Retro 2

infinitivul are un singur i.
îmi pare rău să observ erori sistematice. mai ales câtă vreme pe alocuri regăsesc versuri reușite. dar tot nu înțeleg cele paranteze.
pictura cu vin e o imagine bună. plus trupul vindecător, deși am citit fără acea comparație.

ca și imperativul, dealtfel. dar nu mă lua în seamă, mi-s zăpăcită în așa situații. păcat.

iti multumesc pentru atentionari. ma gandesc sa angajez un corector.
e ciudat (pentru mine) sa vad cum (aceasta) a-gramatika poate atrage... o astfel de \"atentionare\" (prin intermediul com-ului) ne pune (pe amandoi) intr-o situatie \"delicata\", indiferent de cat am fi de zapaciti.
uite o sa scot toate \"i\"urile. pe viitor poate gasim o altfel de rezolvare.

multam de trecere si de citire

cu stima, Cornel Stefan Ghica

E aici o sublimare și spiritualizare a iubirii. Citez versurile preferate: \"te mai aud/ mersul tău e în urmele mele/ în pantofii nelustruiți\"
\"Nu!/ nu te apropia/ ca și cum trupul meu/ ar fi Iisusul vindecându-te de excitații și droguri\"
\"nu mă (mai) urmări/ ceea ce ochiul meu plânge/ zâmbetul tău/ absoarbe duhovniceasca fericire a sărutului/ a iubirii dansăm prin icoane/ pictate cu vin\". Frumos text!

\"a iubirii dansÎND prin icoane\"

e un text vechi, (putin) re-aranjat, la care am adaugat (printre altele) \"sunetu\'\" mersului urmarindu-ma \"in urmele mele\".
iti multumesc pentru trecere, pentru citire si pentru sustinere, prieten drag.

cu stima, Cornel Stefan Ghica

Imi place mult \"mersul tau e in urmele mele\", \"zâmbetul tău absoarbe...\" Poem elegiac, dar și cu tonalități revoltate, aproape de paroxism. Aș mai citi și alte poezii din seria Retro. Da, Dumnezeu a ajuns retro - o idee extraordinară.

Stefan,

am citit poemul tau. mai ai de lucrat pe text, in mare parte, bun. reamarc; \"mersul tau e in urmele mele\".
cu prietenie,
p.parvescu

tamara,
(uneori) ma gandesc ca OMUL este un deschizator de drumuri, iar Dumnezeu (in urma sa) culege \"roadele\" acestui \"sacrificiu sacru\". cine stie? retro-spectiva nu ridica (suficiente) pretentii.

petrut,
orice text treb\' pre-lucrat. pan\' la urma raman din noi (doar) cuvintele suficiente.
sunt destule lucruri care nu-si gasesc locu\' si o gramad\' de locuri fara cuvinte. cine reuseste sa le echilibreze si sa le rosteasca intr-un singur om?

onorat de prezentele voastre.
multumesc pentru trecere si pentru citire.

cu stima, Cornel Stefan Ghica