George Pașa

Nu mai contează, acolo nu luăm nimic.

Parcă e prea conceptual textul, nu-mi transmite un mesaj și pe cale emoțională. Dar, mă rog, e posibil să n-am dreptate, mai ales că nu prea mă pricep la critica literară.

E un text dedicat, aș spune, celor doi prieteni, ale căror versuri sunt utilizate ca mottouri. dar, sigur, acest răspuns poetic are și valori general-umane, în special în primul vers și în ultimele două. Eu cam atât am înțeles, nu mă pricep la comentarii.

Sigur, acum are sens, chiar dacă iese parțial din planul conotațiilor. Nu pare cea mai bună soluție, dar numai autorul știe ce e mai bine.

Chiar dacă limbajul nu s-ar putea spune că e unul modern, poezia are un mesaj și un final cu tâlc. Nu se poate reproșa ceva pentru un titlu atât de comun, compus dintr-un singur cuvânt. Este, în același timp, și primul cuvânt din text. Și eu am o poezie cu acest titlu, din 26.06.2009, dar e total diferită prin mesaj.

Încercați să vă detașați puțin de text și mai meditați asupra versurilor următoare: \"balon așteptînd înțepătura fatală/ să zboare printre asteroizi\". Chiar dacă logica poetică e altceva. Sper că ați înțeles ce vreau să spun.

Fără supărare, dar textul ar fi trebuit să treacă pe la atelier, până se corectau două greșeli grave de ortografie. Chiar dacă s-a scris intenționat așa, normele ortografice, regulamentul site-ului și respectul față de cititori impun altceva.

Liviu, probabil ai mai citit alte traduceri ale textului. Nu sunt foarte mulțumit de traducere. Am fost nevoit să recurg la vreo două asonanțe și la o licență poetică pentru a păstra cât de cât spiritul și ideile originalului. Dar și în traducerile realizate de către autori mult mai cunoscuți, cum ar fi G. Lesnea sau z. Stancu, există probleme. Acest fapt nu mă scuză.

Domnule Mihai Traistă, nu știu ce să cred. Dacă doriți să fiți ironic, nu cred că este cazul, totuși m-am străduit cât am putut. Dacă vorbiți serios, atunci, cu tot respectul, nu sunt de acord cu dumneavoastră. Chiar discutam ieri în legătură cu iritarea pe care mi-o produce abuzul de termenul genial. Eu îmi cunosc lungul nasului.

Cu respect,
George Pașa

\"de asemenea\"

Nu prea văd rostul unei variante în limba engleză pe această pagină. Aveai în dreapta opțiunea \"Traduceri ale acestui text\". Nu înțeleg, de amenenea, de ce nu ai găsit un corespondent pentru verbul \"a scutura\" la gerunziu, nefiind chiar un termen intraductibil. În rest, e un text care spune ceva.

Mi-au plăcut mult versurile acestea, fiindcă exprimă ceva ce am gândit și eu, cândva:
\"iar cei care știu că-s plini de dragoste
de obicei
pleacă\".

Cred că, inițial, a fost o greșeală de exprimare în acele versuri mult comentate: \"o zi în care/ clopotele bat doar duminica\". Pentru că articularea cuvântului \"duminica\" îi dă, în general, valoare de adverb. Însă, până la urmă, versurile capătă semnificații mult mai profunde, prin păstrarea valorii de substantiv. Numai astfel versurile ar avea sens. De fapt, lucrul acesta a mai fost semnalat de Luminița și întărit de autor.

drumeț cherchelit -
târându-se prin omăt
în noapte spre casă

În fond, marginea ultimă poate fi imaginată ca o \"scenă din urmă\".

Sunt de acord cu dvoastră, dnă Caloianu, dar așa am simțit și am gândit eu acum, dincolo de modele și schemele epice/ lirice care se impun. Uneori văd poezia dincolo de timpuri. Se poate să greșesc, eu am mai spus că nu țin la acest statut de \"steluțar\". Dar am argumentat cum am știut și eu. Contraargumentele dumneavoastră?
Cu respect,
Pașa

Este foarte frumoasă ultima strofă. La definiția aceea poetică din strofa precedentă aș spune și nu, și da. Dacă referentul este Ideea de iubire, sau iubirea în sens creștin, da. particularizând, cred că se pierde ceva. Acest lucru nu înseamnă că aș avea ceva împotriva... iubirii!

Multă simplitate și delicatețe în această miniatură lirică! De multe ori m-am întrebat cum de reușește autoarea să spună atât de mult în puține cuvinte. Uneori am crezut, în mod greșit, că e o simplă combinație de cuvinte, fără suflul creator autentic prin care să capete viață. Dar tot la fel de bine se poate observa/ intui că nu se poate vorbi aici de o spaimă în fața cuvântului, ci de sensurile care vin de acolo, din adânc, unde se comunică nesfârșirea.
În două sintagme, \"nisipul obosit\"și \"pulbere fină\", care pot părea, într-un alt context, niște locuri comune, este insuflată virtutea unei comunicări inefabile cu înaltul. Iar versurile \"mâinile rug/ tot mai înalte...\", prin suspendarea voită a discursului ,aduc tocmai acea dimensiune pierdută, inexplicabilă înafara trăirii cuvântului de dincolo de cuvânt.
Redundanța din strofa a treia poate părea facilă, dacă urmărești numai structura \"de suprafață\". Însă acolo se concentrează întreaga trăire, atât de simplă, încheindu-se cu un epitetul metaforic, sugerând și o dimensiune onirică, și tinerețea spirituală, și o viziune panteistă asupra fințării.

Este aici, în viziunea mea, un text de apreciat.

Cred că aici se merge dincolo de simbolurile consacrate. Și Platon ar putea fi punctul de plecare, și \"imago-ul\" freudian, dar cu totul altceva în esență. Pentru că, de ar fi prezentă o imago mundi, atunci nu poate fi decât una poetică, o răsfrângere în oglinda spiritului a două fântâni: una care vine din adâncurile insondabile, alta, din modelul său ceresc. Sau, altfel spus, o fizică a emoțiilor și o metafizică a sentimentului vor deveni convergente. Totul ca o \"devenire întru fință\", implicit întru poezie.
Pescarul acela seamănă cu apostolul, dar, mai degrabă, cu poetul. Pentru că \"năvodul\" său prinde \"numai păsări\", aș spune intuiția zborului, sau zborul din zbor. Stârcul acela \"ascuțit\" care stă \"de veghe în dimineți\" amintește, cumva, și de coco-stârcul dintr-o poezie mea. Și nu spun care este \"misiunea\" sa, pentru că pare a fi aceeași în textele noastre.

Sunt multe unghiuri din care poate fi analizată poezia. Aș putea scrie și altfel despre text, însă nu vreau să abuzez de spațiul comentariilor prin \"aberațiile\" mele.
E aici un text de apreciat, dar, întrucât e primul meu comentariu la o poezie de-a autorului, celălalt fiind, parcă, la o \"personală\", nefiind, prin urmare, familiarizat cu poezia sa și neacceptând reciprocitatea, las pe alți eventuali comentatori să-l precieze și altfel.
Oricum, în opinia mea, e un text bun.

O singură observație aș avea: chiuturile de la nunți, după cum știți sunt foarte vechi. E-adevărat, între chiuitură și urlet animalic este o diferență. Oricum, scoateți foarte bine în evidență niște aspecte îngrijorătoare ale societății actuale: sărăcirea limbajului, reducerea conversațiilor la niște stereotipuri îngrozitoare. Dacă puterea cuvântului a scăzut, intervine, în schimb, violența, manifestată atât prin limbaj, cât și prin gesturi sau chiar fapte reprobabile. Să sperăm că lumea își va găsi echilibrul, sistemul social refăcându-și echilibrul pierdut.
Este un eseu bun, dar puțin incomplet, în opinia mea. Cred, totuși, că mai aveți în vedere și alte eseuri pe aceeași temă.

și dacă oamenii sunt mai goi
să-i umplem cu timp
\"ceasurile sunt mai moi\"
curg printre \"frunze sângerii\"

tu vezi
și crezi

........
..........
............



visez
a câta oară

..........
............

din pachet
iau a cincea țigară
fumul se ridică spre plop

\"pescărușul țipă
apoi tace-n ecouri
de trei ori\"

...