GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Mi-a plăcut poemul acesta, are coerență, structură adecvată, subiect interesant și o undă lirică străbătându-l de la incipit până la final. Cred că este unul dintre cele mai bune poeme ale tale cu tematică socială. Realizezi bine comparația dintre prezent și trecut, cu toate diferențele și asemănările lor inerente. De fapt, textul este despre istoria personală, sufletească, privită în contextul social.
Deși predomină o stare de deprimare senină, dacă mi se permite acest oximoron, în subtext putem sesiza și (auto)ironia amară și meandrele unui suflet care s-a regăsit - unde altundeva?! - în iubirea ca „dezinfectant”.
Ar fi multe de spus, aș putea zice mai mult, mai ales că și eu sunt „vechi”, și prin mine au trecut toate cele enumerate în versurile de început, dar las și cititorului plăcerea de a descoperi, atât la nivel de conținut, cât și la nivel expresiv, poezia care se scrie sub diversele ei forme.
Nu, aici nu este un simplu exercițiu de formă ,fie ce ar zice alții!
Apreciez!
Deși predomină o stare de deprimare senină, dacă mi se permite acest oximoron, în subtext putem sesiza și (auto)ironia amară și meandrele unui suflet care s-a regăsit - unde altundeva?! - în iubirea ca „dezinfectant”.
Ar fi multe de spus, aș putea zice mai mult, mai ales că și eu sunt „vechi”, și prin mine au trecut toate cele enumerate în versurile de început, dar las și cititorului plăcerea de a descoperi, atât la nivel de conținut, cât și la nivel expresiv, poezia care se scrie sub diversele ei forme.
Nu, aici nu este un simplu exercițiu de formă ,fie ce ar zice alții!
Apreciez!
Pe textul:
„doar despre cele care parvin" de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
ContextSigur, am uitat să spun de sensul mult mai vizibil al imaginii din prima strofă, adică albirea omului asemenea copacilor în floare primăvara. Dar nu cred că n-ar fi plauzibilă și viziunea mea anterioară.
Pe textul:
„Poezia pe care vrei s-o dai înapoi" de Adrian A. Agheorghesei
0 suflu
ContextÎmi place cum utilizezi paradoxul și ambiguitatea. Mă refer, desigur, la primele două versuri și la ambiguitatea titlului, pe care l-aș putea interpreta, oarecum fantezist, ca „poezia pe care o dai înapoi” copacilor, după ce chiar ei, în aparenta lor indiferență la trecere, transmit poetului starea de reverie melancolică și, - de ce nu?! - , chiar sentimentul îmbătrânirii, paradoxal, chiar în anotimpul regenerării vegetalului. Deși sunt greu de digerat primele două versuri, poate că un sens ar fi tocmai starea vegetativă a muribundului sau, mai degrabă simbioza la nivel poetic, cu un transfer de stare de la eul poetic la obiectul contemplației, copacii. Oricum ar fi, comparația aceea chiar este ieșită din tipare și, în acest sens, merită apreciată, cât de paradoxală ar fi.
Strofa a doua, cu ludicul ei, pare a avea rolul de a destructura clișeele de gândire. A treia are muzicalitate, sens mai ușor perceptibil, mai ales prin continuarea ideii în distihul ulterior. Iar ceea ce urmează este în aceeași linie.
Iată că se poate scrie poezie și fără metaforele construite cu genitivul! Ai reușit. Bravo!
P. s. Ai o greșeală de redactare la cuvântul „îmbătrânesc” din prima strofă.
Strofa a doua, cu ludicul ei, pare a avea rolul de a destructura clișeele de gândire. A treia are muzicalitate, sens mai ușor perceptibil, mai ales prin continuarea ideii în distihul ulterior. Iar ceea ce urmează este în aceeași linie.
Iată că se poate scrie poezie și fără metaforele construite cu genitivul! Ai reușit. Bravo!
P. s. Ai o greșeală de redactare la cuvântul „îmbătrânesc” din prima strofă.
Pe textul:
„Poezia pe care vrei s-o dai înapoi" de Adrian A. Agheorghesei
0 suflu
Contextpentru greșeala de redactare! a se citi numele de Cezar Toma (mă rog, doar numele de scenă pentru Marele Maestru Intergalactic).
Pe textul:
„graseind cu-avânt prea mare/ pe câmpii vag literare" de George Pașa
0 suflu
ContextVă mulțumesc pentru impresii, inclusiv lui Florin Rădulecu.
Domnule RC-M, mă bucur că v-a stârnit un zâmbet.
Amanda, poemul acela, „Cântec pentru site-ul nou”, este scris în martie 2023.
Florin Rădulescu, deși credeam că versurile mele mai produc unora insomnii și ciudă, nu e rău nici așa cum zici, măcar unii vor avea un somn liniștit. (!)
Domnule RC-M, mă bucur că v-a stârnit un zâmbet.
Amanda, poemul acela, „Cântec pentru site-ul nou”, este scris în martie 2023.
Florin Rădulescu, deși credeam că versurile mele mai produc unora insomnii și ciudă, nu e rău nici așa cum zici, măcar unii vor avea un somn liniștit. (!)
Pe textul:
„graseind cu-avânt prea mare/ pe câmpii vag literare" de George Pașa
0 suflu
Contextpentru unele erori de tastare sau repetiții de cuvinte! M-am grăbit.
Pe textul:
„noaptea ca un magnetofon ce ne înregistrează respirațiile" de Daniela Davidoff
Recomandat0 suflu
ContextDe ceva timp, te-ai eliberat de tematica aceea (post)apocaliptică. Nu înseamnă că acele texte erau rău alcătuite. Probabil că aveai în vedere o viziune unitară pentru o carte sau un ciclu poetic în acea viziune, ceea ce era un lucru bun și de admirat.
Sigur, nici aici nu te eliberezi de tristețe, însă, cine nu știe că tristețea, în special, este ce care nutrește poezia dintotdeauna?!
Cum s-a mai zis mai sus, este un text bine structurat, cu un paralelism sintactic și simetrie inspirat alese. Numai dacă am avea în vedere doar comparația din titlu sau la acel incipit inspirat, unde acel „apăs rec” pare un fel de anesteziant al durerii, și tot mi-ar fi sărit în ochi (fără să mă rănească!) acest poem.
Te felicit și eu, Danielo!
Sigur, nici aici nu te eliberezi de tristețe, însă, cine nu știe că tristețea, în special, este ce care nutrește poezia dintotdeauna?!
Cum s-a mai zis mai sus, este un text bine structurat, cu un paralelism sintactic și simetrie inspirat alese. Numai dacă am avea în vedere doar comparația din titlu sau la acel incipit inspirat, unde acel „apăs rec” pare un fel de anesteziant al durerii, și tot mi-ar fi sărit în ochi (fără să mă rănească!) acest poem.
Te felicit și eu, Danielo!
Pe textul:
„noaptea ca un magnetofon ce ne înregistrează respirațiile" de Daniela Davidoff
Recomandat0 suflu
ContextNu mai am răbdare pentru ghicitori, am zis și eu ceva în amintirea vremurilor când eram preocupat de ele. Succes celor care se încumetă!
Pe textul:
„Ghicitoare 760" de Miclăuș Silvestru
0 suflu
ContextSigur că niciodată recitarea propriei poezii nu va fi la înălțimea a ceea ce scriem. Am citit în public de multe ori, însă, au fost și momente când inima o lua la galop. (!) Da, intr-un fel ne trădăm vocea interioară.
Pe textul:
„cerneală invizibilă" de Andrei Forte
0 suflu1
Contextdincolo de forma artistică, ceea e m-a impresionat mai mult este acea ușoară detașare de cele spuse, deși, la lectură, mesajul transmis nu pare deloc așa. Spun acestea după ce m-am folosit de propria voce interioară! Aș vrea să și ascult textul în lectura autorului.
Pe textul:
„cerneală invizibilă" de Andrei Forte
0 suflu
ContextCitesc de mai mult timp creațiile lui Andrei Forte, chiar dacă nu las și semn de lectură. Ai naturalețe în scris, sensibilitate, chiar dacă uneori limbajul este prea naturalist, ca să aproximez ceva care este, mai degrabă, altceva.
Textul de față, cu un titlul nu ieșit din comun, dar bine ales, pare a se elibera de acel limbaj prea încărcat, abundent descriptiv, având o structură bine închegată, expresivitate și reflexivitate bine dozate, Spre edificare, aș sublinia versurile care aduc expresia cea mai fidelă a originalității: „ești superbă/ca o greșeală scrisă cu cerneală invizibilă” ( un loc comun, „ești superbă”, alăturat unei comparații originale); „nu poți minți o floare/dacă ați sângerat destul în același pământ”; penultima strofă, integral, precum și ultimele trei versuri, evidențiate și de Bogdan Geană.
E o poezie care, în opinia mea, își merită locul la texte recomandate.
Textul de față, cu un titlul nu ieșit din comun, dar bine ales, pare a se elibera de acel limbaj prea încărcat, abundent descriptiv, având o structură bine închegată, expresivitate și reflexivitate bine dozate, Spre edificare, aș sublinia versurile care aduc expresia cea mai fidelă a originalității: „ești superbă/ca o greșeală scrisă cu cerneală invizibilă” ( un loc comun, „ești superbă”, alăturat unei comparații originale); „nu poți minți o floare/dacă ați sângerat destul în același pământ”; penultima strofă, integral, precum și ultimele trei versuri, evidențiate și de Bogdan Geană.
E o poezie care, în opinia mea, își merită locul la texte recomandate.
Pe textul:
„cerneală invizibilă" de Andrei Forte
0 suflu
ContextAș vedea, mai degrabă, o „poemă felină”, dacă se așază poală. Sau poate că e un poem nou-născut, iar atunci, da, mi se pare normal să fie ținut în poală, eventual, și legănat, să adoarmă și să toarcă asemenea unei pisici leneșe, după cum spui.
„Micile rafale silabice”, la fel, e normal să rămână neînțelese. Socratic vorbind, eu nu am înțeles nici măcar atât.
Până la urmă, tu ești maestrul sublimării. (!)
„Micile rafale silabice”, la fel, e normal să rămână neînțelese. Socratic vorbind, eu nu am înțeles nici măcar atât.
Până la urmă, tu ești maestrul sublimării. (!)
Pe textul:
„poem felin" de Liviu Nanu
0 suflu
ContextAți pus virgulă după "încerc" spre a evita cacofonia. Puteți să-l eliminați pe "ca" la începutul versului următor.
Pe textul:
„Iar eu va trebui să fiu acolo, ca să te ridic " de ILIE GRIGORE
0 suflu
Context"accesată" (cred că ați vrut să spuneți "această"); după "încerc" nu trebuie virgulă, fiindcă urmează o completivă directă; lipsește căciulița la "ă" în cuvântul "făptura"; de asemenea, în ultimele opt versuri sunt cam multe virgule, dar poate prin acele pauze autorul a vrut să evidențieze niște stări.
Mai multe nu spun, să nu creadă autorul că sunt pornit împotriva dumnealui. Am vrut doar să ajut cumva.
Mai multe nu spun, să nu creadă autorul că sunt pornit împotriva dumnealui. Am vrut doar să ajut cumva.
Pe textul:
„Iar eu va trebui să fiu acolo, ca să te ridic " de ILIE GRIGORE
0 suflu
ContextE doar o joacă aici. Mă bucur că v-a plăcut.
Pe textul:
„graseind cu-avânt prea mare/ pe câmpii vag literare" de George Pașa
0 suflu
Contextn-ar fi rău să facem un program special pe Radio Agonia, că nu doar noi doi vorbim graseiat. Iar glumesc, deși...
Pe textul:
„mai avem cinci minute până se umple camera cu adulți" de Bogdan Geana
0 suflu
Contextca să fac și eu pe editorul (!), în strofa a treia, versul 2, ai uitat să-i pui căciula lui „să”. Hai repede, să nu răcească!
Pe textul:
„mai avem cinci minute până se umple camera cu adulți" de Bogdan Geana
0 suflu1
ContextMi-a plăcut textul, dar, dincolo de prozodia clasică „împănată” cu un vocabular cât de cât actualizat (vezi „prăjituri dubai”, „ninja și samurai, mă rog, îl putem adăuga și pe steve vai), e un joc inteligent, dar mai mult de amuzament, cum mai scrie oricare poet care se respectă. Îmi place și contratul dintre anomalia din versul „să fete mâțele câini ciobănești”, în contrast cu versurile anterioare „de ce nu-mi spui că mă iubești/să facem iarăși între noi lucruri firești”. Adică o pledoarie pentru normalitate într-o lume care dă impresia că și-a pierdut busola.
În consecință, votez și eu cu Steve Vai, dacă graseiezi și tu în scris! Glumesc, desigur.
În consecință, votez și eu cu Steve Vai, dacă graseiezi și tu în scris! Glumesc, desigur.
Pe textul:
„mai avem cinci minute până se umple camera cu adulți" de Bogdan Geana
0 suflu1
Context