GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Urmăresc de mai mult timp acest grupaj de \"percepții\", dar nu am lăsat nici un semn de lectură, considerând că asemenea versuri care merg spre straturile subtile ale sensibilității și ale gândirii merită admirate în tăcere. Toate cele trei minipoeme de aici m-au convins, cu preferință pentru a doua dintre ele. E în textul de față o maximă concentrare semantică. Adevărata simplitate, care înseamnă profunzime, spontaneitate, reflexivitate și bun gust. Admir capacitatea de a da putere sugestivă unor construcții poetice ușor de confundat de un cititor superficial cu limbajul clișeic. Poate numai tendința din ultimul timp spre manierism să fie un neajuns pentru critica exigentă și experimentată de astăzi. Orice creator autentic trece și prin asemenea momente, dar le depășește.
Mult succes!
Mult succes!
Pe textul:
„Fern" de Florin Andor
0 suflu
ContextÎn primul rând, felicitări pentru debutul editorial! Nu pot spune că sunt unul dintre cei care apreciază în mod deosebit ceea ce scrii, dar nu înseamnă că nu respect și alte modalități de scriere decât acelea preferate de mine. Aș fi fost mai bucuros dacă altcineva decât tine ar fi semnalat această apariție editorială. În timp, e posibil să fiu și eu printre cei care vor găsi în ceea ce scrii (în)semnele autenticității.
Cu respect,
un cititor de poezie
Cu respect,
un cititor de poezie
Pe textul:
„Lansare de carte" de Ecaterina Ștefan
0 suflu
Context... dar nici măcar de \"falsă memorie\" nu e vorba...
Pe textul:
„tueutueutueutunel" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextNu e un secret că eu citesc poezia Elei, pentru că, de cele mai multe ori, îmi place scriitura sa. Sper că domnul Nanu n-a vrut să insinueze nimic. Tema tunelului o poate regăsi și în texte de pe prima pagină a mea, scrise cu vreo câțiva ani înainte de a veni pe Agonia. Și, nu de puține ori, Eu eram cel care abordam înaintea autoarei anumite motive sau teme. Îmi cer scuze pentru intervenție, dar nu e nici măcar de \"falsă memorie\" nu e vorba. Diferența de abordare și de mesaj ar trebui să fie evidente. dacă, bineînțeles, s-a înțeles ce am spus eu acolo.
Cu respect,
George Pașa (nicidecum maestru)
Cu respect,
George Pașa (nicidecum maestru)
Pe textul:
„tueutueutueutunel" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextTitlul e un poem în sine, iar ultimele două versuri sunt memorabile. Întrebarea nu-și poate afla răspuns, deoarece totul a fost scris, istoria nu mai poate fi reluată de la zero (sau, cine știe?!) Cert este că El a iertat pe Femeia care prea mult a iubit și a spălat cu sângele Său păcatele.
Pe textul:
„duminica asta te curăț cu sânge cu tot" de cezara răducu
0 suflu
ContextNu e nicidecum un comentariu offtopic, interpretarea ta are legătură cu sub/textul. În ceea ce privește plecăciunile, nu e cazul. În acest sens îți voi spune o replică rămasă în mintea mea, replică pe care mi-a dat-o Vasile Munteanu cu vreo doi ani în urmă: \"plecăciunile sunt pentru cei plecați\".
Îți mulțumesc pentru semnul de lectură!
Îți mulțumesc pentru semnul de lectură!
Pe textul:
„pe celălalt trotuar, o muză șleampătă își leagă un șiret" de George Pașa
0 suflu
ContextScuză-mă, am omis, din eroare să îți răspund! Da, se pute un text mai amplu, dar așa s-a scris. Nu pot fi mereu bine inspirat.
Mulțumesc!
Mulțumesc!
Pe textul:
„pe celălalt trotuar, o muză șleampătă își leagă un șiret" de George Pașa
0 suflu
ContextSincer, textul acesta parcă refuza să se scrie, deși își cerea imperios ieșirea la lumină. Dar nu era chiar ce doream. De aceea, am schimbat titlul inițial, ultimul vers devenind titlu, am eliminat subtitlul (\"text foarte slab\"!).
Alice, tu ai înțeles, dar și așa sensul cred că e același; chiar dacă e acolo o comparație prea uzitată, are alt termen comparat.
Traian,e interesantă analiza ta. N-am citit povestirile lui Marquez, numai romanele, încât nu mă pot pronunța. Dar, probabil, ceea ce spui reiese și din alte creații ale autorului.
Vasile, mă bucură prezența ta aici.
Vă mulțumesc pentru sugestii și, respectiv, aprecieri!
Alice, tu ai înțeles, dar și așa sensul cred că e același; chiar dacă e acolo o comparație prea uzitată, are alt termen comparat.
Traian,e interesantă analiza ta. N-am citit povestirile lui Marquez, numai romanele, încât nu mă pot pronunța. Dar, probabil, ceea ce spui reiese și din alte creații ale autorului.
Vasile, mă bucură prezența ta aici.
Vă mulțumesc pentru sugestii și, respectiv, aprecieri!
Pe textul:
„pe celălalt trotuar, o muză șleampătă își leagă un șiret" de George Pașa
0 suflu
ContextAm mers cu interpretarea pe o linie poate comună, transmutând simbolistica de aici în lumea artei. Și mi-am spus că poate e mai bine că nimeni nu coboară spre a vedea strălucirea pantofului, trăind cu iluzia unei splendori. Unii respectă regulile, alții sunt indiferenți și mai pot exista multiple motive care să împiedice \"oprirea\". Aș mai spune, așa cum sugerează și imaginea sdin ultima strofă - \"și autostrada chiar este năpădită de pantofi de cristal\", - că apropierea ar putea aduce și deziluzia, prin imaginea unui fals, nicidecum a unicatului. Dar aceasta nu înseamnă că \"pantoful de cristal\" nu există.
Pe textul:
„pe mijlocul autostrăzii un pantof de cristal. mustrarea de dincolo de betoane" de Plopeanu Petrache
0 suflu
ContextM-am jucat puțin cu trenulețele de aici și până la urmă n-am mai știut care e trenul meu, care e la tău, dându-mi, în sfârșit, seama că amândouă sunt ale noastre (adică al celui care scrie și al cititorului): \"mânatamânaluimânatamânaluimânatamânalui\", \"plecăriîntoarceririplecăriîntoarceri\".
Uuuuuuuuuuuuuu! Păzea, că vine!
Uuuuuuuuuuuuuu! Păzea, că vine!
Pe textul:
„trenul ăsta nu are ce căuta aici" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextPlec de la versurile acestea:
\"voiam să-mi cumpăr o floare
o seduceam cu promisiuni în fiecare dimineață\",
trec prin \"apa neumblată\", prin \"singurătatea înghețată\" și ajung la
\"drumurile dintre două inimi
(care) trebuie să fie de aceeași culoare\". Despre floare nu spun, doar că până la ea totul se împletește în simplitatea gestului.
\"voiam să-mi cumpăr o floare
o seduceam cu promisiuni în fiecare dimineață\",
trec prin \"apa neumblată\", prin \"singurătatea înghețată\" și ajung la
\"drumurile dintre două inimi
(care) trebuie să fie de aceeași culoare\". Despre floare nu spun, doar că până la ea totul se împletește în simplitatea gestului.
Pe textul:
„foițe de primăvară" de cezara răducu
0 suflu
ContextM-am oprit la ultima strofă. La un prim nivel de lectură, mi s-a părut puțin comică acea formulare, \"două păpuși defecte\", deși nu reprezenta chiar o iamgine nouă. La al doilea nivel, am observat că \"transfer(ul) de certitudine\" ar fi soluția \"reparației\". Astfel, \"mecanica\" versurilor e în acord cu tubul de rezonanță al inimilor.
Despre primele strofe nu spun nimic, probabil fiind acolo un alt \"mecanism\", pe care eu, poate, îl percep greșit, părându-mi-se dintr-un alt joc. Încât, nicidecum îmbufnat, poate înțelegător, îmi iau praștia scăpată pe jos și plec.
Pașa
Despre primele strofe nu spun nimic, probabil fiind acolo un alt \"mecanism\", pe care eu, poate, îl percep greșit, părându-mi-se dintr-un alt joc. Încât, nicidecum îmbufnat, poate înțelegător, îmi iau praștia scăpată pe jos și plec.
Pașa
Pe textul:
„câteodată nu mai știu unde mă trezesc" de cezara răducu
0 suflu
ContextÎn mod normal, găsesc muzicalitate a versurilor în textele dvoastră. Dar ultimele două cuvinte creează o dizarmonie, chiar dacă se află în versuri separate. Dacă ați înlocui acolo verbul cu un sinonim, \"știe\", s-ar crea alte probleme de eufonie. Poate găsiți vreo soluție. Remarc ocurența în mai multe dintre poezii a unor simboluri comune, fapt ce dă impresia de puzzle. Toate \"fragmentele\" vor desăvârși până la urmă \"chipul\". Viziunea de aici mi se pare blagiană (nu spun acest lucru în sens depreciativ, dimpotrivă).
Cu respect,
George Pașa
(P.s. V-am trimis un e-mail, în care vă ceream unele lămuriri. Adresa am luat-o de la un comentariu adresat Mariei Prochipiuc. Nu știu dacă ați primit mesajul meu)
Cu respect,
George Pașa
(P.s. V-am trimis un e-mail, în care vă ceream unele lămuriri. Adresa am luat-o de la un comentariu adresat Mariei Prochipiuc. Nu știu dacă ați primit mesajul meu)
Pe textul:
„Vibrare lăuntrică" de Nicolae N.Negulescu
0 suflu
ContextAcolo era vorba de atribut în cazul acuzativ, dar e valabilă și situația sintagmelor gentivale. Scuze pentru eroare! Îmi dau un 2 (doi).
Pe textul:
„dacă …?" de Adriana Lisandru
0 suflu
ContextAdriana, știu că e o pură coincidență, n-am sugerat altceva. În cazul sintagmelor acestea genitivale cred că există sute de astfel de coincidențe în literatura lumii. Nu se pune problema însușirii creației altcuiva, cred eu, în cazul a două cuvinte (de prepoziție se poate face abstracție). De aceea am mai meditat și te rog să nu modifici, e cea ma potrivită formulare în alăturare cu ultimul vers. Și eu (oho!) știu ce înseamnă \"moara nimicului\" în care se pierde tot cea ce scriu.
Pe textul:
„dacă …?" de Adriana Lisandru
0 suflu
ContextAdriana, mie îmi plac interogațiile din acesastă poezie. Știu că ții la acel final, dar, pentru a respecta autenticitatea despre care vorbești, ai putea înlocui sintagma \"saci de cuvinte\". E o sintagme-șablon. și eu cred că voi renunța la ea (vezi aici: www.poezie.ro/index.php/poetry/223105/poema_în_răspăr_cuvinte).
Pe textul:
„dacă …?" de Adriana Lisandru
0 suflu
ContextVasile, uite că uneori oamenii se mai întâlnesc în spații mai mult sau mai puțin consacrate. Viziunea aceasta a scrisului ca o lumânare \" pe care ne-o aprindem de vii\" mi-a dat și mie cândva târcoale, într-un text alcătuit dintr-un singur distih: \"dincolo de toate acestea nu mai e decât o lumânare vie/ suflați în ea și ziceți bogdaproste\" (primul vers cred că l-am citat puțin inexact). Nu e chiar același lucru, dar vouiam să spun că mă bucură uneori această întâlnire a gândurilor, deși sunt aproape sigur că tu n-ai citit toate balivernele mele \"pohetice\".
Atât doream să spun, sper că nu e un comentariu offtopic.
Atât doream să spun, sper că nu e un comentariu offtopic.
Pe textul:
„ambulatoriu" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextE în acest text, în opinia mea, un echilibru între expresivitate și starea poetică, de asemenea, o simultaneitate între imagistică și emoția lirică bine dozată. La receptor ajung toate acestea, drumul său de la expresie și idee la starea poetică fiind nu lipsit de obstacole, dar cu efect de katharsis. Ce mi se pare deosebit, în special, este efectul pe care îl au niște formulări simple, uneori la limita redundanței (vezi \"găsirea tonului\" în \"metamorfozele\" mâinii). Și un final tot la fel de simplu, dar cu o formulare inedită: \"Ca un cearșaf alb într-un război alb.\" Pare că iubirea este văzută ca \"un război alb\", cred că nu mă înșel prea mult.
Pe textul:
„Mîna mea" de Adrian Suciu
Recomandat0 suflu
ContextAici pare a se răsturna semnificația versului eminescian: \"Și-n toată omenirea, în veci, același om\". Deși sensul se păstrează, Mă refer la primele versuri ale acestui text. Această idee e atât de veche (și nu o spun diminuându-i importanța, dimpotrivă, admirativ), încât nu poți decât să ai speranțe că lumea va rezista prin ceea ce are etern. Spun aceasta, chiar dacă starea poetică de aici e mai degrabă una negatoare.
Impresia de retorism a textului nu mă deranjează, pentru că orice afirmație pare a avea înapoi o încrengătură de întrebări tulburătoare. Finalul parcă l-aș fi dorit altfel, dar am respect pentru opțiunea autorului. Mai precis, textul așa a vrut să se scrie.
Impresia de retorism a textului nu mă deranjează, pentru că orice afirmație pare a avea înapoi o încrengătură de întrebări tulburătoare. Finalul parcă l-aș fi dorit altfel, dar am respect pentru opțiunea autorului. Mai precis, textul așa a vrut să se scrie.
Pe textul:
„predica de pe o planetă pustie" de Vasile Munteanu
0 suflu
Context