George Pașa
Verificat@george-pasa
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
Colecțiile lui George Pașa
Pe textul:
„ecaterina dispare" de Ecaterina Ștefan
Cu respect pentru domnul Mureșan, dar comentariul anterior e în afara subiectului. Cu Ecaterina se poate polemiza.
Pe textul:
„Liniștea de la capătul venei" de Teodor Dume
În ciuda unui aer vetust, poezia mi-a creat o impresie bună. Știi că nu recurg la aprecieri gratuite, dar nu știu dacă solul pe care ai semănat este favorabil. Sigur știi la ce mă refer. Multă inspirație în continuare!
Pe textul:
„Îndoieli existențiale" de razvan rachieriu
Pe textul:
„numai noapte și apă" de cezara răducu
Pe textul:
„numai noapte și apă" de cezara răducu
Pe textul:
„numai noapte și apă" de cezara răducu
Pe textul:
„Poemul acesta îți poartă veșmintele" de Maria Prochipiuc
Liviu-Ioan, sigur e o glumă atunci când titlul comentariului dvoastră e \"Kala-Pașa\", pentru că autorul nu are nico legătură cu personajul. Nu știu cât trezește sentimente, dar m-aș bucura ca textul să provoace reflecții și stări de bună dispoziție. Probabil acela e și motivul recomandării sale.
Vă mulțumesc pentru aprecieri\"
Cu respect,
Pașa
Pe textul:
„Kala Polaris, micuțul rebel" de George Pașa
RecomandatTextul are, pe lângă armonia ce a devenit aproape o constantă a versurilor autorului, și gânduri profunde, ce pendulează permanent între \"afară\" și \"înăuntru\", între certitudinea unui drum al ființei/ creației ce nu a fost părăsit și indoiala ce vine din afară. Începutul e încărcat de taina ființării poetice, a (dis)cernerii cuvintelor ce exprimă cel mai bine starea sufletească sau, mai bine zis, a curgerii sufletului prin sita nemiloasă a cuvintelor. E aici o dramă a eului care ființează într-un topos spiritual ale cărui rădăcini sunt fixate în atemporal, \"într-un Rucăr mioritic și cuminte\".
Strofele următoare au imagini deosebite, deși nu neapărat imagistica ar fi punctul forte, ci stările poetice învăluite oarecum într-o detașare de sine. Sunt multe de spus, dar ce m-a impresionat mai mult este păstrarea încrederii în menirea cărții. Poate că acea grafie aleasă, \"CarTe\", \"CarTea\", deși conștientă, lasă o ușoară notă de (auto)ironie, nu știu dacă și benefică pentru mesajul poetic. Dar sunt în poezia aceasta semne ale unei scriituri de calitate.
Pe textul:
„haină de hiară" de Vasile Munteanu
Referindu-mă la text, parcă nici mie nu-mi prea place formularea finalului, chiar dacă deznodâmântul e \"fericit\". Totuși, acel vers ultim spune mai mult, chiar dacă pare ieșit \"din schemă\". Respect, însă, alegerea dvoastră. În rest, mi se pare un text acceptabil. Voi fi în continuare interesat de ciclul poetic \"de mînă cu Waldo\".
Pe textul:
„Olguța se sinucide" de Liviu Nanu
Pe textul:
„poezia dincolo de moment" de George Pașa
Cu aceeași prietenie,
Pașa
Pe textul:
„poezia dincolo de moment" de George Pașa
Pe textul:
„poezia dincolo de moment" de George Pașa
Cu (același) respect,
Pașa
Pe textul:
„Ultima noapte a lui Sardanapal - sonet 2" de Virginia Popescu
Ecaterina, niciun cuvânt, în opinia mea, nu e în afara poeticului, dacă sensul îl cere. Dacă te-ai fi referit la sintagme, șabloane de gândire, da. Aici, nu liniștea, ci gândul \"cască alene\". Despre texte mai bune sau mai rele, am observat că nimeni nu are cum să fie obiectiv, poate cel mult spune dacă are în față o poezie. Și nici nu trebuie să fie altfel, dacă respectiva persoană are gust estetic și o cultură poetică pe măsură. Important e să fim sinceri cu noi înșine.
Pe textul:
„drumul aghioaselor" de George Pașa
\"Cu scuze pentru deranj\" (vorba lui Liviu Nanu),
Pașa
Pe textul:
„viața un adaos de rutină" de Teodor Dume
Pe textul:
„oameni, oameni" de Ela Victoria Luca
Un trecător \"rrrău\"!
Pe textul:
„oameni, oameni" de Ela Victoria Luca
ființa plutește prin aburul somnolent
ce-ți spală memoria de
foamea himerică a întrebărilor
nu poți smulge din tine sentimentul
oricât de bolnav sau de închipuit
doar cu prețul trădării ființei
Dincolo de toate acestea, e ceva aici dintr-o energie extrasenzorială pe care o posedă, într-o măsură mai mare sau mai mică, orice creator de frumos.
Pe textul:
„arderea oaselor pline de pământ" de cezara răducu

