mir-copoem (3) - ești bine?

exista aici o stare indusa, nevoia de autoexilare, poate ca nu tristetea da forta acestui poem, necesitatea de introspectie
\"tac ratacesc si ascult
vapor in deriva
departe de lume
tacerea de azi....\"
\"esti bine?\"
cea de-a doua \"strofa\" este mult prea descriptiva, admit dorinta poetului de a sublinia , dar e un plus,altfel, text bun, amical ,L
ps:nu stiu de ce (?!) alte comentarii pe textele tale,ioane, au ajuns la \"offtopic\",aceeasi

sa stai de vorba cu Poezia, un lucru mai rar. asa ca dau drumul la zar si zic: nu cunosc alt motiv de-a pune in off decat acela de-a nu face referiri la text. mi-as insusi observatia ta cu strofa a doua dar daca incerci sa-ti imaginezi ce spun in strofa a doua vei afla ca e mai degraba criptica decat descriptiva. ca bine ar fi sa fie macar un pic descriptiva.

Mircea (îți voi spune așa, de această dată, din rațiuni evidente), mă voi limita, de această dată, la comentarea titlului pe care îl are grupajul de versuri, pentru că exprimă, în opinia mea o deschidere a poeziei tale spre lume, în ciuda ermetismului unora dintre structurile lirice din textele tale. Astfel, văd multiplele dezvoltări ale titlului (sper că nu greșesc prea mult): Mircea și poezia, Poezia lui Mircea, mirul și poezia, lumea și poezia, pacea și poezia. Poate un alt sens ar fi și dialogul cu alte universuri poetice. Aici m-ar determina să spun acest lucru deoarece există o co-existență de semne (vezi \"vapor în derivă\"). Nu știu dacă este o eroare de redactare sau chiar așa ai vrut să scrii: \"fânfâit de zbor\", nu \"fâlfâit\". Poate este ceva între \"fâlfâit\" și \"fonfăit\" (glumesc, desigur).

\"este prezentă o co-existență de semne\"
Se va citi prin evitarea repetiției structurii \"de sceastă dată\", în prima linie a comentariului meu.

George, fânfâitul, ca și bazardul, extinde un pic punctualul în intervale de aproximare. operarea cu intervalele îmi pare mai apropiată de viață și de poetic întrucât noi trăim un continuu și reflectăm în discret... ai prins bine covarianța pe care intenționez să o curbez, un pic mai târziu, spre scara dublă. ar fi multe de spus și încă multe de scris. găsim noi, până la urmă, piatra orbului să-l facem să vadă. e vorba de pictorul meu orb care se vindecă prin dragostea în care să nu existe urmă de îndoială...