria esenta. Daca nu-ti plac nici ca victima, nici ca vanator, atunci cum ti-ar placea sa fiu? Sunt foarte curios ce alta ipostaza imi propui. Asta e o varianta, cealalta varianta e in lucru, dar poate ca nu se va materializa niciodata. Iar daca se va materializa, probabil ca va fi chiar mai nasoala decat varianta actuala. Cat despre ceea ce cauta oricine, dupa numeroase rataciri metafizice, ezoterice sau de alta natura, am ajuns la concluzia ca intr-adevar dezirabil pentru un om normal e ceea ce cauta oricine. Si acum, dupa atatea ipostaze ale esentei mele umane, artistice, religioase, etc., incerc sa ma impac cu ideea ca, de fapt, mie imi trebuie cam ceea ce cauta oricine. Si imi e atat de greu sa obtin ceea ce cauta oricine dat fiind faptul ca mult timp aspiratiile mele au fost departe de ceea ce cauta oricine. Dar, spre deosebire de viata reala, in poezie, desigur, e mai bine sa nu cauti ceea ce cauta oricine. Apreciez faptul ca ai lasat un comentariu direct si sincer, mai ales ca mi-ai spus fara fereala ca nu iti place ala din poemul meu.

Ion a,
ai dreptate, era mai bine sa folosesc in loc de \"sexul\" cuvantul neaos, dar cand am postat poemul ma gandeam ca as fi acuzat ca tin neaparat sa sochez prin limbaj, insa, in contextul unui jurnal ar fi mai firesc sa folosesc cuvantul neaos. O sa fac modificarea, de fapt, in original chiar apare cuvantul cu p..., m-am ferit de acel cuvant doar ca sa nu dau impresia ca tin neaparat sa folosesc cuvinte tari ca sa atrag atentia. Dar, pe langa pudibonderia cu sexul, mi se pare usor deplasata si comparatia cu limba ca un sarpe orb, parca prea spune explicit ca nefericitul ala cu jurnalul mai e si poet. Tu ce parere ai despre asta? Ceea ce consideri ironie nu s-a vrut asa in textul meu, voia sa fie un repros plin de naduf adresat acelei femei, dar se pare ca a iesit altfel decat am intentionat. Unde unde/care sunt introspectiile? In general,detest introspectiile in poezie ( asta nu inseamna ca nu le comit), mai ales daca sunt pseudo, dar daca tu asa ai perceput, spune-mi si mie unde sunt, ca sa le ard cu fierul inrosit, sa le cauterizez. Desigur, tu vezi mult mai clar decat mine care, oricata detasare as incerca sa-mi impun fata de textele mele, tot sunt orbit de subiectivitate. Deci, te rog, detaliaza problema introspectiilor, e foarte important pentru mine. Cu cliseele, e clar, chiar am dato-n bara, am avut o anume intentie cu ele, se pare insa ca n-am reusit decat sa le aglomerez. Multumesc pentru comentariu, sper sa revii si sa detaliezi chestia cu introspectiile, chiar m-ai pus pe ganduri si imi e din ce in ce mai clar ca imi scapa multe lucruri in textele pe care le scriu, lucruri pe care, culmea, am tinut neaparat sa le evit.

va multumesc tuturor pentru trecere si va asigur ca iau in serios comentarile voastre. Fiecare comentariu imi deschide cate o noua perspectiva asupra textului si ma ajuta sa-mi vad textele intr-un fel in care nu le banuiam.

eu am vorbit serios. am menționat-o pe noemi pentru că ea a zis prima despre un text de-al tău că e grav și nu mi s-a părut corect să o copiez așa, fără să amintesc că sunt de acord cu ea.

da, amănuntul cu tocurile stiletos,
repetiția acestui amănunt
mi se pare că aduce gravitate textului

habarnam cum să explic:
de obicei, știi și tu, lucrurile aparent mărunte spun multe.
și pot fi dureroase deseori.

un amănunt spune despre cât de atent ai fost în momentul ăla.
repetiția unui amănunt atrage și cititorului atenția.

de ce se repetă tocurile stiletos?!
se întreabă el.

pentru că tocurile se înfig tocurile înseamnă mers înseamnă glezne înseamnă feminintate și tot așa. până la, să zicem, o sexualitate dureroasă, dacă vrei.

cred totuși că e stilettos. ca scriere. nu știu sigur, cred, doar.

o *avalansa* de comentarii...la un text...ce *nu merita*?...da...un text santier...si comentarii pe masura?...

ca dai atata atentie acestui text. O sa verific daca se scrie stilettos si o sa corectez. Ai dreptate, e un amanunt, dar nu e de neglijat, inseamna feminitate, senzualitate, dar si fetisism, un obiect al obsesiei, o arma de seductie, de \"ingenunchiere\" a barbatului. Care barbat nu s-ar lasa ingenuncheat de niste picioare frumoase purtand un ciorap fin si tocuri stilet(t)os? Dupa tine, mi-a mai atras cineva atentia asupra acestei secvente si tot, rasucind textul in fel si chip, m-am gandit ca aici ar putea fi punctul forte al poemului si ca noua varianta ar trebui sa inceapa poate tocmai cu aceasta secventa.

Mi-a scapat o virgula aiurea in penultuimul rand.

Daca textul merita sau nu, asta numai cititorii lui pot stabili. Da, textul este un \"santier\", iar comentariile mi s-au parut cat se poate de rezonabile, nu stiu ce vrea sa insemne acel \"comentarii pe masura\". Se vrea ironic sau peiorativ? Sunt comentariile unor oameni care au exprimat niste pareri clare si justificate in legatura cu textul meu, niste comentarii aplicate pe text. Vad ca ai multe puncte de suspensie si de doua ori semnul intrebarii, dar nu inteleg ce ma intrebi. Te rog, daca ai vreo intrebare, formuleaz-o explicit. Iar daca ai ceva de spus, spune raspicat, nu te ascunde dupa semne de intrebare si puncte de suspensie.

Andei,
cam mare santier pe ogorl tau. se munceste in toti perii si merii din trivale. au dreptate prietenii nostrii. te pierzi in detalii si in lucrari/lucruri prea explcate, explicite. fii mai cu atentie si olecuta/putin/nitelus mai curajos in astfel de situatiuni.

n.b.remarc, mai apropape de un anumit adevar, prima pohema. succes!

cu prietenie,

Alina Livia Lazar,
Intr-adevar, se scrie stilettos. Multumesc pentru observatie, am corectat.

Petrut Parvulescu,
Multumesc pentru trecerea prin acest santier si pentru observatii. Sunt un salahor al cuvantului, din pacate in ultimul timp am fost un salahor cam lenes si am neglijat santierul. O sa ma straduiesc, desi timpul nu prea imi permite acum, sa mai \"carpacesc\" pe ici pe colo. As vrea sa stiu, mai exact, care sunt detaliile in care ma pierd si care sunt deranjante, ce crezi ca ar trebui sa elimin si ce merita pastrat, pentru ca, desi textul asta a cam inceput sa se invecheasca de cand l-am scris, inca nu am o vedere clara asupra lui si mi-e greu sa-l judec obiectiv, de aceea orice observatie din afara mi-ar fi de un real folos. Mi se pare o adevarata provocare sa privesc ceea ce scriu prin ochii cititorului si cred ca orice constructor ar trebui sa fie atent la ceea ce spun trecatorii despre constructia sa ca sa nu ajunga sa ridice pereti falsi.