Poezie
Risipita
1 min lectură·
Mediu
Un gest cald lângă zidul de gheață
sparge nesiguranța din pas pe miezul destinului,
drum îngustat cu pietre la mijloc,
instabil echilibru între
nerăbdarea de a strânge cu o mână
funia vieții legată-n șapte noduri
și bucuria de a ține hulubul
în cealaltă, până zboară
identic pruncului
ce învață mersul legănat.
064.469
0

Îmi place modul de prezentare al echilibrului,\"nerăbdarea de-a strînge cu o mînă/funia vieții legată-n șapte noduri/și bucuria de a ține hulubul în cealaltă(...)ca pe un copil ce ține mersul legănat\"
Tot amintind de pătrundere și accesibilitate, eu aș fi început așa, gestul cald lângă zidul de gheață.mi-e mi se pare mai ușor de deschis poemul.
Să nu o luați ca pe o tentă de altceva...
Imi place și intrare concepută de d-voastră numai că mi se pare că-mi lunecă mai ușor.E doar o părere și vă rog nu țineți cont neapărat
Cu suzele de rigoare
vă mulțumesc,
Cu sinceritate,
Teodor Dume,
Cu sinceritate,
Teodor Dume,