GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Corina, iartă-mă că voi fi cam aspru, dar mi se pare că textul e cam prozaic. Sigur, nu mă aștept să fie din abundență figuri de stil sau alte cele. Poate că nu îmi place mie tematica aleasă, dar trebuia ca unele tensiuni ale discursului să aibă o altă reflectare prin mesaj, măcar spre final, cum reușea, spre exemplu, Sorescu. Altfel, totul se pierde într-un discurs linear, corect construit, fără acele ascuțimi ale tăișului poetic prin care operația să fie una reușită.
Prima strofă promitea atât de mult, încât m-aș fi așteptat la un text bun. Dar, așa cum spuneai altădată, scrii de puțin timp și oricând este posibilă explozia creatoare. Mult succes!
Prima strofă promitea atât de mult, încât m-aș fi așteptat la un text bun. Dar, așa cum spuneai altădată, scrii de puțin timp și oricând este posibilă explozia creatoare. Mult succes!
Pe textul:
„Pour Homme" de Corina Gina Papouis
0 suflu
ContextRectific începutul comentariului: \"Chiar dacă textul este la nivelul...\"
Și tot dacă vorbeam de anii \'70, cred că ar trebui formulate altfel acele comparații, prea aveam aceeași manieră de construcție: \"e ca și cum...\", \"așa cum...\" Paralelismul sintactic din primele două strofe nu deranjează însă. oricum, melodicitatea și forța persuasivă a poeziei reprezintă o calitate de netăgăduit.
Și tot dacă vorbeam de anii \'70, cred că ar trebui formulate altfel acele comparații, prea aveam aceeași manieră de construcție: \"e ca și cum...\", \"așa cum...\" Paralelismul sintactic din primele două strofe nu deranjează însă. oricum, melodicitatea și forța persuasivă a poeziei reprezintă o calitate de netăgăduit.
Pe textul:
„ușor/ de-o aripă" de Adriana Lisandru
0 suflu
ContextChiar dacă nivelul stilistic al textului este la nivelul anilor \'70, exceptând strofa dinaintea monostihului final, care e mai aproape de anii \'90, textul are sensibilitate, în buna manieră deja cunoscută a poeziei Adrianei Lisandru. Dacă mă refer la niște ani poetici, nu spun acest lucru în sens depreciativ, gândindu-mă că numai de acolo se pot ivi sevele unui alt izvor, atât de tulburat de experiențe poetice facile, sortite uitării. Până la urmă, ultimele două strofe mi se par mai puțin reușite, poezia având sens, în viziunea mea desigur, și fără acestea.
Pe textul:
„ușor/ de-o aripă" de Adriana Lisandru
0 suflu
ContextYannelis, și mie mi se par mai reușite aceste \"volute\" decât celelalte două, pe care le-am păstrat foarte puțin timp pe site, retrăgându-le. Cred că versurile evidențiate de tine se apropie mai mult de esența a ceea ce doream să transmit. Ai dreptate și prin titlul comentariului tău. Eu aș spune cumva altfel: poezia mea însăși (și nu numai a mea) este o amânare a versurilor nescrise.
Pe textul:
„volute" de George Pașa
0 suflu
ContextCred că aici domină alexismele, iar zelkanismele și sloterismele par a se ascunde printre firele de nisip. Da, \"un fir de nisp poate însemna, uneori, prea mult\", pentru că amintește limanul de care s-a rătăcit.
Versurile \"naturi solare suntem/ osândite să trăim în noapte\" nu exprimă decât un adevăr enunțat și/ sau poetizat, într-o formă sau alta, și de alții. Rupt din matricea originară, omul rămâne același veșnic căutător/ rătăcitor prin deșertul cunoașterii. Fiecare, la rândul său, are propria-i insulă, fiecare este, prin sine, o insulă.
\"Volutele risipite ale Tympului\" tău m-au determinat să rescriu \"volutele\" mele.
Dar tu știi deja.
Versurile \"naturi solare suntem/ osândite să trăim în noapte\" nu exprimă decât un adevăr enunțat și/ sau poetizat, într-o formă sau alta, și de alții. Rupt din matricea originară, omul rămâne același veșnic căutător/ rătăcitor prin deșertul cunoașterii. Fiecare, la rândul său, are propria-i insulă, fiecare este, prin sine, o insulă.
\"Volutele risipite ale Tympului\" tău m-au determinat să rescriu \"volutele\" mele.
Dar tu știi deja.
Pe textul:
„prea puțin (mirko 10)" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextAndrei-Tiberiu, Ioan Jorz, Iarina, Călin,
Mă bucură faptul că lectura acestei poezii nu v-a lăsat indiferenți. Este prima \"pașadină\" a mea recomandată pe poezie. ro, fapt pentru care îi mulțumesc lui Liviu Nanu. \"Pașadinele\" sunt poeziile în care aș fi dorit (sper că am și reușit uneori) să imprim o notă personală, nu numai la nivelul formei.
Vă mulțumesc pentru semnele voastre de lectură!
Cu respect,
George Pașa
Mă bucură faptul că lectura acestei poezii nu v-a lăsat indiferenți. Este prima \"pașadină\" a mea recomandată pe poezie. ro, fapt pentru care îi mulțumesc lui Liviu Nanu. \"Pașadinele\" sunt poeziile în care aș fi dorit (sper că am și reușit uneori) să imprim o notă personală, nu numai la nivelul formei.
Vă mulțumesc pentru semnele voastre de lectură!
Cu respect,
George Pașa
Pe textul:
„grădina începutului" de George Pașa
Recomandat0 suflu
ContextNu prea mă pricep la haiku, dar aș vrea să spun ce mi se pare mie neobișnuit aici. Pare că există aici o comunicare în tonuri insesizabile simțului uman între stele (și cântecul lor, fragmente din marea simfonie a sferelor) și greieri. Dacă am judeca după simțul comun, glumind puțin, nu știu cât îți \"leagănă somnul acești greieri). Dar, sigur, totul ține de o comunicare la un alt nivel. Este aici o ascuțire a simțurilor, captând sunete probabil mai armonioase decât le \"detectez\" eu.
P.s. Aștept, urgent, pe e-mail, răspunsul dvoastra la...
P.s. Aștept, urgent, pe e-mail, răspunsul dvoastra la...
Pe textul:
„Greieri și stele" de Virginia Popescu
0 suflu
ContextAcum, până nu trece luna dincolo de ultimul ceas al zilei, alătur și eu urările de bine surorii tale în zi de sărbătoare.
Se împletesc aici amintiri din trecut, unele dureroase (vezi strofa a doua), altele aducătoare de împliniri. Oare va fi un alt \"turn de scoici\"? Nici nu mi+am dat seama când a fost gatat celalalt. Vorba ta: am fost prea acaparat de o dispută puerila și n-am fost atent la culegătoarele de scoici și la pietrele Annei. dar peste dureri se vor aduna și bucuriile. Doar ploile vin și se duc odată cu norii.
Iată și ceea ce mi s-a părut a prevesti altceva:
\"cu un strigăt
din atunci
între lunci
anuntând furtuna
pescarușul albastru
își luă zborul
din locul în care fusese ascuns
de stele căzătoare\"
Se împletesc aici amintiri din trecut, unele dureroase (vezi strofa a doua), altele aducătoare de împliniri. Oare va fi un alt \"turn de scoici\"? Nici nu mi+am dat seama când a fost gatat celalalt. Vorba ta: am fost prea acaparat de o dispută puerila și n-am fost atent la culegătoarele de scoici și la pietrele Annei. dar peste dureri se vor aduna și bucuriile. Doar ploile vin și se duc odată cu norii.
Iată și ceea ce mi s-a părut a prevesti altceva:
\"cu un strigăt
din atunci
între lunci
anuntând furtuna
pescarușul albastru
își luă zborul
din locul în care fusese ascuns
de stele căzătoare\"
Pe textul:
„în noaptea în care" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextAm știut că mi te adresezi, dar am fost puțin autoironic. De ce, totuși, majusculele? Puteai spune mult mai simplu: \"profesore\", cred că era în regulă. Cicatricea de pe geamantan cred că ar putea corespunde uneia din suflet, de pe chip. Sau (de ce nu?) profesorul ar putea fi o cicatrice minusculă pe fața lumii. Oricum, spațiile despre care vorbești țin de reprezentările tale, pe care le respect. \"Stingerea\" aceea despre care vorbeam este propria-mi reprezentare despre ceea ce intuiam dincolo de rândurile tale. Sau poate ține de propriile-mi premoniții. Tu scrie, chiar dacă nodul va rămâne în așteptare până punctul va trece dincolo de...
Pe textul:
„În gară e septembrie" de Maria Gheorghe
0 suflu
ContextNici eu nu+l cunosc pe domnul profesor, doar din ceea ce scrie. Mai este personajul Profesorul, cred că la el te referi.Ggara poate fi un element comun mai multora, dacă este cumva ultima. Straniu vis, n-aș spune chiar premonitoriu, sau cine știe?! În paragrafele finale este și cheia. Dar este la înghițitorul care încercuiește gara. În rest, deșertul, treptele, \"jumătățile Magritte\", geamantanele, gutuile, umbrela sunt elemente pe care le-am mai întâlnit în ceea ce scrii.
Îți mulțumesc pentru dedicație/ invitație, însă mă îndoiesc de faptul că aș mai fi visător. Dar poate mai este loc și pentru \"așteptânzii din gară\".
Îți mulțumesc pentru dedicație/ invitație, însă mă îndoiesc de faptul că aș mai fi visător. Dar poate mai este loc și pentru \"așteptânzii din gară\".
Pe textul:
„În gară e septembrie" de Maria Gheorghe
0 suflu
ContextDin aceleași \"imp:resii de țărm\", se strâng iarăși semnele, nu toate, fiindcă, se pare, celelalte rămân undeva-cândva, în tăceri cu iubiri și-mpliniri. Și ultima împlinire - \"sărutul cuvintelor\". Ce mi se pare aici diferit, este absența, doar formală, a verbelor. Ele par să fie totuși prezente, în mișcări armonice, printre volutele sensurilor.
Pe textul:
„sărutul cuvintelor" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextA fost printre puținii poeți de aici, despre care auzisem cu mulți ani înaintea înscrierii mele ca membru Agonia.ro. Nu l-am cunoscut decât din ceea ce scrie și din activitatea sa discretă pe site. Am remarcat, în special, demnitatea umană, reflectată și în ceea ce scria.
Dumnezeu să îl odihnească!
Dumnezeu să îl odihnească!
Pe textul:
„Mihai Leoveanu a plecat dintre noi" de ana parteni
Recomandat0 suflu
ContextAm mai citit din ce scrii, dar trebuie neapărat să mai citesc și din \"terapiile\" celelalte, spre a înțelege mai bine. Incipitul are cumva menirea de a ne atenționa că pista ce duce la \"gândacul\" kafkian este greșită, pentru că personajul de aici a renăscut în pielea/ blana unui hamster. Poate că spre final nu mai trebuia să specifici trezirea din coșmar, oricum cititorul vedea acest lucru.
Este aici un text în care visul, senzația de transgresare a limitelor, halucinația se împletesc într-o viziune narativă interesantă.
P.s. Permite-mi să-ți scriu pe adresa de mail pentru a răspunde și la \"oful topic\" din pagina mea.
George Pașa
Este aici un text în care visul, senzația de transgresare a limitelor, halucinația se împletesc într-o viziune narativă interesantă.
P.s. Permite-mi să-ți scriu pe adresa de mail pentru a răspunde și la \"oful topic\" din pagina mea.
George Pașa
Pe textul:
„Terapia evadării" de Elena Marcu
0 suflu
ContextAm văzut că în ultimul timp apare și câte un cuvânt re-inventat. Aici, \"stransfug\", nicidecum forțat. Dar poate vei fi de acord să utilizezi forma corectă de pesoana a III-a, \"așază\".
O corectură e necesară și în comentariul meu anterior: a se citi cu intonație interogativă și o frază unde am uitat să adaug semnul întrebării.
O corectură e necesară și în comentariul meu anterior: a se citi cu intonație interogativă și o frază unde am uitat să adaug semnul întrebării.
Pe textul:
„ scara cu ploi și cântec" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextOare de ce se tace în preajma textelor care depășesc mediocritatea? Ce bine totuși că există cititori a ceea ce scrie Yannelis și în afara site-ului. Să se reproșeze oare că revin aici motive constante în creația autorului? Că unele sintagme și lexeme, cum ar fi: \"ceață deasă\", \"văile gândului\", \"țărmul înalt\", \"vise arse\", vântul, ploaia, portativul, manechinul, \"dunga albastră\", zarul, pipa etc. trec de la un text la altul? Oare nu se vede că toate fac parte dintr-un adevărat roman liric? Nu este clar că partitura presupune uneori și ritmuri clasice. Oare muzica însoțitoare a versurilor nu ajută simțirea și înțelegerea?
Dar, poate că este nevoie, uneori, de curaj pentru a recomanda un text de Ioan-Mircea Popovici.
Dar, poate că este nevoie, uneori, de curaj pentru a recomanda un text de Ioan-Mircea Popovici.
Pe textul:
„ scara cu ploi și cântec" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextVezi ce faci spre a evita cacofonia din construcția: \"de frică că...\" Ai putea spune \"de teamă că\" sau \"de teamă să nu-l audă\", însă, în al doilea caz, ar fi nevoie și de modificări în versul următor\".
Salut!
Salut!
Pe textul:
„Argentin" de Victor Potra
0 suflu
ContextAcum nu prea știu ce legătură poate fi între poetul așteptat (cu spaimă de unii, cu speranță de alții) și femeile \"bete excitate gata/ să sugă orice pulă cu gust/ de Argentin\". L-aș parafraza pe Bolintineanu, spunând: \"De ești tu acela,/ Nu-ți sunt frate eu\".
Ca imagine de ansamblu, nu e un text rău, se văd progresele tale.
Ca imagine de ansamblu, nu e un text rău, se văd progresele tale.
Pe textul:
„Argentin" de Victor Potra
0 suflu
ContextCred, mai degrabă, că ați dorit să izolați atributiva. Atunci mai adăugați o virgulă înaintea cuvântului \"date\" și nu mai ștegeți cealaltă virgulă. Se mai întâmplă să greșim din neatenție, nu neapărat din necunoaștere.
Pe textul:
„Cugito ergo...nomic" de florian abel
0 suflu
ContextDacă ați urmărit să izolați atributiva, atunci mai adăugați o virgulă înaintea cuvântului \"date\", fără a șterge pe cealaltă. Ni se întâmplă tuturor când ne grăbim.
Pe textul:
„Cugito ergo...nomic" de florian abel
0 suflu
ContextȘi eu mă gândeam că ar fi mai bine \"afurisme\", dar autorul cred că are dreptate, întrucât a avut în vedere și verbul \"a afurisi\". S-au cam spus multe aici, este un text bine realizat. O eroare de punctuație am sesizat în primul rând al textului, anume virgula dintre subiect și predicat.
Pe textul:
„Cugito ergo...nomic" de florian abel
0 suflu
Context