vînătorească

Sunt cârnăciorii oltenești Sau afumați, ba chiar și proaspeți Când pe grătar îi rumenești Pentru familie sau oaspeți Însă aceștia, din vânat Când îi mănânci, Doamne ferește Așa-s de buni s-a constatat Că deseori îți muști din dește Iar eu timid, privind la preț Îi spun amicii (o puștoaică) „N-aș da cârnatul de mistreț decât pe-o labă de ursoaică” chiar ieri la ultimul grătar când mai rodeam încă la oase vecina mea mi-a spus-o clar cățeaua ei că avortase că pofticioasă cum era la mușchiuleț de căprioară în loc să fete ea ieșea și scheuna mereu pe-afară