geometria iubirii...

frumos dar cam abstract.

multumesc pentru atentia acordata frumosului abstract!...te mai astept...

iubirea prin prisma geometriei am văzut-o atunci când m-am îndrăgostit de profa de mate în generală... mult de-atunci... însă ai sintetizat perfect iubirea... trecerea între dimensiuni...foamea de cuvinte. Îmi place stilul tău. Vezi jos pe pagina de autor id-ul meu de mess. Mi-ar plăcea să mai vorbim. Senin în tine

fermecător este faptul că putem \"ajunge în\" iubire din orice \"loc\" am pleca...așa că, de ce nu și din/prin geometrie...fiecare lume are \"forma\" ei de iubire...mă bucur de-am reușit să-ti transmit ceva prin poveștile de dragoste ale liniilor și cercurilor mele...
zambet: ieși din \"prisma geometriei\" și iubește dintr-un spatiu infinit...senin și în tine...

Iată unul dintre textele tale minimaliste care îmi e pe plac. Abstractul are corespondent în \"geometria\" sentimentelor. O viziune nu neapărat nouă, dar cu siguranță personalizată. Și mai poate fi citit și altfel, încât îl putem completa. spre exemplu, eu îl citesc și așa: \"o linie/ își caută sens/ în taină/taie în taină un cerc/ și visează la sferă\" sau : \"cercul își caută sens/ în taină/ visează o linie ce-l taie în două\" etc. Nu e un simplu joc, se bazează pe asociații logico-semantice și pe opțiuni personalizate, așa cu spuneam la început.

propunerile tale... ca niste pasi \"inainte\" \"inapoi\" prin sensuri relative...(adineauri am vazut si acest comentariu)...aici cuvintele au vrut sa cristalizeze o \"expansiune\" evolutiva a iubirii (nu doar spatiala , \"pasi\" prin uni-, bi- si tridimensional) spre esenta, insufletind o desfasurare prin taina manifestarii, de la simplu la un complex ce multiplica infinit alternativele de perceptie a iubirii...ma bucur ca textul ti-e pe plac...stii, uneori e frustrant sa \"cunosti\" launtric \"ceva\" si sa nu fii in stare sa-\"l\" prinzi in cuvinte...cam asta mi se intampla mie...dar voi continua...imi cer iertare pentru absenta diacriticelor... multumesc!..