frunze pe caldarâm

Yannelis, nu cred că mă înșel, aici este una dintre cele mai bine structurate poezii ale tale. Poate unde la piramidă se întâmplă, într-adevăr, ceva. Ai găsit ritmurile potrivite și constantele pe poziție.

era lume multa stransa intr-o proza sub evantai... rasfirat un pic pe scara... atata tot... in rest lucrurile sunt pagina de jurnal de ieri si de azi cu deschidere-n maine... apar noi catelul annei iar despre cele vechi se spune cate ceva... ultimele doua strofe au deja notele portativului din pietrele annei, personajul meu cel mai stabil... restul iluzii care ocupa provizoriu spatiul gol din scara lui escher... fatal yames de sase-mi apare cand am cea mai mare nevoie de el... ca o iesire din deriozoriu prin regula \"castiga cel care pierde\"... mi-ar fi placut titlu pe comentariu... de fapt imi place sa dau nume lucrurilor... cam cum fac calugarii cand ii intalnesti: te intreaba numele mic ca sa te pomeneasca... probabil ca ecou la versetul: in Imparatia ta cand vei veni, pomeneste-ma Doamne...

Iată numele! Sunt cam neinspirat în ultimul timp, chiar doream să-i dau nume comentariului, dar nu găseam. Mai sunt vreo două-trei greșeli de tastare, poate le observi. Dar nu acest lucru este relevant. Dacă ar fi să fac un triptic din versurile acestea, aș alege:
\"desenez portativul lăsându-te pe tine să scrii notele
.......................................................
verbele-și caută singure printre cuvinte
.........................................
ultima cărare\"

ce pot sa spun mai mult decat s-a spus aici? si, atunci, las asa cum zice Poetul, cel care renaste cuvintele, daruindu-le o noua viata... am adaugat si eu doar doua, cu modestie si cu speranta ca am pastrat amprenta celui care, cu fiecare sens, da o noua unicitate cuvantului...

de longues ombres courent dans la nuit la portée est blanche
des notes gaies et étrangères et mon rêve chaud
le lierre a amassé sur les murs une volée de grues cendrées
en errant dans le souvenir aujourd’hui et d’un temps à autre hier et quelques fois le lendemain
....................
George, am \"cutreierat\" comentariul tau si, tot cutreierand asa, asteptam sa apara o stea... ca cerul sa aiba motivul celor spuse de tine... nu cred ca-i tarziu... sa auzim de bine!

maria

Maria, Yannelis este cel mai \"înstelat\" de mine dintre creatorii de pe Agonia. Și oricum nu are nevoie de stelele mele/ noastre, fiindcă tot ce scrie este dincolo de asemenea aprecieri. Și așa am trecut peste niște principii ale mele. Scuză-mă, dar mi se pare cam răutăcios ceea ce spui. Acest lucru mă face iarăși să nu-mi mai doresc nivelul de \"steluțar\".
Cu regret, dar aceeași stimă,
Pașa

P.s. Rog să fiu scuzat de către autor și de către editori pentru acest offtopic. Dar avea legătură cu demnitatea mea.

George, chiar m-a intristat comentariul tau, cand aici nu-i loc decat de bucurie… sa inteleg ca am « atentat » la demnitatea ta? George, nu-i nimic rautacios in ce am zis. Era doar un semn de «pretuire» uitat pe undeva. Iti spun o mica poveste si sper s-o iei cu « bunatate »... in fiecare an, seful meu trebuie sa prezinte sefului lui o caracterizare a «subordonatilor», care duce la cresterea salariului sau la o promovare, de mai e loc... anul acesta, seful meu m-a propus pentru cresterea salariului, dar seful lui a zis ca «propunerea» nu corespunde cu «caracterizarea», in fine... cu «evaluarea»... eu am zis sefului meu ca seful lui are dreptate, iar seful meu a dat vina pe seful lui, dar asta, doar de fata cu mine... asa ca a ramas ca-n tren... exemplul e cam mercantil, dar te las pe tine sa-l pui in alta parte...

Asa-i, Yannelis n-are nevoie de «stelute», dar semnul, cred eu, ar trebui sa sustina cerul instelat, asa cum «ierburile inalte il sprijina»... cand ti-am amintit de o «omisiune» , fie ea fara pic de importanta, te asigur ca m-am gandit doar la amprenta cu marca «Yannelis», la felul unic de a da o viata noua cuvintelor...

George, aici e pagina jucatorului de sah cu hazardul, a fumatorului de pipa, a calaretului de inorog... si nu-i mai insir, ca-ti sunt si tie déjà familiari... as vrea, totusi, sa stii ca esti una din prezentele de pe acest site pe care nu pot sa o ignor... imi place « caligrafia » ta si, nu de putine ori, ti-as fi lasat un semn, dar am zis sa mai treaca o pagina, doua... un nor... nu mi-a trecut niciodata prin minte ca ai avea sau nu nevoie de semnele mele… nu pentru nevoie le-as lasa… ci cu bucuria ca m-am intalnit cu « vorbele » tale si mi-au placut... eu nu ma pricep sa fac analiza vreunei poezii, dar pot sa zic putin din emotia pe care mi-a daruit-o...

Cu pretuire si, mai ales, sa auzim de bine

Maria

ca niste copii daca bag bine seama voi va certati pentru stele si nu bagati seama la culegatoarele de scoici si atunci voi nu vedeti ca in turnul de scoici doar anna aduce pietre ca-n turn sunt scoici pietre petale de flori (trandafir gutui...) frunze de plop tei si maslin salbatec bete si ramuri inmugurite apa si nisip si-n toata componenta lui apa tine totul la un loc si doar nisipul este masculin va las la prima ceasca de cafea si daca va mai certati pe stele voi nu mai aveti timp sa vedeti silvanul cum canta din trestie si ielele cu parul verde isi pieptana parul lung si-l strang coc cu agrafe pene de pescarus... si multe altele care le aflati undeva cand se va intoarece alexis...

o ploaie impresionista si impresionanta de cuvinte-ploi,o stare de melancolie grea apasa asupra acestui poem destul de lung ,ceea ce dilueaza un pic din efecte
am retinut multe versuri frumoase:
tunet prelung visul se opreste pe scara usii/închise
pasi voci râsul tau ma facu(ma face suna mai bine ca acest regionalism)
umbrela albastra se desprinse de grup si cobora singura o treapta
foarfeca decupeaza ochiul care vede tot
între mine si vis n-a mai ramas nimic
în ultimile (ultimele?) picaturi de ploaie titirezul se loveste de zar
decupez decupez p^na când din fotografie ramâne semnul mirarii

angela mulțumesc de selecție și de corectări...

alexis mi-a povestit că-n inima plopului au apărut un papagal și-un pescaruș albastru și papagalul i s-a așezat annei pe umăr când aranja pietre în jurul plopului iar pescărușul s-a așezat în vârf și el cu prietenii lui au ridicat o piramidă cu pietrele annei să ajungă la pescărușul care stătea zi și noapte pe ramura Y de sus... după ce s-au termiant pietrele pentru piramidă oamenii au început să facă un turn viu să ajungă la pescăruș... știi cum s-a terminat povestea?