amețitor

cred ca asta e o prima notare in acel jurnal. mi-ati dat o idee nemaipomenita. multumesc.:)

He! deschid să văd comentariul. Întîmplător mă uit la ceas și ce văd? 1:33. Se repetă povestea de ieri, ce coincidență... E timpul, îmi zic să fac minisinteza zilei. Deci:
- bășinariul s-a umflat într-o singură zi cît o poezie de-a mea în 10, semn bun îmi zic, cititorii sînt avizi după nou și au nasul înfundat (probabil rinita de aprilie)
- am citit o poezie a Adinei superbă. aș fi vrut să las un semn, dar m-am blocat. A făcut-o Ioan Peia, și încă bine.
- Apropos de Ioan, azi a fost în mînă cu epigramele, a lăsat acum la sfîrșit de zi vreo 6
- alte diferite certuri, de mai mică intensitate, dar care fac deliciul (și specificul) site-ului
Dacă am uitat ceva să vină altul să completeze

de primavara, ca fracturismul lui Bodabil lasa de dorit mult. oricum titlul fiind asezonat unei stari atrage, vai ce campanie de PR face andu. din pacate ca literatura e down. in schimb ce sa zic, ne-ai transmis nouă minutele unui sfîrșit de zi. acu, te lauzi de față cu toată lumea că citești mult pe site. din cîte știu nici ca editor nu șomezi. acesta a fost cel mai aiuristic com pe care l-am postat. sic!.

1:40. Am întîrziat cîteva minute, s-a restartat calculatorul. Și m-a ținut de vorbă pe ym o autoare tînără și talentată (nu spui cine)
Schimbări în prima pagină a site-ului. O fi mai bine? O fi mai rău? Deja au început cîrcotelile. Personal cred că site-ul nu e Parlamentul României, iar editorii nu sînt plătiți și nici aleși prin vot. Deci nici nu trebuie să-și justifice acțiunile decît în fața proprietarului, care dacă se supără le poate da un bobîrnac de nu se văd. Dar asta e o o părere personală, o spun doar aici în minijurnal.

Cîteva poezii bune azi dar și multe comentarii pe marginea vulgarității în literatură. Poate depășim tema și trecem la lucruri mai serioase mîine (adică azi).

2:25 - nimic ieșit din comun, aceleași nemulțumiri legate de prima pagină.
În sfîrșit au trecut pîrțurile lui bobadil, dar au venit în forță flatulențele altui autor, aproape să fie linșat de niște babe, în casa Domnului. Noroc cu pruncul Isus care l-a salvat, probabil era on-line.

Azi am avut senzația căderii în gol. Eram pe undeva prin treimea de aur, căutam o diagonală să cobor (sau să urc?). Încercam să mă agăț de ceva și nu aveam de ce. Uite-așa mi-am amintit de poezia asta: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/52240/index.html
Discuții despre rolul lui Eminescu în literatură. Pro și contra, desigur.
Chiar o fi libertatea contrariul păcatului, așa cum spune Kierkegaard?

defectele sînt uniforme, răul și obscenitatea la fel de banale. Dar unde oare am mai citit eu asta? că doar nu le-am inventat.
Adrian scrie o scrisoare de adio, vrea s[ plece de pe site. Printre prieteni mă pune și pe mine. Interesant și măgulitor, nu știu să fi vorbit cu el de două-trei ori. Sper să se răzgîndească. nu rezolvă nimic printr-un abandon.
Azi sînt Floriile la creștinii ortodocși. La mulți ani tuturor, cu nume de floare, dar și celorlalți. Adică noi de ce nu ne-am bucura alături de ei?

noroc că îți urmăresc textele că altfel eram privat de jurnalul tău. e o altă manieră, cea ne a iniția un jurnal prin comentarii. o altă manieră atrăgătoare! cu atît mai mult cu cît la commuri se afișează timpul scrierii:D

Cosmin, intenția mea este să pun zilnic (sau aproape zilnic) un gînd, inspirat din ultimele (sau cele mai interesante activități de pe site din ziua respectivă). Știu, astăzi este și cenaclul, dar cum nu pot ajunge, sînt convins că vor scrie despre asta alții, și mult mai interesant. Oricum, nu mi-am propus o sinteză a zilei, ci doar să surprind momentele care m-au marcat. Nu aștept comentarii, însă lista este deschisă, oricine poate veni cu o completare, dacă este cazul.

Mărturisesc acum că semnam pe furiș condicuța aici.
De patru zile sunt in gravă suferință:).
Păi, de ce?

- Ioan Peia a demarat o cronică (cronicuță îi zice el, alintînd-o) zilnică. Sînt curios dacă cei vizați de el și luați în balon au simțul umorului, și dacă va primi replici.
- O inflație de poezii, eseuri și alte texte pe tema Patimilor. Asta îmi aduce aminte de Mircea Ciobanu, el are un volum de versuri intitulat, dacă îmi amintesc bine, chiar așa „Patimile”. Din păcate nu am găsit în biblioteca site-ului decît șase poezii, dintre care vă recomand două:
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/84946/index.html și o „elegie” http://www.poezie.ro/index.php/poetry/147170/index.html
mă enervează un lucru: de ce nu se găsesc și ibrice pentru stîngaci? Ar trebui inventate de cineva.
- azi m-am grăbit, am scris mai devreme \"gîndul\". Mi-e teamă că la noapte aș putea fi \"obosit\", și cine știe ce prostii pot să debitez.

Fiind stângaci și pe mine mă enervează faptul că nu se găsesc respectivele ibrice. Chiar nu s-o fi gândit nimeni la asta? Eu am fost unul dintre cei luați în balon de cronicuța maestrului Peia, nu m-am supărat, evident, sunt un om cu simțul umorului destul de dezvoltat, însă recunosc că m-am simțit un pic frustrat, deoarece textul comentat era un fragment din confesiunile nebunului meu, și deci a fost rupt din context. O să supraviețuiesc. Mai trec. Gelu.

Se discută aprig pe marginea unui text, dacă există Dumnezeu sau nu există, și eventual ce dacă există, unde ar putea fi... Asta mă duce cu gîndul la filozoful amintit de mine în gîndul 5 (mi-e așa lene să-i scriu numele...), cu papagalul lui imens și roșu în care s-ar putea întrupa eventual Dumnezeu pentru a atrage atenția unora d\'alde Toma... Cred că se gîndea la Ara, perușii sînt prea mici, ei pot eventual să fie niște sfinți.

perusii pot fi cel mult ingerasi, rontaind toata ziulica seminte de mei precum rugaciunile dintre palmele micute de prunci.
sfinti-s, cred, ca niste lebede
da\' iarta-ma ca m-am bagat: n-am citit nici textul acela de care pomenisi (prea lung pentru credinta mea) si nici commurile (prea firoscoase pentru frica mea de dumnezeire)
in schimb iti citii gandurile:)

le ghicii?
(zambet.)

sau îngerași/amorași, ca să-i fac pe plac Florinei :)

...multumesc...
(fred (e albastru) si bella (e alba) -sunt cei doi perusi ai lui fiu-meu. numa\' sfinti nu sunt:) )

o fi offtopic ce-am scris?
(tot zambet, da\' de data asta e unul ghidus. stiu ca m-ai inteles, mai ales ca-mi facusi pe plac)

sper să nu rămîn aici adică la stadiul ăsta de primgînditor, mamăă ce compliment mi-am făcut din motiv sărăciei instrumentale pe care o dețin în limbă neaoșă.
Ajun de Paște. Ignat ovin am putea spune. Am intrat nițel pe site. toate bune și frumoase. am citit cîteva texte asezonate sărbătorilor pe care tocmai începem să le savurăm. Am o idee de scenariu, însă încă nu o pot valida. Tot ce scriu îmi pare fad, asta în domeniul literaturii. la articole e altfel. am devenit tranșant, și parcă scriuc u ură deși zîmbesc simandicos cînd îmi iese un artificu stilistic. nu vreau să mă transform într-un mic CTP sau întrun mic ALEx Ștefănescu. nu de alta dar sunt huliți de fiecare dată cînd sunt ărinși, cu sau fără mîță în sac.
Mă bîntuie mereu și mereu aceași întrebare: oare am ceva de comunicat. dacă scuturi nițel stilistica ar trebui să rămîi cu ceva, ceva dramatic, moralizator. aș vrea să scriu o carte a cărei lectură să o poți trece a CV, așa cum ar trebui să trecem clasicii. însă nu mă simt în stare, nu sunt conștient dacă merită să pierd timpul unor oameni cu literatura mea. momentan aștept inspirație și chef de scris. cine știe, poate voi găsi subiectul. îmi cer scuze Liviule pentru că am dat buzna,a șa cu nesimțire, în subsolul unui text de al tău. nu am făcut-o pentru rating și nici pentru altceva, însă aceste rînduri nu aș fi vrut să le scriu la personale la mine. nu ar fi avut rost.
îți mulțumesc, anticipat, pentru înțelegere

Să nu ne lăsăm amăgiți de oamenii cu multe calități. S-ar putea să aibă idei proaste.
Cred că am citit ceva asemănător dar am uitat unde. Oricum, mi-a plăcut, de aceea am și lăsat-o aici, ca pe un gînd.
- Mi-am amintit de niște poezii frumoase
- http://www.agonia.ro/index.php/poetry/16515/index.html
- http://www.agonia.ro/index.php/poetry/18261/index.html
- http://www.agonia.ro/index.php/poetry/18293/index.html
- http://www.agonia.ro/index.php/poetry/18663/index.html
- http://www.agonia.ro/index.php/poetry/17875/index.html

de fapt de vină e DoDu, el m-a trimis cu 4 ani în urmă

1 mai muncitoresc, nene Anton, ora 17:22

si pe poezie.ro se munceste
nu ma pot abtine sa nu zambesc.
uite, pentru jurnalul matale

\"Subiecte fierbinți

[...]
Haos
Cum se masturbeaza un poet
preapervers !!!!.....
[...]\"

p.s. simpla coincidenta in succesiunea de titluri.

</b> uf. taggul.

De cînd n-am mai scris s-au mai întîmplat niște fapte. Cică s-ar desființa un anume site literar din cauză de scandal pornografic. Eu cred că mai degrabă vor să scape de cîțiva membri (idioți, cum le spune un editor de pe acolo) și pe urmă să-l reînființeze doar cu prieteni. Dar poate mă înșel și e chiar e treabă serioasă și atunci chiar am o umbră de regret pentru un un site care în ultimele zile a sărit cîteva locuri în clasamentul trafic.ro și începuse să sufle în ceafa agoniei (e drept, ca o adiere).
S-au mai liniștit discuțiile (oare?) despre modalitățile de masturbare poetică și alte chestiuni sexuale care au ținut pagina timp de o săptămînă. Ceea ce dovedește (dacă mai era cazul) ce înseamnă să pui un titlu inspirat. O spun din proprie experiență, multă lume dă search pe google pe cuvinte de tipul \"sex\", \"sex poezie\" (și variantele), \"fuck\", și mai nou \"masturbare\". Asta nu înseamnă că textele sînt și proaste, unele chiar spun ceva.
Lîngă cimitir e o cîrciumă, i s-a dat numele (neoficial) \"Ultimul drum\". Eu i-aș fi spus \"Mai bine aci decît vis-a-vis\", sau \"La Cavoul rece\".
- Poeziile lui Ioan sînt din ce în ce mai triste (indignatio facit versus), dar la fel de frumoase. Cred că trece printr-o perioadă dificilă, aș vrea să știe că mai are prieteni, chiar dacă ei nu se afișează. Personal aș prefera să scrie prost și să nu aibă motive de supărare.

Zilele astea sînt la modă poezii cu zei și dumnezei. Am citit și recitit și poate o să-mi vină și mie cheful să scriu una. Pînă atunci mi-am aruncat ochii pe niște texte mai vechi ayle unor agoniști, le-am recitit cu plăcere, așa că vi le recomand și vouă.
Silvia Van - http://www.poezie.ro/index.php/poetry/45689/index.html
Hazel - http://www.poezie.ro/index.php/poetry/45689/index.html
sirena - http://www.poezie.ro/index.php/poetry/45195/index.html
și dorun - http://www.poezie.ro/index.php/poetry/43900/index.html

Unii cititori sînt prinși de val cînd citesc un poem (asta înseamnă un punct în plus pentru autor) și iau de bune mesajul liric, ca și cum ar citi un proces verbal, declarație sau factură proforma.

Am primit cartea Silviei Van, \"Obsesia iubirii\". Silvia este o scriitoare de forță, iar debutul ei m-a bucurat mult. Prefața e scrisă de Maria Prochipiuc, iar coperta e creația lui Dan Tristian.

N-am mai scris de mult în jurnal. Azi am două probleme
- mă gîndesc la subiectul dat la examenul de capacitate la română. Anume la poezia lui Pillat. Eu aș fi putut s-o interpretez în 3 feluri (nu știu dacă și în acela corect). Și sînt cititor de poezie. Dar copiii ăia (fiul meu e un exemplu) care n-au citit decît două-trei cărți de literatură, cum or fi abordat subiectul?
- vorbeam cu un coleg pe ym și nea-m gîndit că ar fi interesant dacă am strînge un fond, și am construi un azil pentru membri de pe agonia, să ne retragem la bătrînețe. care mai apucă, normal. Am putea continua certurile acolo, păruieli, flegme, laude...tot tacîmul. Ce distracție ar fi :)

Când am citit textul, nu mi-am închipuit că va fi atât de interesant să citesc comentariile. Încercam atunci un gust amar.
Acum, pot spune că mi-a plăcut. S-a completat, treptat, treptat, cu ceea ce trebuia.
Ca de obicei, am rămas cu o stare de bună-dispoziție. Ca după multe din textele tale. Mulțumiri!
Cu prietenie, Maria

Maria, mulțumesc.
Azi am văzut la televizor niște copii din Izrael care scriau pe rachete \"cu dragoste, din Izrael\". Probabil pentru colegii lor, copiii din Beirut. Eu nu cred, nu poate fi adevărat, televiziunea minte.
Am fost la cenaclu, la Deko. Prezență agreabilă Claudiu Toșa, din păcate a citit cam repede (probabil de emoție. Apoi s-a discutat mult despre generații și curente literare. În final nu s-a ajuns la nicio concluzie (de ce nu mă miră?). Ba, să fiu sincer, s-a ajuns la concluzia că fiecare generație literară a avut un critic așa că ne-ar trebui și nouă unul.
Am făcut și o gafă, dar nu s-a prins nimeni, doar Ioana, care mi-a și atras atenția. Am desfăcut o sticlă de șampanie și dopul a sărit în tavan. Tavan fals, a rămas acolo un semn vizibil, o adîncitură. O să rămînă probabil în istoria localului. \"stai acolo, sub semnul lui Anton\", vor spune probabil unii, cînd se vor poza. Vise, dar îmi place și mie să mă bag în seamă din cînd în cînd. Păcat că a trebuit să plec devreme, la ora 17, m-am grăbit să prind trenul. Și ăsta (trenul) a avut întîrziere 40 minute. Hai, că mai vin, acum trebuie să plec.

sa mai vii pe aici, spiridusule, ca frumos le zici tu pe toate, asa incat ramanem si noi cu o doza de melancolie pe ici, pe colo.mi se pare geniala ideea cu azilul, dar fara \"laude\" acolo, va rog, va fi mai multa distractie cu paruieli intre fracturisti si scarbisti(sa vezi ce ma trage de par andrei)si multi altii, dar eu propun si un spital de nebuni ca parca ne cheama pe unii dintre noi si macar daca am fi impreuna sa nu ne trimita astia cine stie unde.eu mai trec pe aici.

ba sa crezi liviule, de sa nu crezi. daca tu nu crezi ca micii israelieni scriu dedicatii pe rachetele care cad in Liban, nici mie nu prea mi-a venit sa cred ce am vazut ieri seara pe National Geographic. Filmul a descris cu lux de amanunte imprejurarile in care capitanul de pe crucisatorul american Vincennes a luat decizia de a dobora un avion de pasageri iranian care trecea prin zona. Stii scandalul, inainte de 89. In ce an a fost cu nu mai stiu? S-a dovedit ca unul din subordonatii lui i-a dat o informatie falsa, cum ca avionul ar pierde inaltime, adica, vezi doamne, ca ar veni in picaj peste ei. Nici vorba. S-a dovedit in Justitie, in Justitie retine, in justitia americana, deci proba fara discutii, din rapoarte scrise si din printurile date de pe calculatoarele care au inregistrat toata situatia ca avionul lua altitudine, deci nici vorba de \"picaj\". Totusi exaltatul american striga ca un isteric \"coming down, coming down\". Atunci capitanul a luat decizia si 290 de oameni nevinovati au murit ca niste muste. La sfarsit filmul prezinta intoacerea vasului la San Diego, in Uralele URALELE multimii, apoi, retine te rog, festivitatea in care capitanul si echipajul au fost MEDALIATI pentru ca si-au aparat echipajul, ca au dovedit \"prudenta\"

stii ce cred eu? lumea asta in care traim, lumea asta democratica, este atat de indobitocita incat televiunea nici nu mai e nevoita sa minta

le spune pe sleau

\"Luati de-aici, de la taticu\"

asta e mentalitatea americana in prezent

data exacta a dezastrului: 3 iulie 1988
am gasit adineauri pe google cautand \"vincennes\"

Lidia, te mai aștept.
Șerban, da, îmi amintesc, am văzut și eu documentarul. Aceeași reacție am avut și eu. De unde rezultă că în condiții similare există riscul unor comportamente ciudate și asemănătoare. Îți amintești cum executau naziștii cîte 10 ostatici pentru unul de-al lor? la un ostatic, 10 executați. Sună cunoscut, parcă am auzit și la știri ceva asemănător în zilele noastre.

Daca ma intrebi pe mine, da, libertatea e contrariul pacatului. Problema e ca unii prin libertate inteleg libertatea de a ucide. In numele a ceva care pare credibil. De exemplu pentru libertate. Ca americanii. Am citit de curand o lozinca a unor golani din fata de la Casa Alba. Zicea asa: \"BOMBING for peace, is like FUCKING for virginity\"
Tare nu?
Multam pt Kirkeeee... si cum s-o mai scrie numele asta

Astăzi am trăit un moment unic și (aș îndrăzni să spun) înălțător. Bine, era mai potrivit ieri, că tot a fost o sărbătoare religioasă, ar putea fi chiar sărbătoarea artistului necunoscut (Schimbarea la Față). Dar să revin. Spuneam că a fost un moment important pentru mine, cineva mi-a spus-o foarte sincer și serios că sînt geniu. Chestia asta m-a afectat foarte tare încît nici n-am mai auzit urmarea \"grasule!\". Ca să citez exact \"ești un geniu nenea Liviu\" mi-a declarat fetița de 5 ani a unor prieteni, după ce i-am dat jos dintr-un copac fluturașul de badminton. Vă spun sincer, a fost un moment reconfortant, poate cînd va crește îi voi da voie să se joace cu poeziile mele.
Șerban, Șerban, ești prezent de fiecare dată în \"gîndurile\" mele, asta mă onorează sincer, înseamnă că ai înțeles demersul meu, ai înțeles că aici e un loc în care fiecare își poate \"depune\" propriile gînduri, ca într-o bancă. Dobînda, mai la vale. Urmăresc activitatea de pe site și observ că periodic apare cîte o temă asupra căreia se reped mai mulți autori, unii în serios, alții doar din joacă, adică s-ar zice că sînt ludici. Acum a apărut tema mucilor, dar a fost repede părăsită pentru tema intelectualei, curvei, artistei, nobilei rusoaice. Nu m-am putut stăpîni și am scris și eu o poezie mică da\' veselă care s-ar vrea mai mult o parodie. La ce? La fenomen, bineînțeles.

Daca tot a trecut moda cu mucii, ce-ar fi sa analizam teoria partzurilor?

Am putea pleca de la dictonul latin \"Mingere cum bombis res est gratissima lumbis\" pe care l-am gasit intr-o carte a lui Dali si care cred ca inseamna ceva de genul \"Sa urinezi cu partzuri este o binefacere pentru sale\". De altfel in carte e un intreg tratat despre binefacerile partzurilor, dar nu sunt in masura acum sa detaliez

Mie mi se pare interesanta ideea. Se pare ca dictonul provine de la scoala din Siracuza. Mai multe nu stiu, dar invit pe cine stie mai multe, in primul rand pe tine Liviu, care stiu ca ai antecedente in domeniu cu niste hipopotami pare-mi-se, sa se exprime

:)

in fine, ce vroiam sa spun, este ca apreciez cele spuse mai sus si cred ca oricat de amarati sau deprimati am fi la un moment dat, se gaseste mereu un fluturas intr-un copac sau un hipopotam portocaliu care sa ne readuca la viata

de fapt daca fetita aia, daca dupa ce te-a facut genial, a avut inspiratia sa-ti zica si \"grasule\" inseamna ca a avut inspiratie, nu gluma

Hai să vă vînd un pont agricol și precis vă veți îmbogăți, așa cum a făcut-o unul de pe-aici, acum parlamentar (în opoziție).
Omul avea suprafețe mari agricole pe care le cultiva cu grîu. Însă doar cîțiva metri pe marginea solelor, centrul era neatins de mînă de om, pardon tractor. Pe urmă cerea calamități și lua aproximativ 2.000.000 pe hectar. Asta da afacere, lirica virguliță cîmpului. Aici e adevărata cultură. Că de ciudă o să scriu și o poezie, pe care tot aici o s-o pun, na! dar să revenim în cîmpul literaturii, la fel de mănos și buruienos. Ce-o mai face Nexus? dar Alex Bâcu? (degeaba) Dar Bea3x? Erau prezențe pline de farmec acum cîțiva ani. Mă duc nițel să-i recitesc, merită.

Așaaa...ziceam c-o să scriu și un gînd versificat. Inspirat de conflictul din Liban, unde copiii libanezi sînt omorîți pe capete de blînda și nevinovata armată izraeliană. Dar așa e în război, sînt și victime colaterale, totuși e o ipocrizie să spui că \"nu noi, doar ei\" cînd chemi șoimii patriei să se semneze pe rachete http://fromisrael2lebanon.info/pa/index.php
Jurnal de război

tu și eu plini de răni și scrum
admirăm din tranșee cum
ne lovesc gloanțele dum-dum

suntem, da, suntem bravi soldați
ne avem ca surori și frați
și murim chiar nevinovați

sus pe cer zboară un obuz
și-un șofer oarecum confuz
un șofer de autobuz

cad pe noi bombe mici și mari
de un timp ninge cu dolari
devenim toți acționari

peste tot numai hezzbollah
și copii zboară spre Allah
ce frumos, ce romantic, Ah!

C\'așa e părinții
Iubește copiii
Cheltuie un sac de bani
Ca să-i facă oameni mari
Așa cînta acum cîțiva ani un lăutar la o nuntă. Eu, foarte neinspirat și curajos (și datorită alcoolului, desigur) i-am atras atența asupra gramaticii. Mi-a răspuns(cam)așa: ce contește, praleo gramatica (cu accent pe ti), ce nu e așa? uite, oamenii simte ideea. nu vă mai dați voi deștepți, și la urma urmei cînt cum vrea mușchii mei. Același aspect l-am văzut și aici, pe site, și nu o singură dată. Vin unii și ne ceartă (asta e bine în fond) și te beștelește și-ți spune că bați cîmpii, și asta o face însă într-un limbaj agramat. Dacă-i atragi cumva atenția ți-o retează scurt, precum personajul de mai sus \"N-ați înțeles nimic, n-ați prins fiorul, gramatica n-are importanță\". Acum, eu înțeleg, se mai întîmplă, mai dai cu deștul greșit pe taste, înțeleg lipsa unui \"i\" să zicem la \"copi(i)\", atunci cînd apare izolat, dar cînd folosești cratima după cum cad bobii, deja devine trist. Ca în proverbul ăla cu prostul și fudulia. Sau cînd scrii \"vagabondesc\" doar ca să rimeze cu \"esc\".

Interesanta idee ! E prima oara cand iti citesc paginile de jurnal strecurate printre comuri. Mai bine mai tarziu decat niciodata.

Despre agramatii dintre noi, ai perfecta dreptate. Se simte bine de tot lipsa lecturilor. Dupa parerea mea raportul dintre ce ai scris si ce ai citit trebuie sa fie cam 1 / 10000. Ori sunt convins ca avem printre noi personaje care au raportul supraunitar !

M-a surprins faptul ca s-a gasit cineva sa-ti compare \"Jurnalul de razboi\" cu operele de atelier. Dupa mine e textul care defineste cel mai bine sintagma \"zambet amar\". Mai exact, desi trateaza un subiect amar, nu te poti abtine sa nu zambesti.

Spuneai ca exista opt forme de inteligenta, printre care cea lingvistica !? Unde pot afla ceva despre subiectul asta ?

Cu apreciere,

Dan, unii psihologi merg pe 7 tipuri, alții pe 8.
Psihologul Howard Gardner a identificat urmatoarele tipuri de inteligenta:
1. Lingvistic
Copiilor cu acest tip de inteligenta le place sa scrie, sa citeasca, sa spuna povestiri sau sa rezolve rebusuri.
2. Logical-Matematical
Copii dotati cu inteligenta logica sunt interesati de tot ceea ce respecta un model, un algoritm, de tot ceea ce poate fi categorisit. Sunt interesati si de relatii cu alti copii.
Sunt atrasi de rezolvarea problemelor de matematica, de jocuri de strategie si de experimente.
3. Corporal-kinestezic (eu prefer să o numesc \"motrică\")
Acesti copii proceseaza informatia prin intermediul senzatiilor corporale. Sunt de cele mai multe ori atrasi de sport, dans sau exceleaza la activitati care cer o coordonare mare - tamplarie, cusut.
4. Spatial
Acesti copii gandesc in imagini.
Sunt deseori atrasi de labirinturi, puzzle si isi petrec mare parte din timpul liber desenand, construind cu piese leggo sau visand cu ochii deschisi.
5. Muzical
Intotdeauna canta sau \"bat toba\". De obicei aud o gama larga de sunete, indisponibile pentru ceilalti, si sunt constienti de asta.
6. Interpersonal
Acestea sunt liderii de grup. Sunt foarte comunicativi si se pare ca inteleg cu usurinta sentimentele si motivele altora.
7. Intrapersonal
Acesti copii pot fi timizi. Sunt foarte constienti de propriile sentimente si se automotiveaza.
Se mai vorbește și de inteligența \"emoțională\", asta ar fi a 8-a, și nu se confundă cu tipurile 6 și 7.

Multumesc mult !

Asta inseamna ca au fost alcatuite si seturi de teste pentru a categorisi copiii. De ce oare nu se aplica studiile pe scara larga ? Nu ma refer la genii. Sunt convins ca marii pictori, scriitori sau compozitori nu se pierd, dar sunt multi altii care si-ar gasi mai usor drumul in viata. Unii chiar ar putea evita sa ajunga niste ratati daca ar fi indrumati din copilarie.

Doamne fereste-ne de psihologi si psihiatri!

zavistie mare pe versurile blasfematoare sau nu ale lui Dan Cârlea. Fiecare vine cu ideile lui și în final tot cu ele pleacă. Pe mine disputa asta m-a inspirat și am scos de la naftalină, am periat nițel și am pus următoarele gînduri 19:
Mahaiana
Citra matra

m-am rugat îndelung la Dumnezeu
și n-aveam prea multe dorințe
“o mașină Doamne, cu 8 cilindri în V
s-o pot conduce cum vrea mușchii mei
cu gagica alături”
probabil că rugămintea mea n-a fost așa importantă
sau trebuia să aștept la rînd
probabil că Dumnezeu și-a zis : „dă-l iacăcui de blasfemator agonic
auzi cu ce chestii vine el la mine”

dar eu nu am abandonat, m-am rugat la Allah
care tot un fel de Dumnezeu este
„dă-mi și mie o mașină, turbo diesel cu injecție, 4X4, măcar”
nici aici n-am avut succes, Allah avea disponibile doar niște fecioare
și pentru asta trebuia să mă sacrific de tot, aspect care nu-mi surîdea
eu sunt blînd din fire și iubitor

mai aveam o șansă, m-am rugat la Budha
între timp îmi luasem și carnet de șofer
„fie și vehiculul ăla mare de care se tot vorbește,
important e să aibă demaraj și consum mic”, i-am cerut
cred că asta l-a convins, adică faptul că-mi conștientizam suferința
și una din cele 9 cauze, cauza auto, cea mai importantă
dar budist nu mă fac, nu sunt nici stridie nici neghiob*

* \"Numai stridiile si neghiobii adera\" (Paul Valéry)

revin cu o mică explicație, deși poate n-ar trebui, cititorii mei sînt la fel de inteligenți ca și mine \"Citra matra\" se traduce \"totul este gândire\". Asta dacă nu m-a păcălit traducătorul.

Cred că poezia tinde spre o reîntoarcere la forma clasică și la metaforă. Dar nu la poezia șaizecistă sau păunesciană, ci doar împrumutînd de acolo cîteva procedee, pe care cei mai talentați poeți le vor exploata pe un alt palier. Poezia de mîine va avea (în opinia mea, desigur) și ironie dar și un sentiment al morții sau al singurătății bine conturate, se va apropia de marile teme și în special de Dumnezeu. Poetul de mîine va respecta CUVÎNTUL, iar exprimarea va trece prin mai multe filtre (în sensul de autocenzură) pînă va apărea pe hîrtie. Pe internet lucrurile astea vor merge mai lent, aici se experimentează mai mult.
Ziceam și eu...

Am stat la Agigea o săptămînă. O experiență interesantă începînd cu drumul, cu toate întîmplările petrecute acolo și chiar cu drumul înapoi spre casă. Am reîntîlnit prieteni, mi-am făcut prieteni noi și am mai și învățat cîte ceva. Nu mi-am propus să scriu un jurnal, dar aș vrea să puctez cîteva momente. Astăzi voi aminti de borcanul spart de Cristina, întîmplare care a scurtat conferința domnului Marin Stoian. De conferința domnului George Mihalcea din seara de duminică și de discuțiile prelungite apoi pe plajă pînă la 4 dimineața. Am și fotografii, probabil le voi pune în galerie.

Dintre temele dezbătute la Agigea, una a ținut cap de afiș: scriitorul de succes și scriitorul de talent. Unde începe valoarea și cum o putem deosebi de impostură? S-au dat și răspunsuri, dar ideea este că înainte de a-ți forma simțul estetic și critic ar trebui să citești cel puțin 1000 de poezii, sau să privești 1000 de tablouri... Și da, ar fi indicat să citești și (măcar) o carte de estetică.
În altă ordine de idei, guvizii au fost buni în saramură, dar vinul lui Cosmin cam începuse să fiarbă. S-a băut totuși, cu noduri și strîmbături.

Revenind la Agigea, discuțiile cele mai aprinse, și care s-au prelungit pînă după miezul nopții în jurul Mării Negre (la propriu, e vorba de bazinul artificial), apoi pînă la orele 4 dimineața pe plajă, la un guvid și-o bere, au fost pe marginea expunerii domnului George Mihalcea din 27 august cu tema \"Condiția poeziei la început de veac 21\". Concluzia a fost (una dintre ele) că unii critici cu moț încurajează pornografia în literatură. De ce? asta doar ei pot spune. Apropos: M. Mincu s-a exprimat (în urma comentariului critic făcut de Paul Bogdan) în felul următor (citez din memorie): \"dacă s-ar fi întîmplat așa ceva la cenaclul meu, îi dădeam afară\". Am înțeles că luni, 28 august (plecasem deja) a fost mai indulgent cu agoniștii, a acceptat să ne primească la cenaclul pe care-l păstorește cu condiția să ne facem penitență și să măturăm chiștoacele cîteva ediții, pînă să primim dreptul de participare pe rîndul de lîngă ușă. Sau poate așa am înțeles eu prin telefon, că n-am fost acolo să aud cu urechile mele.

M-am certat cu soția, i-am reproșat că a vărsat cafea pe aragaz. \"așa se întîmplă, cine muncește mai și greșește\" îmi răspunde ea. \"dar la mine de ce nu se întîmplă niciodată?\" am întrebat-o. Asta a încurcat-o nițel, dar imediat și-a revenit (cum altfel?) \"pentru că tu niciodată nu faci cafea\", mi-a dat replica. Nici eu nu m-am lăsat mai prejos \"trebuia să începi tu cu reproșurile...\".
Un prieten prozator, Gheorghe Stroe, are o proză scurtă \"Ultimul cititor\" în care pune problema că de scris scriem cu toții dar unde găsim cititorul ideal? Asta mi-a amintit de desenele animate cu sconcsul îndrăgostit de pisică \"ah, mon amour... ah, primăvara...ah florile...ah, parfumul, ah parfumul înparfumat...\". Ceva asemănător am citit și eu pe site, suna cam așa: \"ah cititorule drag...\"
Că veni vorba de Agigea, să nu trec peste eveniment, las niște linkuri
http://i23.photobucket.com/albums/b391/antonpeta/Agigea%202006/GeorgeMihalcea.jpg
http://i23.photobucket.com/albums/b391/antonpeta/Agigea%202006/cenaclu.jpg
http://i23.photobucket.com/albums/b391/antonpeta/Agigea%202006/P8263900.jpg

Vis science fiction

Azi noapte am avut un vis. Dar nu un vis oarecare, banal, din acelea pe care le visezi de obicei. Am avut un vis S.F.
Se făcea că eu eram binevoitorul, chematul. Adică aveam niște capacități de care nu eram conștient, și mereu mă chema cineva „băi, ăla!” Eram urmărit în permanență de o entitate răuvoitoare de sex feminin, cu abilități psiho-fizico-somatice (adică avea calități și deprinderi motrice cu duiumul). Bine, vor spune unii, dar așa se întîmplă de obicei, ființele feminine, chiar dacă nu vin de pe alte planete, precis au capacități uluitoare (de aici și vorba țăranului „femeia nu e om”) și în ciuda comportamentului de conjunctură, urmăresc mereu un scop, ascuns de obicei foarte bine. „Poate, (m-am gîndit eu dimineața), poate subconștientul a scos misoginul din mine, am să-mi fac mea culpa față de soția, mea, care în aparență este cît se poate de pămînteană și nu ar da semne că ar avea capacități paranormale, că o dor dinții și varsă cafeaua pe foc. Dar să revin la visul meu. Se făcea, cum spuneam, că eram urmărit de o entitate feminină, ceva ca în „Terminator”, care evident dorea să mă termine, și nu sexual, asta aș fi acceptat pînă la urmă, e o moarte demnă, cum spunea și Cicero (sau Ovidiu?). Eu fugeam, mă ascundeam prin diferite cotloane, la foști colegi de liceu, militari în rezervă, babe ortodoxe, mă deghizam în fel și chip (albă ca zăpada, Che Guevara, Motanul încălțat, Donald Rățoiul, ba chiar și președintele țării, al cărui nume nu-l scriu aici ca să nu-mi ia urma și de pe net), însă ea, entitatea feminină și răuvoitoare, mereu după mine, din ce în ce mai aproape, de parcă aș fi lăsat în urmă un norișor de feromoni sau alte mirosuri specifice, așa cum fac personajele din desene „animatice” (așa cum am auzit eu o prezentatoare pe TV). În final m-a prins, era deghizată de data asta într-o divă, dezbrăcată de toate alea, dar avea lîngă ea și un partener, tot cu puteri d’alea supranaturale, așa că, firesc eram în inferioritate, și mai trist, eram și foarte frustrat de situație. M-am trezit lac de sudoare, mă bîzîiau și niște țînțari, soția mea dormea liniștită, cu respirație calmă și cu un zîmbet suspect pe față. Era ora 2 A.M., n-am mai avut somn, am încercat să citesc ceva din Borges, dar nu mă puteam concentra, așa că am deschis calculatorul. Nu aveam mailuri necitite, doar în bulk, pe care l-am golit dintr-un click, nici mesaje off pe messenger, așa că am deschis pagina de agonie. În prim plan tot eseul lui Bobadil cu fracturismul, la care în final, o entitate feminină (n-aș spune că răuvoitoare, ci dimpotrivă), pe nume Camelia, pune degetul pe rană și punctul pe y și spune ceva acolo, ca o concluzie (care, desigur, va genera alte păreri). A, și mai era o poezie cu niște legume, am citit-o și pe aia, și pe urmă mi s-a făcut poftă de un suc de roșii, norocul meu că aveam roșii aduse de finii mei din grădina personală, mi-am făcut un suc la robot, bucurîndu-mă de tortura pe care le-am aplicat-o prin strivire electromecanică. Și mai cerea cineva niște linkuri cu super poeți, dacă n-aș fi știut că o face la hoha, l-aș fi trimis pe hyper sau pe club, site-uri elitiste unde se scrie adevărata poezie, nu chestii supte din police, ca pe la noi. Unii chiar au căzut în capcana asta, au dat niște linkuri, la care respectivul, după ce le-a mirosit nițel a spus „cîh”. Asta mi-a adus aminte de Zaharia Stancu, cînd întreba (retoric sau nu) „Pasternak? Cine dracu e Pasternak?”. Și atunci mi-a venit o idee. Mi-am propus să citesc mai multă literatură S.F., pe Ionuț, și studiile despre vălurire ale unui alt autor. Pe la 4 A.M. mi s-a făcut somn, în ciuda celor 3 coniace cu gheață, și a unei sticle de Fetească neagră băute în acest interval de două ore, așa că, plin de curaj, m-am dus iar în pat să-mi continui visul cu entitatea feminină și răuvoitoare. Dar asta n-a mai apărut, cred că plecase în alt univers, cu gigolo ăla al ei plin de mușchi. Pe urmă am mai visat totuși ceva, dar nu-mi mai amintesc bine, parcă ceva despre un porc cu pai în gură. Sau să fi fost măr? Care răsfoia un manifest (n-am putut citi titlul, era scris cu creion chimic și zeama de la varză îl ștersese parțial, putea să fie mein kampf sau manifestul fracturist). Whatever, cum spune albanezul...

am scris o poezie și am intitulat-o \"malpraxis\". Pe urmă mi-am zis: \"dar dacă a mai scris cineva o poezie cu același titlu\". Dau un search și găsesc \"malpraxis\" la Adriana Bochiș, o poetă dragă mie (ca poetă, desigur). Din păcate, are un an de cînd n-a mai postat pe agonia, și ochii care nu se văd se uită. Eu n-am uitat-o, și i-am recitit cîteva dintre poezii. Vă las și vouă două linkuri, poate vă plac.
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/45092/index.html
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/45300/index.html
iată și umila mea încercare liricoidă:

malpraxis

am aruncat de la balcon cîteva ouă
în capul generației mele
toate s-au spart
mai puțin capul

***
iată,
inspir profund mai ales dimineața
cînd mă cuprind virtuțile tonice
ale metaforelor onctuoase

***
sunt un călător
mă plimb prin aceleași orașe
întîlnesc aceiași indivizi aproximativi

***
mi s-au adus unele acuzații
dar
versurile mele sunt profilactice
eu promovez
divertismente vizuale și auditive
fără frecții, evident

am două tablouri de vînzare, asta pentru că tot e la modă acum pe site. Zic să nu scap momentul și să vi le arăt. Sînt superbe, aștept provincia.