George Pașa

Chestia e că atunci când scriam se oprise ninsoarea. (!)

Nici ea nu cred că mai e pentru „lupii tineri”. :)
Spiritual și sufletește nu putem fi decât așa cum ne-a lăsat Dumnezeu.

Poate reușești să eviți cacofonia „să întoarcă calea însetată” și atenție la poziția virgulei de aici: unde,/sărutul nu mai primește... (ori o elimini, ori o așezi înaintea adverbului relativ „unde”).
În rest, e un text în linia a ceea ce scrii de regulă, poate puțin mai întortocheat. Aștept să vii și cu elemente novatoare, cel puțin la nivel de limbaj.

Îți mulțumesc, dar cred că era suficient un simplu comentariu. Știu că demersul tău este sincer, dar... Cum nu s-a terminat iarna, mai bine îi bulgărim pe cei din alte echipe.

nu s-a terminat iarna, așa că ne bulgărim în continuare. (!)

Cred că mi-e cunoscută starea aceasta de absență înaintea cuvintelor, redată aici cumva prea conceptual, printr-o descriere a stărilor însoțitoare. Finalul, da, e mult mai poetic poetic și salvează, până la urmă, o poezie bună.
Și totuși, e mascată așa de bine emoția profundă din spatele cuvintelor. Îți trebuie mai multe lecturi spre a te convinge de emoția spunerii de aici.

Nu știu dacă tautologia aceasta e voită: „ninge toată ninsoarea”. Citind, nu m-a deranjat, însă... Nu dau sugestii. Poate reformulezi dacă simți necesar.

Sunt în asentiment cu analiza frumoasă a Antoniei. Sunt câteva formulări jucăușe și inteligente care atenuează cumva din sobrietatea discursului, astfel încât să nu fie prea dureros de pesimist (spre exemplu, în prima strofă, „rața împunge și boul măcăne și fuge”). Un stoicism al viziunii despre lume care mi se pare potrivit contextului.

Textul de aici este, aș zice, un anestezic pentru durere, ca să parafrazez sintagma din titlul acestuia. Sau, mai degrabă, așa l-am simțit eu. Nu totdeauna când simți durerea celui ce cuvântă ești întristat. Aici, blândețea vocii poetice are un efect mângâietor.
Și comparația din incipit, și metafora din final sunt adecvate conținutului. Să spui copilului „fericire necuprinsă ce râde în somn” este chiar surprinzător de frumos.

Când aflăm dacă ne-a depășit duetul feminin Ottilia - Maria sau cel masculin Leo - Emilian?!

În primul vers, ați scris malcom" în loc de "molcom". Nu știu dacă nu cumva ați corectat deja, la sugestia pe ton de glumă a domnilor care au scris mai înainte.

Chiar dacă n prea cred că poate scrie Dragoș Vișan așa liric, totuși incipitul și obsesiile creatoare de aici parcă aduc a stilul lui Dragoș. Oricum, nu-mi pare rău că am remarcat textul. Merită. Poate ne bântuie pe noi spiritul lui Vișan!

Și-o lansez de-aici, de pe site-ul vechi.

Sunt aici note de jurnal mult mai poetice decât altele citite în pagina dumneavoastră, nu se mai reiau secvențe de regăsit și în alte scrieri care vă aparțin. Dacă v-ați gândit să strângeți aceste note de jurnal într-o carte, ar trebui să reveniți asupra acelor paragrafe reluate și să le eliminați. Într-un fel, am mai citit cărți în care se reiau obsesiv anumite rânduri, ca un laitmotiv, dar nu secvențe întregi.
În această notă de jurnal nu regăsesc decât versurile „trecem printre minuni/Ca popândăii prin livada cu pruni”, iar referirea la Minunica nu este ceva rău (apropo, e acea Minunica de care știu și eu sau doar un personaj?).
Mai poetice și mai pline de miez mi s-au părut unele pasaje descriptive, nu acelea așezate în versuri. Un exemplu: „Ştii cum e când ieşi dintr-o Subterană. Fiecare piatră rotunjită de valuri, fiecare scoică, fiecare cuvânt bun, toate ţi se par pansamente pe rană... Nu doar că ţi se par... Ele chiar sunt. Pe cuvântul meu de matematicar... Tu înţelegi. La lumină, gândul îţi scapă din frâu... Complementar, ai o fereastră cu Singurătatea şi vânătoresele mele, Ponna, Dorra şi Dorruţa, specializate în pietre, arici, scoici şi muşuroaie de furnici...”.
În rest, naratorul e un tip de treabă, o mai dă și el cu oiștea în gard, dar e în regulă. Fluxul narativ e și el în regulă. Amintește cumva de Sabato, dar și de Antunes.
Mi-au plăcut mai multe paragrafe, dar nu le voi dezvălui pe toate. Aici se împacă bine narațiunea cu descrierea.

Cred că ai putea scrie "o bibliotecă moartă deja" spre a evita cacofonia.
E un text sensibil, ca de obicei.

Cred că domnul Popovici are dreptul să își posteze aici jurnalul, mai ales că are și secvențe literare. Mie îmi pare rău că postează din ce în ce mai rar poezie.

Nu știu de ce-ai rupt ritmul aici: „i-ai mulțumit și-ai declarat că-i ca o...” Dacă rima aia a venit, trebuia s-o scrii și puneai „sperietoarea” ca avertisment.

Da, însă textele, de regulă,se adaugă la corpul textului- anunț, cum zici tu, cu numerotare.

Am votat textul. Pentru cine nu știe, pe varianta romană.agonia.eu există două butoane în dreapta, cu două triunghiuri: unul pentru vot pozitiv, altul pentru vot negativ. Probabil așa ar vota mai mulți membri agonia.

Fiind variantă în lucru, agonia.eu sigur că nu are, deocamdată, tot ce trebuie. Concursurile la care m refeream erau organizate de Eugenia Reiter, pe veche, desigur.
Și eu mă gândeam la „zăpăceli” de genul celor numite de tine. Ar fi bun acum un concurs de colinde, chiar dacă nu e ușor să scrii ceva nou. Eu mai particip doar dacă nu se oferă prea mulți. De votat voi vota.
Dacă ar putea intra mai mulți pe noua variantă a site-ului, am avea la dispoziție butoanele de vot din dreapta. Cred că au fost gândite și pentru eventuale concursuri. Eu l-am folosit încă din ianuarie și funcționează. Încer și acum la textul acesta.