Poezie
pelvisul unei nopți de gardă
(fără carte. de muncă)
1 min lectură·
Mediu
m-am gândit uneori să-mi fac prieteni printre vânzătorii din piață
să vând literatura scrisă peste noapte cum vând ei verdeața în zori
osul sacru
evident
l-aș azvârli câinilor de la tomberoane în speranța
că din bogdaproste îmi va crește altul mai dur
păcat de tine mo mi-a zis o precupeață mustăcioasă
cu ecuson în piept și diplomă de producător atârnată-n cântar
nu te pricepi la îmbârligăciuni
n-ai stofă
n-ai fi în stare nici pe tine să te vinzi
multe pagini le-am depozitat în uscătorie
de galbene cineva le-a pus într-un borcan cu apă
sub el
mi-a lăsat un bilet scris de mână: nu avem
unde să ne uscăm rufele du-le
în casa liftului – și-așa nu are utilitate
(administrația)
atât am prin buzunare
cuvinte pe care
nici anticarul din colț nu-mi plătește nimic – hârtia măcar
îmi zice cu ochii mijiți
dacă nu ar fi scrisă ți-aș da câteva parale pe ea
la ce folos paralele? eu încă mai cred
că pot schimba literele în pâine și vin
023.709
0
GP