Poezie
maestrul și ucenicii săi
1 min lectură·
Mediu
cuvintele se poticnesc undeva în zbor către mantinela frunții
proiecție de cretă pe o tablă mai mereu zgâriată
un sunet se oprește între dinți rămâne la potențialul exploziv
un altul lovește în cerul gurii în limba șlefuită fals până la ascuțire
maestrul lipsește
în pustie se-nveșmântă cu stihar de lumină
în clepsidră se scurge nisipul
dar ucenicii au rezolvat ultimul exercițiu la gramatica deznădejdii
deși urechile lor sunt acum surde la strigătul
ce le transmite ca un dangăt de clopot
următorul exercițiu la gimnastica morții
043.958
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 85
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “maestrul și ucenicii săi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/1734029/maestrul-si-ucenicii-saiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPMaria, este interesantă viziunea ta asupra acestui text, plecând de la similitudini cu ideile lui Yann, care pot fi reale, dar uneori complementare. Îți mulțumesc!
0
DMcopacul meu poet cu brațele ca niște măslini rodiți,înveșmântat cu o bucată mică de soare, stiharul său avea una dintre mâneci descusută și cred că era cea dreaptă.
dacă strigi cu siguranță cineva te va auzi.
aprecieri
dacă strigi cu siguranță cineva te va auzi.
aprecieri
0
GPNu știu în ce măsură strigătul are vreun sens sau dacă va fi auzit. Pot fi asemănări cu imaginile evocate de tine, dar eu am transmis altceva. Mulțumesc pentru semn, aprecierile eu le transmit cititorului. Eu nu am vreun merit.
0
cu aceeasi bucurie sa va citesc, chiar daca nu reusesc asa cum simte maestrul,
maria