patru sonete false și alt sonet nefiresc

Cuvânt înainte Îmi închipui că noi, oamenii, ne pornim drumul spre CUVÂNT prin simțire mai întâi. Dacă lucrurile sunt în regulă, dacă simțim, ne putem îndrepta echilibrat și spre \"însușiri\" și \"aproprieri\" ale sale. Mai apoi vom vedea în ce fel vom \"sta\" cu \"pronunciamentele\" lui. Pe mine nu mă interesează/fascinează istoriile personale, ci CUVÂNTUL și CALOPHILIA - acestui din urmă termen acordu-i conservativ semnificația pozitivă! Evangheliile fiind mai multe, mă simt îndemnat să-mi închid spusele. Poezia e un fel de după ... “Școala de duminică”. De aceea spun că: am avut “zaruri” bune; că nici ea, nici eu nu ne putem plânge; că am pilotat cu rândul, sau de-a valma ...; că nici ei, nici mie nu ne pare rău. * despre surd, orb și văzător surd sunt încă nu am limba maternă s-aud călcatul pământului oftatul e scriere acordurile-mi intră prin nas armonice transmit orbul mângâie un întreg re-construit pe dinafară clar-văzătorul să spună cu limba ** despre apă, cer și pământ mâna suspendată peste se scurg în clepsidră imemorial pași cerul însângerat nu putem ști dacă de visele unor canotori imprudenți plajele se închid uneori în visul cine știe cărui destin canonic suntem pradă ori cerul e făcut din valtrapi continuum de carne căzând de pe oase dintr-un singur cuvânt *** despre cale, aperență și concret rămâne ca-n tren să fim atenți pentru că ni se chiar împlinesc mă gândesc în locul Lui pe cale de consecință îmi place șoapta speranțele nu mă interesează facerea lumii mitologic și concret sunt interesat să mi se-nchege cât mai puțin am amintiri cu iubita mea din urmă sunt ani buni de când se ține de cuvânt deraiază și acum garniturile una după alta fără să mă întrebe cineva dacă mi-am uitat geanta în gară mi se spune “bă” și “mă” și altfel în general culeg căpșuni într-o țară **** despre uimire, mișcare și contemplare mângâie-mi inima zboară umbra animalului vânat te-nsângeră o uimire în alta dispersia timpului împărți obsesia stările se uită-n ochiul gândului urmele las-ades la iveală țipătul lacrimile plâns-aruncătoarei de sevă nu-nșeală dătătoarea – aceeași – de-o viață-n plus din exces angoasa devine-o mișcare exotermică acel/acest lovește adevărul act cerșeală refuz șabloane-mprăștie strigată-n eroarea-contrasens fața mirării din sine din albă albă martoră redevine contemplu labirintul deschis animalul mare bând timpu’l vântur dintr-o palmă-n alta ’mi mângâie inima cu aștri canini ***** și alt sonet nefiresc și în fiecare zi te ascunzi pe după degete și sună a port ilegal de magie și cum poți să faci așa ceva și latri ca un câine și după mine și e vraiște și văd și frumoasa și bestia pe deasupra și cânți la acordeon fără licitație și ce bine că sunt atâtea clape nuanțatoare și albele și negrele și răsuflatele și neomologatele și s-au invitat toți prietenii pentru pierderea asta de timp și ne amorțești pe toți cu o legendă numai bună de spălat babețica Notă: “și alt sonet nefiresc” a fost postat anterior; cele “patru sonetele false” au fost răsfoite la Cisnădioara.