Poezie
Între oasele frunții
1 min lectură·
Mediu
Prieteni, nouă ne-a dat Dumnezeu, ca pe o așchie între oasele frunții,
darul acesta: să ne vedem scena din urmă. Și-i mulțumim pentru asta. O margine
de drum, un braț de apă curgătoare, un cîmp deschis, văzute fiecare aievea.
Astfel, pășim cu îndrăzneală, știind că nu vom pieri.
Netemători de dintele șarpelui, de foc sau de fier, purtînd icoana decorului
ultim, ca o amintire vie. Iar cînd vom vedea înainte,
fiecare după puteri, cireșul negru sau pietrele albe din icoană,
vom păși neșovăielnic, ca unii care știu
că nu e drum înapoi.
Vom păși dincolo și-i vom mulțumi lui Dumnezeu pentru darul acesta,
cu fața-n țărînă, sorbindu-i colbul de pe gleznă.
0116.804
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Suciu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Suciu. “Între oasele frunții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-suciu/poezie/13898481/intre-oasele-fruntiiComentarii (11)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GGdap.
o avem în codul genetic.
funcționăm după pricpiul sistemului binar.
nu avem de ales, avem doar de jonglat între 0 și 1.
și tot e arhisuficient. :))
iar șansa imensă a acestei \"așchii între oasele frunții\" devine atât \'jocul\', cât și miza.
mie îmi place mult un astfel de moment în care, chiar dacă rămân până-n fibră mută de bucuria citirii unor astfel de gânduri, pot să și bat un \'give me five\' cu un altcineva care le scrie.
scriind la rândul meu asta.
\"Vom păși dincolo și-i vom mulțumi lui Dumnezeu pentru darul acesta,
cu fața-n țărînă, sorbindu-i colbul de pe gleznă.\" :) 
o avem în codul genetic.
funcționăm după pricpiul sistemului binar.
nu avem de ales, avem doar de jonglat între 0 și 1.
și tot e arhisuficient. :))
iar șansa imensă a acestei \"așchii între oasele frunții\" devine atât \'jocul\', cât și miza.
mie îmi place mult un astfel de moment în care, chiar dacă rămân până-n fibră mută de bucuria citirii unor astfel de gânduri, pot să și bat un \'give me five\' cu un altcineva care le scrie.
scriind la rândul meu asta.
\"Vom păși dincolo și-i vom mulțumi lui Dumnezeu pentru darul acesta,
cu fața-n țărînă, sorbindu-i colbul de pe gleznă.\" :) 
0
GPÎn fond, marginea ultimă poate fi imaginată ca o \"scenă din urmă\".
0
VPUn frumos memento mori, acel biblic \"Adu-ți aminte omule,
că din pământ ești, și-n pământ te vei întoarce!\",
trecut prin sensibilitatea unei inimi
și printr-o conștiință mereu trează.
Cu plăcerea lecturii...
că din pământ ești, și-n pământ te vei întoarce!\",
trecut prin sensibilitatea unei inimi
și printr-o conștiință mereu trează.
Cu plăcerea lecturii...
0
NPDistincție acordată
...încerc să-mi zic mie: de ce acest poem este ieșit din comun? Și nu că din comunul prin care ne împleticim zilnic umblând prin poeme, ci din comunul pe care îl simțim pe la glezne când pășim pe culmele poemelor desăvârșite, p(h)oeme, cum le-ar fi zis Naum. Aici nu există nimic de mică importanță. Și, per ansamblu, mica importanță dispare cum dispare și ceața de pe gămălia de chibrit în ceață, când gămălia se aprinde și rămâne adevăraul:
\"O margine
de drum, un braț de apă curgătoare, un cîmp deschis, văzute fiecare aievea.\"
\"Netemători de dintele șarpelui, de foc sau de fier, purtînd icoana decorului
ultim, ca o amintire vie.\"
Mai departe totul e de citat.
În special ceea ce ar trebui să mai și reținem:
\"Vom păși dincolo și-i vom mulțumi lui Dumnezeu pentru darul acesta,
cu fața-n țărînă, sorbindu-i colbul de pe gleznă.\"
\"O margine
de drum, un braț de apă curgătoare, un cîmp deschis, văzute fiecare aievea.\"
\"Netemători de dintele șarpelui, de foc sau de fier, purtînd icoana decorului
ultim, ca o amintire vie.\"
Mai departe totul e de citat.
În special ceea ce ar trebui să mai și reținem:
\"Vom păși dincolo și-i vom mulțumi lui Dumnezeu pentru darul acesta,
cu fața-n țărînă, sorbindu-i colbul de pe gleznă.\"
0
SCrandul \"de aur\": \"Iar cînd vom vedea înainte, / fiecare după puteri\"
(ar suna mai bine, cursiv: \"neșovăielnic, precum\".)
nu-mi place ultimul rand.
(ai postat, ieri, un poem, pe care l-ai sters si nu cred ca ai facut bine: puteai sa repari cate ceva, pe unde iti parea ca trebuie. eu l-am tot recitit: era \"ceva\", nu mai stiu acum... \"ceva\" ce ma facea sa revin.)
(ar suna mai bine, cursiv: \"neșovăielnic, precum\".)
nu-mi place ultimul rand.
(ai postat, ieri, un poem, pe care l-ai sters si nu cred ca ai facut bine: puteai sa repari cate ceva, pe unde iti parea ca trebuie. eu l-am tot recitit: era \"ceva\", nu mai stiu acum... \"ceva\" ce ma facea sa revin.)
0
ELcred că discursul-vizionar propus aici de autor și-a putut încheia mesajul de la început cu o trecere nu atât prin atitudinea resemnare-acceptare (care încă implică o ambivalență intensă față de ce este dat), cât prin recunoștință și iubire vie, luând viața/scrisul nu doar ca ceva dat, ci ca pe un ceva dăruit.
să poți sorbi colbul, până la capătul din urmă.
ela
să poți sorbi colbul, până la capătul din urmă.
ela
0
ABEu cred ca \"o margine de drum, un braț de apă curgătoare, un cîmp deschis,\" dupa cum si \"cireșul negru sau pietrele albe din icoană,\" ori chiar si \"sorbindu-i colbul de pe gleznă.\" sunt prea straveziu influentate de Ion Muresan. La fel si forma poemului, taierea versurilor si punctuatia. In plus, vocea nu va iese, mie una mi se pare mimata. In schimb, metafora din titlu este foarte frumoasa, numai ca eu cred ca e folosita destul de frivol in corpul poemului.
O zi frumoasa sa aveti!
O zi frumoasa sa aveti!
0
VGAl treilea ochi, înscris în triunghiul drumul de pămint, drumul de apă, drumul fără drum, vede fără teamă drumul pe care îl deschidem pe rând dar pe care nici nu știm când. Colbul pe care îl sorbim este chezășia unui nou drum.
0
RM
Mi-a plăcut mult. Dar în special mi-a plăcut versul ”ca unii care știu
că nu e drum înapoi” dintr-un anumit punct.
că nu e drum înapoi” dintr-un anumit punct.
0
DJAparent discursul liric pare a fi simplut,dar isi continua caracterul persuasiv prin versul \" O margine
de drum, un braț de apă curgătoare, un cîmp deschis, văzute fiecare aievea.\",dandu-i o complexitate rarisima.
Mi-a placut mult versul \"Iar cînd vom vedea înainte,
fiecare după puteri, cireșul negru sau pietrele albe din icoană \",deoarece rflecta natura umana in fata cu amarul lasat de ciresele negre din care se poate face \"un compot memorabil\"(scuza-mi interventia pertinenta) ,dar si pietrele albe vazute ca niste greutati necesare dezvoltarii plenare si recastigarii inocentei.
Cu respect,Dana Julei.
de drum, un braț de apă curgătoare, un cîmp deschis, văzute fiecare aievea.\",dandu-i o complexitate rarisima.
Mi-a placut mult versul \"Iar cînd vom vedea înainte,
fiecare după puteri, cireșul negru sau pietrele albe din icoană \",deoarece rflecta natura umana in fata cu amarul lasat de ciresele negre din care se poate face \"un compot memorabil\"(scuza-mi interventia pertinenta) ,dar si pietrele albe vazute ca niste greutati necesare dezvoltarii plenare si recastigarii inocentei.
Cu respect,Dana Julei.
0
\"darul acesta: să ne vedem scena din urmă. Și-i mulțumim pentru asta. O margine
de drum, un braț de apă curgătoare, un cîmp deschis, văzute fiecare aievea.\"