GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Textul are unitate compozițională, oscilând între mai multe planuri.
Pe textul:
„spre un dicționar" de silviu viorel păcală
0 suflu
ContextAș spune că în cele mai multe poezii ale lui Silviu Viorel Păcală avem în față ochilor fulgurația unei senzații sau revelația unei stări care își caută cuvintele într-o imperioasă nevoie de a se transfigura în ființa textului.
Și aici totul pare a se naște dintr-o oboseală a căutării, iar cuvântul are puterea magică de a reînvia ceea ce pare încremenit în suflet. Ni se dovedește încă o dată că avem de-a face cu un minimalism de o altă factură, cu rădăcini în onirism. Textul, în opinia mea, are unitate compozițională, deși pare o oscila între mai multe planuri. Ce mi se mai pare deosebit este coexistența dintre o stare, un concept, un sentiment și contrariul acestora. Nu mai enumăr imaginile poetice preferate, pentru că toate contribuie la reușita poeziei, chiar dacă nu par a egala sublumul vers final dintr-un text anterior, \"o istorie a zilei\".
Chiar dacă nu este cel mai bun text citit de mine în pagina autorului, consider că este destul de original și reușit pentru a-l remarca.
Și aici totul pare a se naște dintr-o oboseală a căutării, iar cuvântul are puterea magică de a reînvia ceea ce pare încremenit în suflet. Ni se dovedește încă o dată că avem de-a face cu un minimalism de o altă factură, cu rădăcini în onirism. Textul, în opinia mea, are unitate compozițională, deși pare o oscila între mai multe planuri. Ce mi se mai pare deosebit este coexistența dintre o stare, un concept, un sentiment și contrariul acestora. Nu mai enumăr imaginile poetice preferate, pentru că toate contribuie la reușita poeziei, chiar dacă nu par a egala sublumul vers final dintr-un text anterior, \"o istorie a zilei\".
Chiar dacă nu este cel mai bun text citit de mine în pagina autorului, consider că este destul de original și reușit pentru a-l remarca.
Pe textul:
„spre un dicționar" de silviu viorel păcală
0 suflu
ContextCarmen, într-adevăr, ai sesizat imaginea care definește ceva ce a fost. Am înțeles, totuși, că evitarea primei strofe arată și unele neîmpliniri prezente, deși acolo am încercat să concentrez totul. Poate prezența acelor neologisme: \"evanescență\" și \"remanența\" să deranjeze cumva. Încerc, dar nu reușesc mereu, să scap de îmburuienarea lingvistică, lucru pe care l-am dorit de acum doi ani, când scriam poezia \"Mesaj (Manifest)\": \"trebuie să îngrijim bine culturile/ plivindu-le de cuvintele-buruieni,/ combătând cuvintele-boli și cuvintele-dăunători/ cu o mașină rudimentară/ cum este neiertătorul nostru spirit\". E, într-adevăr, straniu cum ne-am gândit mai mulți la \"formula magică\".
Mulțumesc pentru noua prezență aici!
Teodora Popescu, ați ales corect strofa unde se merge pe simplificare și acolo emoția e mai puțin camuflată. Vă mulțumesc!
Mulțumesc pentru noua prezență aici!
Teodora Popescu, ați ales corect strofa unde se merge pe simplificare și acolo emoția e mai puțin camuflată. Vă mulțumesc!
Pe textul:
„între poli domnește armonia" de George Pașa
0 suflu
Context În forma actuală, după modificări, textul mi se pare mult mai bun. E o poezie a unor trăiri personale, care pot să reverbereze și în sufletul altora. Sunt aici metafore simple, o comparație finală sugestivă. Dar ceea ce contează, în opinia mea, mult mai mult sunt acumulările treptate ale unor tăceri dureroase pe care le simți în respirațiile dintre cuvinte. Nu prea disting de ce s-a utilizat verbul \"a porunci\" în acel context, dar sunt sigur că totul ține de o percepție personală ce nu trebuie dezvăluită. Frumos, Luminița!
Pe textul:
„Inima dintotdeauna. Rimă albă pentru spații întunecate" de Luminita Suse
0 suflu
ContextMie mi-a plăcut textul, pentru că sunt deschis spre o multitudine de stiluri poetice și știu ce înseamnă admirație necondiționată. N-am spus mai multe nu pentru că nu știu ce înseamnă subtilitate a cuvintelor, mai ales că pot găsi așa ceva și acolo unde alții strâmbă din nas. Am spus că metafora \"iedera privirii tale\" e ușor clișeică, deși în context e potrivită. Cei care citesc textele și comentariile mele știu că nu sunt printre cei care găsesc la orice pas limbaj șablonard. Am spus acest lucru chiar și fiind puțin autoironic, deoarece și eu am o metaforă asemănătoare: \"iarba privirii tale\". Deci, o construcție poetică asemănătoare. Autorul nu merită polemica noastră și nici aplauzele uneori nemeritate.
Pe textul:
„o istorie a zilei" de silviu viorel păcală
0 suflu
ContextE frumos distihul final, cu un imaginar poetic ingenios și sugestiv, chiar dacă metafora \"iedera privirii tale\" e ușor clișeică.
Pe textul:
„o istorie a zilei" de silviu viorel păcală
0 suflu
ContextLiviu, da, cred și eu că ar fi fost un titlu nepotrivit conținutului. Poate nu am eu cine știe ce știință a scrisului, dar consider că nu de puține ori aleg titluri inspirate. Deși starea din momentul creației era una oarecum letargică, probabil în subconștient era o \"luptă cu inerția\". Mă bucură faptul că vezi aici un text viu. Onorat de noua ta vizită.
Cu stimă,
Pașa
Eugen, se întâmplă uneori să fiu inspirat și într-un spațiu restrâns. Nu înseamnă că nu există și eșecuri. Cât despre \"cuprinderea\" acelui vers, cred că exagerezi puțin. Mulțumesc!
Cu aceeași stimă,
Pașa
Cu stimă,
Pașa
Eugen, se întâmplă uneori să fiu inspirat și într-un spațiu restrâns. Nu înseamnă că nu există și eșecuri. Cât despre \"cuprinderea\" acelui vers, cred că exagerezi puțin. Mulțumesc!
Cu aceeași stimă,
Pașa
Pe textul:
„ceva care seamănă cu tine" de George Pașa
0 suflu
ContextE aici un discurs poetic inteligent, dublat de măiestrie artistică. Despre umorul din textele lui Liviu Nanu s-a mai vorbit, a mai fost asemănat cu acela al lui Sorescu (chiar și eu am spus așa ceva). Dar acum îmi dau seama că e nedreaptă această comparație. Liviu are propria manieră de relevare a frumosului sau a derizoriului, chiar dacă, asemenea poetului amintit, nuanțează stările și surprinde prin paradoxuri neașteptate. M-au impresionat în special inspirația de alegere a comparațiilor la momentul potrivit, finalul ce lasă o tăcere cu tâlc.
Pe textul:
„de mînă cu Waldo" de Liviu Nanu
0 suflu
ContextCând mă refeream la neajunsuri, aveam în vedere insistența prea mare pe comparație. Sunt opt comparații, dacă nu cumva am omis vreuna. Prea multe. Știu că nu se mai poate face nimic, dar unele ar fi putut ușor deveni metafore. Mai știu că și pentru tine e importantă păstrarea ideii. Într-un fel, scade și din frumusețea artistică. Probabil n-ai să-mi răspunzi, cum s-a cam întâmplat la ultimele mele comentarii în pagina ta, dar tot am ținut să vorbesc.
Pe textul:
„Cu vorbe puține pe vreme destulă" de Vasile Mihalache
0 suflu
ContextVasile, ai scris aici o poezie valoroasă, în ciuda unor închideri metaforice, scuzabile, în condițiile în care stilul tău mai este într-o măsură tributar neomodernismului anilor \'70. Dar la fel ar fi nedrept să nu amintesc și tendințele novatoare, atât prin problematica deschisă acestui timp, cât și prin axarea pe un cotidian relevant, dar transfigurat poetic printr-o filosofie personală oarecum stranie, dar înclinând spre autenticitate. Sunt și neajunsuri pe care le văd, dar nu le voi marca, e posibil să le observi și tu.
Pe textul:
„Cu vorbe puține pe vreme destulă" de Vasile Mihalache
0 suflu
ContextMaestre Kalp, sunt onorat de vizită. Inițial chiar doream să dau titlul \"natură moartă\", dar mi-am dat seama că acesta de acum e cel mai potrivit. E ceva care seamănă cu un \"noi\" generic, îndurerați de artificialitatea și nepăsarea lumii, dar și parte activă/ pasivă a mecanismului alienant. Diluviul din final e mai mult o (auto)ironie, dar se dă și o șansă unei altfel de lumi.
Mulțumesc, om bun!
Mulțumesc, om bun!
Pe textul:
„ceva care seamănă cu tine" de George Pașa
0 suflu
ContextMie mi se pare unul dintre textel bune ale autoarei. Aș fi preferat să tac, așa cum au tăcut mulți, poate de sfială în fața unei asemenea \"imprudențe\". Poate ar fi trebuit mai puțină directețe a mesajului, poate da impresia de facil, deși nu e așa ceva. E o schimbare totuși prin această atenuare a intensității emoționale de care vorbești, prin renunțarea la exclamații sau la unele retorisme. \"Imprudența\" de care spuneam se referă la prea marea transparență a mesajului, parcă nimic nu se mai tăinuiește, în sensul bun al cuvântului, nu de ascundere ipocrită. Așa văd eu.
Pe textul:
„să te îndrepți, să miști ușor capul" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextKaty, sunt versuri pe care și eu le consider bune, dar ceea ce mi-a reușit mai bine e conținut, în opinia mea, în versurile 1 și 2 din ultima strofă. Despre \"osatura minunii\" ce să zic, intuiam că nu va plăcea multora, dar nu pot renunța la ea, pentru că, pleonastic vorbind, e chiar scheletul poemului. E metafora ce mi-a dat ideea, nu o pot trăda.
Mulțam!
Mulțam!
Pe textul:
„nu-s legi pentru minune" de George Pașa
0 suflu
ContextEcaterina, eu nu țin, în general, cont de modele trecătoare, scriu așa cum simt că e mai bine. Sper să aduc, în cele din urmă, ceva cu adevărat nou, frumos, sensibil. Chiar dacă nu va avea, la început, efectul dorit, dar totul se acumulează în timp. Textul acela a fost păstrat destul, a fost modificat suficient, încât să nu mai atingă pe cineva, dar l-am considerat slab, în ciuda comentariilor favorabile. Aici, ți-ai dat seama, e numai o parodie după acela.
Andrei, e numai un \"pa\", nu despărțire. Distanțare, da.
Vă mulțumesc!
Andrei, e numai un \"pa\", nu despărțire. Distanțare, da.
Vă mulțumesc!
Pe textul:
„am rupt scrisoarea" de George Pașa
0 suflu
ContextMă gândeam că titlul va speria și aici nu va pătrunde nimeni. Sau, oare, voi nici n-ați ieșit, ați fost ascunși pe undeva și n-am avut cum să vă dau afară? Sigur, glumesc, mă bucură prezența voastră aici.
Angela, nu e un dialog cu alter ego-ul, ci o adresare (alt)cuiva. Dar dacă tu spui așa, mi-e greu să te contrazic.
Andrei, îmi pare foarte rău că textul a devenit misterios. N-am dorit niciun mister, ci o comunicare a unor gânduri și trăiri.
Teodor, poate că e cam mult spus discurs sobru și elegant. Eu oricum apreciez sufletul pe care îl pui în ceea ce scrii. Sper că nu te vei supăra, dar aș prefera să mă citești în tăcere. Știi de ce, ți-am mai spus și altădată. E mult mai important, ți-aș aprecia și mai mult sinceritatea. Știi, reciprocitatea...
Angela, nu e un dialog cu alter ego-ul, ci o adresare (alt)cuiva. Dar dacă tu spui așa, mi-e greu să te contrazic.
Andrei, îmi pare foarte rău că textul a devenit misterios. N-am dorit niciun mister, ci o comunicare a unor gânduri și trăiri.
Teodor, poate că e cam mult spus discurs sobru și elegant. Eu oricum apreciez sufletul pe care îl pui în ceea ce scrii. Sper că nu te vei supăra, dar aș prefera să mă citești în tăcere. Știi de ce, ți-am mai spus și altădată. E mult mai important, ți-aș aprecia și mai mult sinceritatea. Știi, reciprocitatea...
Pe textul:
„aici nu te vei regăsi" de George Pașa
0 suflu
ContextNu spun că textul nu transmite ceva, că nu are un echilibru, dar poate că tematica aceasta așa de veche necesita, totuși, straie poetice pe măsură. Prima strofă transmite un adevăr de necontestat, dar imaginile sunt prea uzitate. Primul vers din strofa a doua e clișeic, al doilea forțează o semnificație, dar nu ajunge la ea. A treia strofă e banală, mai conține și un dezacord gramatical. Nici strofa a patra nu e verosimilă. Doar în final simetria și paralelismul aduc niște versuri cu adevărat bune, dar nesprijinite de un întreg. Nu fi dezamăgită, știu că poți scrie și mai bine. Sau poate alții văd altcumva, nu mă lua în seamă.
Pe textul:
„Soare viu" de Ecaterina Ștefan
0 suflu
ContextTimpul ca Tympul (sau Katympul), bătrânul ca bătrânul. Importantă este însă relația dintre bătrân și timp. Ea nu prea se vede aici, e din altă poveste. Chiar dacă \"orele se călcau în picioare\".
Eu nu cred că poezia trebuie să fie comodă, indiferent de lectură. Nici aici nu este. Dar prea puțin este transmis, de parcă orele \"călcate în picioare\" s-ar fi redus la niște clipe mutilate.
Eu nu cred că poezia trebuie să fie comodă, indiferent de lectură. Nici aici nu este. Dar prea puțin este transmis, de parcă orele \"călcate în picioare\" s-ar fi redus la niște clipe mutilate.
Pe textul:
„bătrânului timp" de Daniel Gherasim
0 suflu
ContextMi-a plăcut poezia, prin puterea catharctică pe care a avut-o asupra mea. Versul final e oarecum ambiguu, conține o licență poetică, probabil conștientizată, întrucât sensul din text al verbului \"a înfrăți\" cerea diateza reflexivă.
Aș acorda o stea, dar nu mă simt în stare să argumentez, dar să știi că oricum pe aceea din sufletul meu ai primit-o.
Mulțumesc pentru o lectură emoționantă!
Aș acorda o stea, dar nu mă simt în stare să argumentez, dar să știi că oricum pe aceea din sufletul meu ai primit-o.
Mulțumesc pentru o lectură emoționantă!
Pe textul:
„Și ziceam că nu-ți mai scriu" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextDa, un singur drum spre lumină, acela mai greu, pe care a pășit El; \"o stradă care duce spre linia orizontului/ o singură stradă\". Dar încercările de a regăsi acestea în interior sunt barate de întunericul ce revine obsesiv, încât nici exercițiile de respirație nu ajută. În ultima strofă, această luptă interioară cu sinele și spațiul angoasant este salvată de conștiința ființei de a fi parte din lumina cuvântului. Subtextul are însă o undă amară, de parcă aici s-ar fi înecat toți peștii.
Pe textul:
„ieșirea din întuneric" de Dana Banu
0 suflu
Context