George Pașa
Verificat@george-pasa
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
Colecțiile lui George Pașa
Pe textul:
„între fierbere și sedimentare" de George Pașa
Pe textul:
„între fierbere și sedimentare" de George Pașa
Scuzele mele dacă am fost înțeles greșit. Mi-e ciudă că momentan nu sunt în stare să relizez un comentariu mai acătării.
Cu stimă,
George
Pe textul:
„half in / half out" de Alexandru Gheție
Văd că nu ai corectat acea greșeală semnalată. Mai repede, dom\' profesor!
Pe textul:
„half in / half out" de Alexandru Gheție
Cu stimă,
Pașa
Pe textul:
„Frunze la cîini" de Liviu-Ioan Muresan
Sigur, sunt oarecum subiectiv.
Pe textul:
„cu bubuituri în orașul meu" de Ottilia Ardeleanu
Vă mulțumesc!
Pe textul:
„cu flori de fiori" de George Pașa
Cu stimă,
Pașa
Pe textul:
„utopică" de George Pașa
Pe textul:
„Misterul isiac în poezia anticomunistă" de Dragoș Vișan
RecomandatPresupun că rândurile acestea și acelea care urmează în articolul următor, fac parte din teza de doctorat. Îți doresc lectori pe măsura muncii tale de aici.
Pe textul:
„Misterul isiac în poezia anticomunistă" de Dragoș Vișan
Recomandat\"dălți harnice
lovesc blocul de piatră
chipul orbului
zâmbet\"
Pe textul:
„pe cărarea arsă de curcubeu" de Ioan-Mircea Popovici
Aici se vede multă bogăție interioară, însă autenticitatea suferinței, în opinia mea, nu aduce, implicit, și autenticitatea scriiturii. Parcă este prea mult naturalism, mai adecvat la un text în proză decât în unul poetic. Nu pot să fiu decât solidar cu suferința umană de aici, dar ca realizare textul mi se pare modest. Și e păcat, pentru că există în unele pasaje poezie. Cred că restrâns puțin, eliminând pasajele prea personale, textul poate atinge și semnele poeticității. Există prea multă vulnerabilitate aici, Cred că ai înțeles la ce mă refer.
Pe textul:
„când vrei să te descotorosești găsești metode" de Ottilia Ardeleanu
Mi se pare că singura sintagmă valabilă din text este aceasta: \"cerneala nebăută ls timp\", chiar dacă este un clișeu.
Pe textul:
„pre_text al tăcerii" de George Pașa
P.s. Îmi prezint scuzele pentru că am deranjat din nou cu părerile mele. Poate ar trebui să tac, mai ales în cazul textelor unuia dintre autorii pe care îi apreciez în mod sincer.
Pe textul:
„catren-ul alpinistului din sala de așteptare" de Vasile Munteanu
Domnule Iliescu, mă bucură faptul că ați transmis ceea ce ați receptat aici, dovedind o înțelegere profundă a lumii.
Domnule Lesenciuc, eu nu scriu proză în adevăratul înțeles al cuvântului, sau nu acea proză pe care o doriți dumneavoastră. Vă respect gusturile și nu m-am supărat deloc. Nu mă supăra (ca pe majoritatea, de altfel) decât atacurile la persoană. Greșeli de redactare facem cu toții, însă erata aceea din off topic mă pune pe gânduri.
Pe textul:
„Rabla" de George Pașa
Onorat de vizita unor maeștri!
P.s. Domnule Lesenciuc, \"mia\" se referă la omologul feminin al mielului?!
Pe textul:
„Rabla" de George Pașa
Și, până la urmă, lumea aceea care crește în \"camera albă\" poate fi orice: lumea fanteziei poetice, lumea copilăriei, lumea în care am dori să trăim.
Cred că este unul dintre puținele texte care mi-au plăcut, din ceea ce scrie Liviu-Ioan Mureșan, chiar dacă imaginarul poetic nu este ieșit din comun. Însă poezia, în ansamblu, are coerență, prin buna relație formă-conținut, expresivitate și o dozare bună a ambiguității.
Pe textul:
„Camera albă" de Liviu-Ioan Muresan
Pe textul:
„Camera albă" de Liviu-Ioan Muresan
Mădălina, mă bucură aprecierea unei cititoare exigente ca tine, ceea ce mă ajută și pe mine să înțeleg faptul că scriu mai bine decât o arată anonimatul meu în lumea literară. Și nu mă refer la evoluția pe acest site.
Doamnă Mainka, fiecare scrie în felul său, mai mult sau mai puțin imitabil. Complexele nu-și au rostul, mai ales că sunteți mai cunoscută și mai apreciată decât mine pe acest site.
Vă mulțumesc!
Pe textul:
„căderea într-un alt anotimp" de George Pașa

