scurtă călătorie intergalactică

zece parseci pe oră iată o viteză suficientă pentru a străbate galaxia aceasta. credeam că nu voi mai vedea stelele din urmă cele din față se apropie asemeni becurilor dintr-un cartier pămîntean, dar se văd la fel imprimate parcă pe cer. am studiat legile fizicii, optica, pe unul dintre sateliții artificiali ai agonului planeta mea de suflet și nici un profesor nu a fost în stare să-mi transmită sentimentul. o misiune riscantă ultima am părăsit galaxia și o privesc ca pe o torță uriașă în mii de culori. voi nu veți cunoaște sentimentul măreției supreme dar nu fiți triști agonul, nu pămîntul are primul mesager al neantului.