ieri seară

mi-am pus povestile matematice la dospit
panzele albe sunt un pic la albit
le-am intins pe coverta
langa catarg
acum

pe drum
cal si calaret
departe de lumea
cu intrebarile ei demolatoare
cu indiscretii reprobatoare si indoiala oare

canta gugustiucul si pescarusul la far
peste toata halimaua cantecul greierului
inca n-a aflat cantaretul-petrecaretul
nici ca vara a trecut si nici ca a venit toamna
doar pescarusul ranit de la far
canta ma cheama
dar totu-n zadar

ce-ti ziceam?

Păreau aproape singuri, pe cer, la miazăzi, abia ieșiți din vară și din seară. El își întinde o rază ca firul de păianjen, vrând s-o cuprindă-n îmbrățișări tandre. Ea e deasupra, îl privește cu drag, chiar dacă știe că nu se vor întâlni vreodată. Rămâne ca poetul să-și imagineze marea întâlnire.
ca de obicei, autorul știe să organizeze manifestările exterioare în lumea sa interioară (pe \"Plaja cu suflet\"). Spun aceasta, fiindcă este bine realizată legătura cu \"mirko-poem -7\", mai ales prin \"ochiul peștelui\" atoatevăzător.
Remarc și buna încadrare a realului în context, viziunea de ansamblu. Mie mi-a scăpat imaginea constelațiilor, atras fiind de iamginea singurătății celor doi aștri în acea zonă de pe cer. Am tras puțin cu ochiul și la \"cloșca lactee\", și la carul Mare, dar n-am văzut căderea acelei stele. Sau, glumind puțin, nici nu ne remarcăm propria cădere.
Eram convins că vei scrie despre...

Mă referea la \"mirko...8\", nu la 7.

să săruți cerul de noapte bună
și vara ce va să plece
pe un colț de stea
agățat de fereastra ta
miraj printre rotocoale de fum
și nori
și cocori
și cocoșii din zori...
citind acest pohem mă dezbrac de rostire, L

de dimineata
am iesit sa vad soarele
cum rasare din mare
si-n cele trecatoare
am mai lasat un punct fix
pe digul cu stanca
si apa adanca
de unde pot sa vad
si sa strig
cu ecou
unde esti intamplare
cu fericirea netrecatoare

si-am strigat spre vecinul meu calaret
ia-ti tolba cu sagetile neotravite
si vino la vanatoarea de amintiri
ca-n povestea aceea in care
intr-un musuroi de furnici
erau trei pitici

si intr-un musuroi de suricate
erau... si aici povestea era stearsa de soare
si-n capul povestitorului cazuse un mar
cu atractia universala data de
produsul masei si patratul acceleratiei

aici prima sageata se oprin zborul pestelui
si ochiul care vedea totul prinse si el rasaritul
si vazuse in ceasca mea de cafea cum cazuse o stea

de corectat în titlu cuvântul fereastra !