doar despre cele care parvin

Mi-a plăcut poemul acesta, are coerență, structură adecvată, subiect interesant și o undă lirică străbătându-l de la incipit până la final. Cred că este unul dintre cele mai bune poeme ale tale cu tematică socială. Realizezi bine comparația dintre prezent și trecut, cu toate diferențele și asemănările lor inerente. De fapt, textul este despre istoria personală, sufletească, privită în contextul social.
Deși predomină o stare de deprimare senină, dacă mi se permite acest oximoron, în subtext putem sesiza și (auto)ironia amară și meandrele unui suflet care s-a regăsit - unde altundeva?! - în iubirea ca „dezinfectant”.
Ar fi multe de spus, aș putea zice mai mult, mai ales că și eu sunt „vechi”, și prin mine au trecut toate cele enumerate în versurile de început, dar las și cititorului plăcerea de a descoperi, atât la nivel de conținut, cât și la nivel expresiv, poezia care se scrie sub diversele ei forme.
Nu, aici nu este un simplu exercițiu de formă ,fie ce ar zice alții!
Apreciez!

nu prea știu să compar cu versul unui mare scriitor Y sau Z, și sincer nici nu aș vrea să fac asta, pentru că aș risipi sentimentul pe care îl am după lectura textului tău, dar știu că, citindu-ți poezia, m-am identificat aproape în totalitate cu ce ai scris aici.
Pentru aceasta, te rog să îmi permiți să-ți prind la reverul rochiei, o steluță.

Citit, impresionat. Ce e mai important despre poem s-a spus înaintea mea, n-aș vrea să repet. Textul mi-a sugerat (sau poate așa este cheia în care l-am citit) un sentiment de răzvrătire, de zbucium și (uneori) de cedare în fața unei realități. Dar colegii George Pașa și Bogdan Geană au surprins mai bine această stare transpusă în versuri. Felicitări!