sărut pământului

După atâta pământ, m-așteptam ca din greșeală să spui și „pământ de pământ” („pământule de pământ” la N. Stănescu). Adevărul este că prefer să citesc un vers adevărat din autorul sus-menționat („Între ape, numai ea era pământ”) decât asemenea juxtapuneri de cuvinte. Deși este aparent una dintre cele mai simple figuri de stil, și repetiția cere măiestrie. Aștept să văd o adevărată evoluție poetică în scrisul tău.

era pură întâmplare
nu am citit poemul despre care spui

textul de mai sus mie îmi place foarte mult
prin comparație, ca o execuție super într-un joc de fotbal (jucam pe vremuri)
sau la tenis de masă (joc în prezent)
știu sigur că s-a reușit și de alții, poate cu mai multă eleganță, poate mai spectaculos,
dar execuția mea rămâne a mea :))

îți dai seama ce șocant ari fi sunat să spui: prefer această prezentare versurilor scrise de N. Stănescu :))))
eu și Messi sau Timo Bol :)))

Versurile citate de mine sunt din poezii care se studiau în școală și pe timpul tău (pământule de pământ”, din „Un pământ numit România”) sau se studiază acum ( „Ea era frumoasă ca umbra unui gând./între ape, numai ea era pământ”, din „Evocare”). N-am recurs la poezii inedite.
Normal că nu intenționam să te compar cu N. Stănescu, ar fi culmea!
E părerea mea sinceră. Când am găsit texte demne de luat în seamă...

și nu pun la îndoială sinceritatea ta, nici critica
probabil că le voi fi citit, poate că și textul de mai sus o fi vreun ecou
nu studiam, prindeam și eu din zbor și nici nu am o memorie bună

prin clasele XI și XII (matematica), primii 3 ani de facultate (următorii doi mai mult strategie
și deloc studiu), m-am pus cu burta pe carte

spun așa, ca să facem cunoștință: eu sunt Tego, domnule profesor, băiat de cartier!

oricum, ai ratat șansa să declari că textul meu este mai bun decât al lui Nichita :))

poeziile amintite de tine
nu știu să le mai fi citit
oricum, starea propusă de mine (așa cum am simțit-o când am scris textul)
nu este similară cu cele propuse în acele poezii (de asemenea, așa cum le simt eu)

mulțumesc!
... și pentru recomandarea (voită sau nu) a textelor respective

Cred că dacă ai elimina unele dintre elementele enumerate, ar suna foarte bine. Unele par redundante, uitat/pustiu, pietrificat/înțelenit.

M-am băgat în seamă și pentru că mi-am amintit de
Ieși Zamfira-n mers isteț,
Frumoasă ca un gând răzleț,

Mereu m-am întrebat dacă Nichita Stănescu a fost inspirat de aceste versuri. Oricum, asocieri se pot face multe. Este doar părerea, așa cum am scris și în titlu.

efectul pe care îl propun nu ar veni din rigori, ci din naturalețe
nu din construcție, ci din dorință

din car, omul lovea boii cu biciul
și carul scârțâia, scârțâia
pământul trosnea, trosnea...

mulțam!

Mie mi-a plăcut conținutul, repetiția are noimă și bine grupată, nu obosește ci este pe o multitudine de valențe.

Eu ce aș face, aș găsi un titlu ingenios, deasupra, pentru că repetiția de tipul, din nou ”pământ”, e prea mult și scade din valoarea textuală.

E suficientă repetiția pe conținut, eu aș modifica titlul..

De exemplu, ca variantă de titlu ”Sărutul meu”

și al lui, al lor...
fie dat lui, pământului
sărut pământului

mulțumesc pentru părere și pentru sugestie

pamînt pămînt pămînt

Cred că nu ți-am dat foarte bine sugestia.

Dacă pui pe titlu cuvântul ”sărut” apare redundanță față de ”poanta” poemului, dar nici cum spui tu nu e prea bine, cred, pentru că apare repetiție pe tot poemul, atât pe repetitivul ”pământ”, cât și pe ”sărut”. Trebuie un titlu neutru și cu skepsis, titlul e prea repetitiv față de poem, în mod dublu, ”pământ” și ”sărut” și nu prea e bine.

Găsești tu ceva, când o publici. Altfel, e un poem cu efect...

Poate fi accceptat totuși ca ”poem obsesie”, cu repetiția și greșeală voită, în el, cu un titlu care voit face repetiția, cu o eroare numai ca pseudoeroare, pentru că așa e intenția autorului.

Poate merge și original, dacă ții cu mâinile de poem. Și el de tine! :)

Chiar merge ca poem voit întărit de repetiție, obsesia parcă poetică.

Leo, comentariul tău este off topic!
s-a ales praful de tot pământul...

Iulia, obsesia este la orizontul așteptărilor

...și aleargă desculț prin oraș, strigând: pământ!
strigătul i se lovește de betoanele încinse
... și aleargă urmându-și ecoul care repetă: pământ, pământ, pământ
nici urmă de sărut
până pe câmp aleargă
de unde vede în jurul său pământ
nici urmă de sărut

o fi obsesie sau delir?

în cap îi cade un sărut mort.

na! așa îți trebuie! se aude o voce din pământ.

:))

caltaboș umed, caltaboș uscat, caltaboș sterp, caltaboș pietrificat, caltaboș ars, caltaboș
înțelenit, caltaboș uitat, caltaboș arat, caltaboș pustiu, caltaboș îngropat, caltaboș, caltaboș,
caltaboș

peste tot caltaboș, nici urmă de sărut

caltaboș cu flori, caltaboș cu miros de caltaboș, caltaboș cu iarbă, caltaboș în culori de
caltaboș, caltaboș cu păduri, caltaboș în cântec de caltaboș, caltaboș, caltaboș, caltaboș

peste tot caltaboș, nici urmă de sărut

caltaboș cu drum către casă, caltaboș cu izvoare-n adânc, caltaboș cu maluri în ape, caltaboș cu umbre-n salcâmi, caltaboș cu miriște
aspră, caltaboș cu liniște-n mormânt, caltaboș, caltaboș, caltaboș

peste tot caltaboș, doar pe cer nu-i
doar pe cer zboară săruturi
câte unul cade mort
pe caltaboș

asta este ceea ce eu numesc un poem universal. Orice schimbi in el suna la fel. Un fel de vitamina C efervescenta pe care indiferent in ce lichid o arunci face spume. Si cui nu i-ar placea spumele?

și pentru asta musai să-ți mulțumesc
pe bune!

chiar e mai tare varianta cu caltaboșul, nu mai stă nimeni să se scarpine în cap, pur și simplu se va tăvăli pe jos de la râs...

să mori în râzând în timp ce un sărut cade mort pe caltaboș, ce ți-ai putea dori mai mult

din păcate textul ăsta, sărut pământului, nu poate fi parodiat fiind un text al unui autor anonim, dar era bună varianta parodierii, pusă pe scenă la IUMOR

chiar am râs sănatos!

Pământul este leitmotivul tuturor... Terra (pământ, în italiană) Tiera, în spaniolă.

Am citit o carte mai demult, de o autoare de SF. ”Lumii îi spuneau Pădure”, așa că să ne întoarcem cu încredere la denumiri și la acest poem, care are mult sens. Ar fi putut fi... ”Pădure”. Însă, e pământ.

Tierra cred că doi de r.

made in Romania...
ca melodia lui Cercel, mare hit între poeme va ajunge acest text
deja remixat :)))

în loc de steluță puteai produce și tu o variantă... cu coasta :))

mulțumesc pentru vizită!

pădure și o mângâiere de ape
deci, avem varianta cu pământ și urmează: caltaboș, coastă, pădure...

așteptăm și alte propuneri

Am produs că mai am puțin și mă cred ,,Adam"... :)

Eu zic să îi zic la o planetă ”Eliza” :) Nu ar fi deloc nepotrivit. E chiar drăguț... La noi în oraș este un spital Elisee Asa că nu stau rău. Am într-o carte Eiisana, ca nume de tărâm fabulos, mi se pare că e un hotel pe lângă Lacul Ursu, Eisana, așa că nu mă supăr.

Cartea e din 2016.

Cred că hotelul este Ensana, am verificat, așa că e numai pe aproape.

E un efort susținut, în literatură, mereu, eu sunt cu două cărți în lucru literar, editorial, și poate ideal ar fi să mai glumim, puțin, și să ne mai și descrețim frunțile. Munca nu se termină niciodată... E indubitabil. Literatura e foarte cerută și cere. E un fel de raport bilateral.

De fapt, poate, a vizita un hotel ca Ensana, e ceva, pentru că tot am auzit de el, pe la radio, acum... Ar fi ceva, după atât de multă muncă foarte susținută, să evadăm...

Dar deocamdată cărțile ne așteaptă.

aranjăm de o tabără creativă la hotelul acela
unul aduce o coastă, altul caltaboșul, eu, ce-o da pământul,
tu, ce-o da pădurea
și-or mai veni și alții
și bine o fi!

Tehnica aceasta a repetiției a mai fost folosită și de alții. Dintre români i-aș evidenția pe Cezar Ivănescu (în foarte multe poeme), Geo Bogza (un pic diferit, dar tot anaforic, în Poem petrolifer) și Daniel Corbu (în Clarviziune obscură). De la francezi, Bosquet mai folosea această tehnică, în multe poeme din cele 3 cărți ale sale traduse în România. Tematic, putem face o gramadă de corelații. Cea mai recentă o fac cu poetul olandez Menno Wigman, apărut recent la Tracus Arte. Poemul care dă și titlul cărții sale, "Pământule, nu fii dur", are unele puncte comune cu poemul lui Ilie: "picioarele sărutau plaje, sărutau piatra". La Ilie, însă, nici urmă de sărut, poemul vrând parcă a-l contrazice pe Wigman:"peste tot pământ /nici urmă de sărut". Mă îndoiesc că Ilie are un bagaj enorm de lectură pentru a face astfel de conexiuni, plus că trebuie să ții și minte ceea ce citești, fără să încurci mii de cărți în cap... Dar e foarte interesant să descoperi că există asemănări stilistice și tematice între poeți aparținând unor diferite generații și culturii, acest lucru ducându-mă cu gândul la cântul acela aedic despre care Ion Barbu spunea că ar fi intonat de toți poeții lumii, fiind vorba, evident, de fluxul inspirației. Aș mai preciza că și tehnica juxtapunerilor adjectivale repetitive e cunoscută, Octavio Paz, câștigător de Nobel, ducând-o la cel mai înalt nivel. Ilie ar trebui să fie atent la juxtapunerile folosite și de alții, în poeme sau în titluri de carte. De exemplu, Pământ pustiu e un titlu de Irina Egli, iar Tărâmul pustiit îi aparține lui Eliot. Însă aceste expresii sunt atât de uzitate încât nu se poate vorbi de copiere, ele intrând demult în conștiința colectivă. Se poate vedea că și celelalte asocieri ale pământului sunt expresii obișnuite, care nu surprind prin substraturi metafizice, dar care descriu o realitate în care Ilie se ancorează, pe care o scoate în evidență, tocmai pentru a construi un cadru, un corpus, pentru finalul poemului, despre care pot spune că reprezintă, în stil sorescian, partea de forță care dă valoare întregului poem. Chiar dacă și aici, și iată dovada că Ilie nu citește foarte mult, există similitudini cu poemul Feliciei Mariana Orban, Moartea unui sărut, în care sărutul zboară prin aerul albastru, apoi cade și își sparge buzele de pietre. Toate-s vechi și nouă toate, spunea Eminescu, dar ar fi indicat ca în fiecare poem să existe și ceva care să atragă atenția prin autenticitate. Remarc, totuși, tehnica perfectă, muzicalitatea poemului și naturalețea lui, într-o epocă în care unii caută cu acerbicie metafora, transformând-o în prețiozitate. Ilie, mult succes mai departe!

la comentariul meu, culturii cu un singur i, cerbicie în loc de acerbicie. Mulţumesc!

mulțumesc pentru precizări și pentru sfaturi.
da, nu am eu citire din dânșii
comparațiile mă onorează
cu siguranță autorii despre care aminteși au scris poeme reușite, nu ca acesta, altfel nu cred că s-ar fi pronunțat colegii atât de vehement cu referire la lipsa valorii textului, ba chiar bășcălios
dar nu-i cu supărare (după cum se vede în comentariile de mai sus), fiecare este liber să fie cum dorește, mai ales să gândească cum simte
am spus și mai sus, este un text la care țin
nu-i caut validări

voi căuta poemele sugerate de tine, să-mi fac o idee despre ce este vorba

interesant comentariu
și util