GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Mi-a plăcut textul acesta. Cum se știe, confratele Silișteanu nicidecum nu caută în versurile sale perfecțiunea prozodică, ci niște ritmuri aparte, în concordanță cu sincopele interioare, în tremurătoarea și infrigurata convorbire cu Dumnezeu. Un ritm de ardumaș, aș zice, al unor cântece (de fapt, un fel de litanii) din aceeași "cană cu păsări". Sigur, l-aș întreba și eu pe Florian,cum
a făcut-o în altă parte și Liviu Nanu: ce înseamnă, frate, ardumaș? Cuvântul are niște rezonanțe armâne.
Dialogul de aici cu Dumnezeu nu este lipsit de conștiința faptului că omul este creația divină, îndepărtată, din păcate, de modelul divin. De aceea, schimbarea ușoară, dar esențială, a refrenului în finalul textului nu face decât să aducă o notă de optimism peste dominanta conștiință a tarziului din noi.
Nu lipsesc din text nici notele de autoironie, mai ales aceea din versul al doilea.
Poate autorul nu se va supăra dacă îi spun că ar fi bine să nu mai scrie titluri sau cuvinte numai din majuscule. Acestea sunt cerințele site-ului.
a făcut-o în altă parte și Liviu Nanu: ce înseamnă, frate, ardumaș? Cuvântul are niște rezonanțe armâne.
Dialogul de aici cu Dumnezeu nu este lipsit de conștiința faptului că omul este creația divină, îndepărtată, din păcate, de modelul divin. De aceea, schimbarea ușoară, dar esențială, a refrenului în finalul textului nu face decât să aducă o notă de optimism peste dominanta conștiință a tarziului din noi.
Nu lipsesc din text nici notele de autoironie, mai ales aceea din versul al doilea.
Poate autorul nu se va supăra dacă îi spun că ar fi bine să nu mai scrie titluri sau cuvinte numai din majuscule. Acestea sunt cerințele site-ului.
Pe textul:
„ CU DUMNEZEU DE VORBĂ " de florian stoian -silișteanu
0 suflu
Contextseamănă a alun, dacă "a-ul" ăla în plus îl bagi unde trebuie.
Spune-l, A., că ți-l fură-altcineva!
Spune-l, A., că ți-l fură-altcineva!
Pe textul:
„Ghicitoare 744" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
ContextTextul ăsta-I ca o anecdotă (să-i zicem, una cosmogonică). Nu-i un punct, doar o bășică. În final, cum am intuit, face poc!
Pe textul:
„Un nou univers" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
Contextte referi la "împreună". Mai potrivit ar fi pronumele colectiv "amândoi". Dar, mă rog, "împreună" este adverb.
Pe textul:
„Ghicitoare 743" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
Contextam glumit, că ăia chiar nu se țin mereu de mână, doar mai au și alte treburi!
Pe textul:
„Ghicitoare 743" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
ContextSoții (soțul cu soția), că doar nu Dragobete cu dragobeata sa!
Pe textul:
„Ghicitoare 743" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
Contextca sa-l completez pe Liviu Nanu, poetul costel e verișor și cu mopete, și cu Ben Cioglu, și cu Benedict Pazvantoglu. De ultimele două personaje nu cred că ați auzit, sunt mai modeste, nu ies în față. (!)
Pe textul:
„poate un trandafir de sharon" de Constantin Rupa
0 suflu
ContextAm vrut să spun "fluxul textualizării", dar cred că are sens și formularea anterioară.
Pe textul:
„poate un trandafir de sharon" de Constantin Rupa
0 suflu
Contextmele pentru acel cuvânt nou-creat spre finalul comentariului. Am lăsat spații, dar... Oricum, se înțelege.
Pe textul:
„poate un trandafir de sharon" de Constantin Rupa
0 suflu
ContextAm citit mai multe dintre textele postate având ca personaj imaginar (de fapt, un alter ego) pe poetul Costel. Utilizați bine intertextul și alte procedee textualiste. Uneori exagerați prin abundența de trimiteri culturale. Nu este cazul și aici.
Imaginarul poetic și ideile poemului sunt de calitate. Ludicul, chiar dacă nu lipsește nici aici, influențează mai puțin fluidul textualizării, adică nu se mai bazează pe jocul hazardului.
Doar niște impresii (neavizate, desigur!).
P.s. Există și o eroare de redactare înrândulaldoileadinatreiasecvență: "ai putea fii".
Imaginarul poetic și ideile poemului sunt de calitate. Ludicul, chiar dacă nu lipsește nici aici, influențează mai puțin fluidul textualizării, adică nu se mai bazează pe jocul hazardului.
Doar niște impresii (neavizate, desigur!).
P.s. Există și o eroare de redactare înrândulaldoileadinatreiasecvență: "ai putea fii".
Pe textul:
„poate un trandafir de sharon" de Constantin Rupa
0 suflu
ContextȘi pentru că mi-a plăcut textul (însă, vorba lui L. Blaga, nu vreau să-i spulber misterul), acord o steluță de încurajare, fiindcă de încurajare au nevoie și autorii valoroși, pe nedrept ignorați.
Pe textul:
„am o emisiune înregistrată în cap în 1985" de Leonard Ancuta
Recomandat0 suflu
ContextMi-a plăcut textul. Îți iese această muzicalitate, chiar și cu sincope ritmice, pe care ai adoptat-o de ceva vreme. Am văzut că mai mulți poeți români cunoscuți recurg, în ultimul timp, la muzicalitate în versuri. Mă gândesc și la veterana Nora Iuga, cu ale sale jocuri metatextuale pe ritmuri folclorice din recenta sa carte, "șopârla din groapa comună".
Pe textul:
„am o emisiune înregistrată în cap în 1985" de Leonard Ancuta
Recomandat0 suflu
ContextIți mulțumesc pentru semnul de lectură! Chiar îmi place paradoxul în scris.
Dincolo de aceasta, aici e doar un exercițiu, deși are și el rostul său.
Dincolo de aceasta, aici e doar un exercițiu, deși are și el rostul său.
Pe textul:
„o idee se-agăța într-o sinapsă, în timp ce muza te îndemna la scris, iar tu căutai sensul creației" de George Pașa
0 suflu
Contextpentru muzicalitate și delicatețea mesajului, pentru autoironia fină, acord o nouă steluță de încurajare.
Pe textul:
„Umbră filtrată " de Amanda Spulber
0 suflu
ContextȘtiu că aici este o poezie cu formă fixă și trebuia să te conformezi rigorilor acesteia. Dacă ai interveni prea mult pe text, poate că ai strica tot ce ai construit. Totuși, ar fi de luat în seamă, pe viitor, evitarea, pe cât se poate, a unor asemenea inversiuni sintactice, precum și a sintagmelor-șablon cu determinantul în genitiv. Nu sunt împotriva metaforelor genitivate, dar nu ar trebui să se abuzeze de ele sau să nu devină singura modalitate de construcție metaforică.
Doar o părere. (!)
Doar o părere. (!)
Pe textul:
„Umbră filtrată " de Amanda Spulber
0 suflu
ContextRima „mochetă” - „șansonetă” este aproximativă ( nu vreau să spun, ca alții, că nu e rimă), fiindcă accentul în primul cuvânt este pe penultima silabă, iar în al doilea, pe prima. La fel, „înfiripă” - „aripă” este o rimă foarte uzitată; în plus, are schimbarea de accent la al doilea cuvânt de pe rima pe a doua silabă, ceea ce, de asemenea, este deja vetust. Există, însă, și rime nu chiar inedite, dar mai rare, cum ar fi: „desuetă” - „baghetă”; „non-stop” - ”Photoshop” - îngrop”.
Dincolo de toate acestea, mi-a plăcut textul și mesajul său.
Dincolo de toate acestea, mi-a plăcut textul și mesajul său.
Pe textul:
„Umbră filtrată " de Amanda Spulber
0 suflu
ContextEu mai modest, spun că mi-a plăcut textul. Și, ca să arăt că pot face și o trimitere cultă, cu lecturile mele sărace, spun că ultimele două strofe, prin sarcasmul lor, îmi poartă gândul spre "Scrisoarea I" de M. Eminescu. Poate unii se vor mira, dar n-au de ce. (!)
Pe textul:
„Numărătoare" de Liviu Nanu
0 suflu
ContextFrumoasă metafora vederii dinlăuntru: "ochiul născut dintr-o incizie/pe cord deschis".
Pe textul:
„Vedere" de Alexandru Mărchidan
0 suflu
Context