George Pașa

Ai toata admiratia mea pentru tot ce ai scris aici, dar pastrez unele rezerve privitoare la una dintre afirmatii. Ma voi referi mai incolo la ea. Analizand compozitia, remarc si aici coeziunea textului, introducerea avand rolul de a capta atentia si de a sensibiliza, iar finalul avand tenta poetica. In ce priveste continutul, spun ca sunt de acord cu etimologia cuvantului \"mostenire\" si cu intregul lant de asociatii pe care il faci, intrucat multe dintre datele prezentate imi erau cunoscute. La fel in cazul toponimelor: Baragan si Braila. Pastrez rezerve in privinta afirmatiei ca ar fi mai multe asemanari ale romanei cu sanscrita decat cu latina, fiindca ar demola tot sistemul de cunostinte dobandit de mine (e-adevarat, inca firav). Nu inseamna ca n-ai putea avea dreptate. Stiu ca sanscrita este mai veche decat latina, dar ambele au radacini in indo-europeana, cum e cazul si al slavei comune. E riscant, dar cred ca merita sa stim adevarul. Oricum, eseul este interesant.
Pasa

Camelia, ai realizat si acum un comentariu pertinent, fapt pentru care iti multumesc. Nu stiu cat de valoros e mesajul, dar stiu ca am dorit o esentializare a poeticitatii. Si acum am mai eliminat surplusul de metafore, dar versurile mi se par oarecum glaciale.
Valeriu, multumesc pentru viziunea de dincolo de text. Din ce-ai scris, rezulta ca ai inteles mesajul. Te-as ruga, cu alta ocazie (daca vei mai dori, bineinteles), sa comentezi si textul. Altadata, realizai comentarii deosebite. Pot fi si polemice, stii ca nu ma supar. Multumesc!
Pasa

E imens golul acesta din privire. Interesanta paralela pe care o faci intre stare sufleteasca si legea lui Arhimede. Nu insist mai mult, am inteles in felul meu textul si-l apreciez ca in putine cuvinte spune multe despre o stare de spirit.
Pasa

imi pare bine ca ai intuit o parte dintre semnificatiile textului, in special tendinta de aici spre spiritual. M-am temut, de cand am postat poezia, ca nu va fi inteleasa, sau va fi considerata ca o expresie a energiilor negative. Multumesc mult pentru comentariu si pentru inteligenta de care dai dovada.
Pasa

\"nicio\" i.l.d. \"nici o\"

Imi cer scuze pentru doua greseli de redactare. A se citi: \"a unei reuniuni de specialisti\" i.l.d. \"a unei reuniuni a unor specialisti\"; \"sunt de acord\" i.l.d. \"nu pot decat de acord\"

pare a fi prezenta aici o tentativa mereu esuata a eului de a se elibera de presimtiri stranii, care vin din abisurile lantului de vieti care il leaga de fiinta astrala. de aceea, intruparea acestui suflet etern nu mai este aici \"coborarea in lume\", ci \"alt corp gravat cu fasii de rosu/ peste care pasesc oamenii/ in promenada lor spre moarte\". nu pare a exista aici nici o lamentatie, desi prezenta a mai multe lexeme din campul semantic al mortii ar putea sugera acest lucru. e mai degraba acea rostire (sau rostuire) a cuvintelor care exorcizeaza fiinta de trairea angoasanta. finalul textului este interesant prin deschiderea sa. \"ultima pagina\" este si a sfarsitului fiintei, mai semnifica, in opinia mea si descoperirea sensului vietii, sau intuitia sinelui. nu stiu daca imaginea \"corp gravat cu fasii de rosu\" are drept referent corpul astral, dar cred ca ideea de jertfa ar putea fi prezenta. am riscat acest comentariu, constient totusi ca poezia elei nu este usor de analizat, de aceea voi fi scuzat, probabil, de impresionismul critic, ma impac mai greu cu alte metode.
pasa

Este interesant eseul, chiar din titlu trimitand la acea legatura sacra existenta intre spatiu, limba si neam. Cercetarile tale, de aici si din alte eseuri, sunt binevenite, in conditiile in care se manifesta, chiar in spatiul public, o neglijenta din ce mai grava fata de limba romana, ajungandu-se, ca in secolul al XIX-lea, la o limba impregnata de barbarisme.
Eseul este, de fapt, o rezumare a unei reuniuni a unor specialisti in dacologie, la care ai prezentat comunicarea: \"Simboluri megalitice: Kogaion, Dochia si Meru\". Nu sunt un specialist in domeniu, desi, fara indoiala citesc lucrari din domenii variate, nu numai beletristica, de aceea nu pot aduce completari sau sa vin cu argumente divergente. De aceea nu pot decat de acord cu explicarea celor trei termeni: Kogaion, Dochia, Meru.
Eseul are multiple finaliti: informativa, spirituala si, nu in ultimul rand, morala. Cunoscandu-ne mai bine originile noastre ca popor, vom avea poate mai mult respect fata de altii, iar pacea poate ca nu va mai fi o utopie.
Cu multumiri pentru lectura pe care ne-ai prilejuit-o,
Pasa

Fara pretentia de modernitate cautata (nu e un repros), povestirea aceasta are cateva dintre procedeele intalnite si in creatia poetica a dlui Nanu: colocvialitate, umor involuntar, creat de situatie, dublat de grotescul personajelor (care incalca un principiu moral elementar: respectul pentru cel raposat), prezenta unor semne nonverbale, care sunt inserate intre fraze aparent monotone. Astfel, remarc circularitatea compozitionala, creata de acea senzatie stranie a celor care-l privigheaza pe mort ca acesta ii priveste dintr-o parte (in incipit) si de impresia sotiei acestuia, daca am retinut bine, ca mortul ii face cu ochiul (in final). Poate ca sunt si semnificatii simbolice, dar n-am vrut sa merg pe aceasta pista. Oricum, realismul viziunii, dialogurile ce scot in evidenta meschinaria umana, laitmotivul tuicii, bauta (nu-i asa?!) in memoria disparutului, sirul de infidelitati conjugale, divulgate in acel moment (ne)potrivit, sunt cateva aspecte ale intrigii care confera calitate prozei. Eu asa vad!
Pasa

Intr-adevar, \"nimic nu-i intamplator\". Protectorul nostru invizibil ne este alaturi.
Tehnica argumentatiei este aici ireprosabila. Acele analogii subtile pe care le faci sunt nu numai rodul unei documentari serioase, dar si al unei revelari din partea ingerului, caruia ii multumesti si-i multumesc si eu.
\"Astfel se deslusesc legaturile dintre caile sufletului, muzica sferelor, instrumentul caval si lumea minunata a ingerilor\"- spui in finalul prezentarii ipotezei, dupa care urmeaza o interesanta incursiune spirituala, ajungandu-se la concluzia ca orice proces creator nu este nicidecum intamplator. Daca fiecare dintre noi am dezvolta macar una dintre cele paisprezece calitati specifice, \"in faza incipienta in noi\", ar fi extraordinar. Multumesc!
Pasa

Titlul si subtitlul sunt, in viziunea mea, bine alese, relevand realul cu fetetele sale contradictorii. Este aici o existenta sumbra, din care bucuria pare sa fi disparut. Gestul de a deschide fereastra, sugerand parca dorinta de a iesi spre nelimitat, ramane suspendat, intrucat nu poti face abstractie de realul care ucide orice vis. De aceea existenta nu mai poate fi recompusa din fragmente (\"cioburi\") de iluzii, pentru ca \"oglinzile\" eului pot sa o reflecteze deformat.
Versurile care urmeaza ne aduc in fata imagini ale unei lumi zbuciumate, iar finalul este marcat de scepticism. Mi se par bine realizate ultimele cinci versuri, precum si urmatoarele:
\"intorci oglinzile la perete
cioburile iti fac viata mai usoara
soarele este aproape de sange
innebuneste de atata rosu\". Sigur, in ansamblul textului, fiecare vers are un rol, nimic nu mi se pare a fi redundant.
Numai bine!
Pasa

Domnule Jianu,
sper ca nu imi imputati ceva. Eu nu m-am dezis niciodata de Eminescu, indiferent de modalitatile creatoare pe care le adopt. Daca ati fi avut amabilitatea sa fiti mai clar, ar fi fost mai bine. Intr-un raspuns anterior faceam trimitere la \"Oda (in metru antic)\", recunoscand influenta pe care a exercitat-o Eminescu. Dar numai in primul vers al poeziei mele, care oricum are o alta forma. Ma veti scuza, sper, dar ati citat inexact cel de-al doilea vers al \"Odei...\" Corect este: \"Pururi tanar, infasurat in manta-mi\". Va multumesc.
Camelia,
iti multumesc pentru completari, in raspunsul anterior mi-am exprimat gratitudinea. Sunt informatii pretioase, mai ca-mi vine sa cred ca ma mai viziteaza si pe mine muzele, dupa ce, in niste texte mai vechi, le-am cam luat peste picior! Nerecunoscator ce sunt, uit ca nemultumitului i se ia darul.
Cu stima,
Pasa

Camelia, ca de obicei, comentariul tau exprima intr-o forma concisa si la obiect esenta textului meu. La fel, iti multumesc pentru ca ma mai trimiti, involuntar desigur, la dictionarul de mitologie. Nu prea tin minte numele zeitatilor mitologice, mai precis nu mai retin amanunte despre acestea. De mai recurg uneori la gestul orgolios al cunoasterii prin sine si pentru sine, aceasta nu impiedica pe ingeri sa fie cu mine, chiar daca ma dezic uneori de ei. Multumesc!
Cornelia, bun venit in pagina mea. Admiram profunzimea comentariilor tale pe alte pagini, unde gandurile noastre s-au mai intalnit. Si acesta e un comentariu bun. Regulile impun ca autorul sa nu-si comenteze textele, dar pentru a gasi raspunsul la intrebari, poti pleca de la sugestiile oferite mai inainte de Camelia Tripon. Iti multumesc pentru atentia acordata acestui text.
Pasa

Sunt aici, in viziunea mea, niste ganduri ce releva un suflet plin de prospetime, care se mai poate infiora la farmecul nepieritor al fiindului, la prima intalnire cu barbatul \"cel bun, cel tandru/ mereu ascuns in noapte/ printre pasari ce dorm,/ descifrand caile stelelor,/ sfatuind sufletele calatoare/ ce drum sa aleaga\". Complexitatea sufleteasca rezulta, mi se pare, dintr-o desavarsita naturalete in exprimarea trairilor.
Nu sunt un cititor pasionat de jurnale, dar acest text imi placu, mai ales ca adopta forma neobisnuita a versului.
Pasa

Trebuie sa recunosc un lucru: desi am lucrat indelung la aceasta poezie, scriind vreo sase variante, tot nu sunt convins ca am gasit formula cea mai potrivita, care sa ma apropie de cititor. Dar din opiniile voastre se incheaga usor-usor semnificatiile textului. Ce pot sa va spun este ca am urmarit o poezie a cunoasterii.
Cristina, e o alta lumina a singuratatii in textele mele, dar apropiata prin semnificatii de aceea a \"Odei...\" eminesciene. Ideile originale sunt in restul textului.
Stefan, asa este, e si un poem al cautarii de sine.
Elena, nu stiu daca aici \"culorile\" (presupun ca te referi la acelea ale sufletului) sunt mai \"calde\", dar daca spui tu, nu te contrazic!
Valeriu, m-ai pedepsit cu aceste versuri pentru \"rautatea\" comentariilor mele! Mi-am batut putin capul sa inteleg ce-ai vrut sa relevi aici. Raspund: si da, si nu.
Va multumesc tuturor pentru interesul pe care-l aratati textelor mele. Numai bine!
:) Pasa

= Mariana, atunci cand scriam acest poem, intr-adevar am avut trairi intense. Textul parca s-a scris singur, fapt mai rar la mine, deoarece, aproape totdeauna, eu incerc sa impac sentimentul cu ratiunea. Dar acum, dupa ce am facut multe modificari, stiu ca nu mai e aceeasi stare de spirit. Ma bucur totusi ca ti-a placut si iti multumesc pentru aprecierile nemeritate. O zi buna!
Pasa

= Imi pare bine ca ai niste vorbe incurajatoare pentru mine. Cred ca am ramas acelasi, indiferent de modalitatile de exprimare artistica. E greu sa-ti schimbi stilul, mai ales cand nu esti un incepator in ale poeziei. Inseamna ca nu voi fi niciodata un poet de avangarda. Deja scriu din ce in ce mai rar, nu mai simt impulsul creator din prima tinerete. Iti multumesc si iti urez succesul pe care il meriti, pentru ca esti o luptatoare.
Pasa

= Elena, ma bucur ca ai citit textul, dar, sper ca nu te vei supara, versul ales de tine: \"ador cuvintele in bronz taiate\" este inserat ca o expresie a diferentei dintre viziunea statica (incremenita) asupra naturii estetice a cuvantului si una dinamica, mai putin ( sau deloc) explicativa spre care tind in creatiile viitoare. Multumesc pentru semn, e pretios pentru mine!
= Camelia, ideea in sine a textului poate ca e buna, dar, desi am redus textul la jumatate, modificand si mesajul, facandu-l mai putin \"usurel\", eliminand teribilismele, nepotrivite pentru tipul meu de sensibilitate, totusi ceva scartaie in structura acestuia pentru a fi poezie. Cred ca, eliminand prea mult, n-am gasit conectorii potriviti pentru a asigura coeziunea acestuia. Sper sa scriu texte mai bune, spre a ma adresa astfel mai multor cititori. Multumesc!
Pasa

= Sunt aproape convins ca vei mai lucra la acest text, care poate fi unul deosebit. Si mie imi place asa cum este, fiindca, dincolo de divergentele noastre in ce priveste literatura, admir tot ce inseamna inteligenta creatoare. Numele \"eroului\" sau cel al \"eroinei\" din acest poem (imi permiti sa-i spun asa?) nu prea conteaza, ci, in opinia mea, ai in vedere un \"model\" pe care-l consideri nefast. Interesanta aceasta eterna problema filozofica a opozitiei moral /amoral/ imoral. Cate prejudecati distrug armonia dintre oameni, chiar si in domeniul literaturii, unde, poate mai mult ca oriunde, trebuie sa respectam dreptul la diferenta. Scuza-ma daca am divagat putin! Poate voi reveni cu un comentariu pe text, daca vei mai modifica.
Pasa

= Iti multumesc, Mariana, pentru gandurile frumoase si pentru observatii. Ar fi bine si \"sagetile-nmuiate in patimi otravite\", dar s-ar pierde sensul a ceea ce-am dorit initial, pentru ca, de fapt, am utilizat o inversiune. Sagetile au fost otravite in patimi. Voi lasa totusi asa, nu e incorect, chiar daca ambiguu, pentru ca n-as vrea sa ajunga si aceasta poezie la atelier, cu tot parfumul ei vetust.
Comentariul la pastelul tau n-a fost chiar asa de bun, mi-e ciuda ca n-am avut inspiratie mai multa. O seara fericita!
Pasa
p.s. Scuza-ma ca am utilizat una dintre formulele tale preferate de ramas-bun!